Lecțiile tiranilor către talpa țării

Cred că ieri am avut noroc.

Cred că ieri ne-am aplecat să ne legăm șireturile și taman atunci a trecut pe deasupra capului o cisternă plină cu azot.

Ieri a fost aproape Mihăilești și eu nu cred că am evitat tragedia pentru că suntem mai toleranți ci doar pentru că atunci când e soare chiar și apariția unui cuplu de bărbați care se ține sfios de mână pe stradă în fața ta te face să zâmbești și să-i spui copilului că așa se plimbau și Decebal cu Traian pe podul lui Apollodor.

Asta ne-a salvat, toamna galbenă și mirosul de must și cerul albastru și fumul de frunze roșii.

Nimic altceva.

Maică-mea, care îl iubea pe Freddy și nu avea nimic în 94 cu homosexualii e mult mai otrăvită acum.

Oameni care acum 20 de ani fumau o maricică în cămine la Grozăvești au businessuri cu 200 de angajați pe care îi biciuiesc să meargă la referendum și ascultă Trinitas în Tuaregul cu care își duc copiii nevaccinați la școală.

Babele trăiesc cu frica de arabii care vin să le ocupe țara. Le-a zis lor popa ce se întâmplă în Grecia și în Germania, norocul nostru că nu vrea nimeni să vină în România, noroc cu PSD că ne-a camuflat sub iedera asta a subdezvoltării, sărăciei și neputinței că altfel era tot deșertul răsturnat peste noi.

Toleranță pe dracu.

Doar soare.

Data viitoare poate nu o să mai avem atât noroc.

Mai jos este un post din decembrie 2017 despre o carte superbă. Despre tiranii altora care ne spun atâtea lucruri despre tiranii noștri. Și despre noi.

feher

Șahinșahul Mohammad Reza a fost dat jos de popor care a pus în fruntea țării un imam, pe Khomeini. Noi nu avem un Khomeini, biserica noastră e o bandă de bagaboande care se vând pe ștrampi cu ștrasuri și rujuri roz.

Nu avem un lider, un om cu sau fără căciulă suedeză la care să ne închinăm cu toți. Opoziția parlamentară a fost închisă într-un borcan, degeaba bâzâie, nu pot să iasă. Regele e mort în coșciug, Duda e la catafalc. Poate prințul Charles să accepte să devină regele nostru.

Sau poate președintele nostru. Sau măcar prim-ministru, ca la bulgari.

În afară de Arsenie Boca și Stela Popescu, ambii morți, nu avem pe nimeni care să ne aducă, vorba lui Păunescu, suflet lângă suflet, român lângă român.
Năuciți de televiziuni, trăim în epoca lui Doamne, ajută!, ascultând cuminți cum pică securea călăului. Așa ne-a fost scris, ne spunem și mai…

View original post 793 more words