Descriptio teleormanae

Mama s-a născut în Teleorman.

Până în 1990, toate verile le-am stat desculță, la gârlă, în căruță, la pepeni, pe uliță răspunzând babelor: a cui ești ghea?

A lui Șâșâială.

De-a dreapta și de-a stânga casei bunicilor erau casele verișoarelor bunică-mii, Ioana și Petra. După, venea casa tușei Rada, apoi venea casa lui Orez.

Orez a fost cel mai bogat om din sat până la colectivizare. Nu a vrut să dea boii, nu a vrut să dea caii, nu a vrut să dea vacile și nici caprele și oile și atunci mi ți l-au bătut pe alde Orez de l-au damblagit și tot i-au luat tot. I-au lăsat o curte îngustă în care nevasta lu Orez a pus viță.

Nu l-am văzut niciodată pe Orez, în cele 30 de luni de copilărie petrecute cu totul în satul Bragadiru. Lumea vorbea cu milă de el, ce o fi fost în capul lui să se pună cu milițienii, nu mai bine făcea ca noi toți, pleca și el capul, nu murea. Acum, ce lasă el copiilor?

Ion al lui Păpușă nu era deloc ca alde Orez. Un tăuraș muncitor, mereu gol pân la brâu, muncind în grădină, transpirat și rotofei. Avea o fată, Lili, un ghindoc brunet care alerga în șosete între găinați, carpeta cu răpirea din serai pe peretele odăii bune și o nevastă care venea să tragă o țuică seara și să fumeze o țigară cu maică-mea și surorile ei.

Ion al lui Păpușă este omul care i-a tăiat capul pisoiului meu. Crescut în casă, bietul Pisicel nu știa de zât, de șuuuu și când Ion al lui Păpușă l-a văzut pe lângă ligheanul unde pusese el în apă niște baboi prinși la gârlă, i-a zis zât!! și apoi a pus mâna pe sapă și i-a tăiat capul pisicii, că oricum era arogantă și nu răspundea la comenzi.

Ia nu-l mai căina atât că a murit repede, nu s-a chinuit. Așa a zis un unchi atunci.

Bunică-mea i-a ținut isonul.

Lenuțo, nu ești normală, ne faci de râs, îi spunea maică-mii vinovată că a ținut pisică la bloc și apoi că a luat câine la apartament și-l aduce aici, în curte, îl plimbă pe uliță. Ce fel de om ești să plimbi un pechinez pe uliță, să mergi cu el la gârlă, ce-o să spună oamenii, o să spună că te-a lovit și pe tine damblaua ca pe Orez!

Dacă animalul nu dă carne, ouă, lână, blană, lapte sau nah, dacă nu e animal de tracțiune, nu merită să existe.

Chiar și așa, când au o utilitate clară, animalele sunt tratate cu: diiii boală, zât de aici scârbă, marș jigodie.

Animalele nu sunt ființe. Sunt niște mijloace de producție. Pentru mijlocul de producție nu există în vocabularul teleormănenilor cuvinte de simpatie. Ălea sunt rare oricum și trebuie păstrate pentru fata care-ți place, ca s-o lingușești pe mama soacră sau pentru primar.

Uitându-mă la Dragnea, Carmen Dan și Viorica Dăncilă, îmi spun că au crescut în această bătătură prăfuită și plină de năduf a satului teleormănean. Oameni care se drăcuie pentru că i-a sărit unuia puiul în grădina ăluilalt și ăsta zice că nu găsește puiul să-l restituie. Oameni care suduie animale așa, pentru că pot, diii boală!!!, așa zicea bunică-miu și mâna calul care trăgea săracul, nu înțelegea el că tocmai i se spusese că e boală și deci nu intra într-un impas lingvistic, să se oprească și să nu se mai clintească până nu află de ce a fost jignit când el își făcea treaba.

Oameni teșiți de agresivitatea zilnică.

Oameni obișnuiți să fie folosiți de prim secretar să-i facă foișor în curte, să-i servească la nunta lu fiu-său, să-i ude pepenii, că prim-secretaru o să-i dea niște litri de motorină în plus.

Oameni obișnuiți să-i aducă lu popa plocon de pește sau să-i sape grădina că popa apoi le lua și vinetele lor la piață.

Oameni care nu înțelegeau rezistența lui Orez și care, exact cum comuniștii i-au tăiat capul lui Orez, tăiau cu sapa capul pisicilor care nu înțelegeau de vorbă frumoasă: zââât!!!

Pe 10 august, Codexul Teleormăneanus a fost aplicat în piața Victoriei.

Câțiva dintre noi suntem pentru regimul Dragnea niște animale utile, niște mijloace de producție. Ne hrănesc dar ne bat și ne înjură.

Câțiva dintre noi suntem doar Pisicel. Ei ne zic zââât, noi nu înțelegem și ei apoi scot sapa și ne taie capul. Ce pot să facă altceva?

PS. Stupid e să te aștepți la demisii sau la păreri de rău.

E ca și cum le-ai cere să fie mai înalți. Sau nemți.

De aceea, Dragnea, Carmen Dan și Viorica Dăncilă trebuie tratați exact ca ceea ce sunt. Copiii a secole de sărăcie, obediență, violență și primitivism, hrăniți cu mămăligă, ciorbă de roșii și ură. Din când în când apare un alde Orez dar are grijă istoria să-i rupă capul.