Când a învins Securitatea?

M-am întrebat mereu de ce nimeni, dar absolut nimeni, nu l-a întrebat pe nea Emil atunci, la sfârșit de mileniu și de mandat, cine sunt cei care l-au învins și cu ce l-au avut la mână.

M-am întrebat apoi, muuuuult mai apoi, când l-am văzut plimbat ca pe-un cal bătrân prin studioul televiziunilor de buzunar ale PSD-ului, cum se face că fostul dumisale consilier, doctorul pediatru Mugur Ciuvică, a ajuns din cruciat împotriva regimului Năstase, unul dintre principalii lătrăi ai PSD, o vidanjă gata să-și răstoarne conținutul peste orice și oricine, atâta timp cât asta îi aduce o mângâietură pe creștet din partea domnilor Dragnea, Ghiță, Voiculescu și Ponta.

M-am întrebat acum câteva zile ce se mai aude cu al treilea personaj din dosarul Armagedon: Ovidiu Iane.

Ooo, și ce surpriză am avut.

Domnul Iane, arestat în ianuarie 2002 pentru că a diseminat dosarul Armagedon unde se vorbea despre afacerile și averile strânse de Adrian Năstase, este nu numai membru PSD, dar și fost secretar de stat în Ministerul Românilor de Pretutindeni (numit de Sorin Grindeanu), patron al firmei Indaco Systems-cu nenumărate contracte cu statul român, prosper om de afaceri și politician, adică exact ce nu te-ai fi așteptat de la unul care a înfruntat hidra pesedistă.

Trăgând linie, cei 3 cetățeni acuzați în 2002 de complot de către Adrian Năstase: Mugur Ciuvică, Ovidiu Iane și Emil Constantinescu sunt acum pe față și în prima linie a luptei cu statul paralel și cu cetățeanul paralel cu realitatea dragniană.

Ce s-a întâmplat oare atunci, în 2002?

Cum se face că un administrator de firmă măruntă ajunge în câțiva ani din dujmanu lu poporul în reprezentantul său în parlament, stăpân peste o avere importantă și peste o firmă care, scria în 2013 revista 22, nu numai că a făcut milioane de euro din contracte cu statul ci este implicată și în scandaluri cu softuri care permiteau dirijarea dosarelor la Tribunalul București?

Indaco System a fost în centrul unui scandal în martie 2013 când Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a  propus sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru verificarea unor posibile nereguli la sistemul informatic de repartizare aleatorie a dosarelor în cadrul Tribunalului Bucuresti. Este vorba de asa-numitul dosar al „spagarelor”, in care s-a dezvaluit ca judecatoarele Antonela Costache si Viorica Dinu, urmarite penal, apelau la grefieri pentru pacalirea sistemului. Desi scandalul de coruptie a fost imens, nu este clar nici acum daca „defectiunile” faimosului Indaco au fost remediate. ( https://www.revista22.ro/cu-ochii-pe-...)

Cum se face că un medic pediatru care se plângea în 2002 că a ajuns să fie căutat de poliție prin scutecele copilului după dischete, a ajuns definiția banalității răului. Seară de seară la televizor, seară de seară aruncând cataroaie în balta realității, apoi vâslind dramatic în bărcuța lui de cauciuc, înfruntînd tsunamiurile iscate de propriile minciuni?

Cum se face că un președinte de stat care a recunoscut că a fost înfrânt de Securitate este acum plimbat în lesă cu zurgălăi exact în studiourile presei securiste?

Și de ce pentru acești trei oameni mitingul din 10 august a ajuns să fie sinonim cu invaziile barbare? Nu e de mirare că gașca de clovni triști și răi de la a3 măsluiesc, mint, amenință și bagă spaima în audiență cu propaganda lor dementă. Sunt plătiți să facă asta, niște prostituate care își fac profesionist meseria.

Dar totuși, ce s-a întâmplat cu Emil, Ciuvică și Iane atunci, în 2002? S-au speriat atât de tare încât le-a ieșit sufletul din corp-cum mi-a spus mie un shaman din Mongolia că se întâmplă în cumplite încercări?

Au fost cumpărați?

Au fost mereu sleeperi și doar au fost activați atunci?

Asta se întâmplă cu Alina Mungiu? Același lucru se întâmplă cu toată gașca de la Cațavencu? Cine sunt oamenii ăștia și de ce noi am crezut că sunt altfel înainte?

Când suspiciunea devine normă, Securitatea a învins.

Mai este oare vreo șansă să ne revenim?