Dan Negru si Ursul de Aur.

1. Pe principiul lui Negru, “Anna Karenina” e o carte despre o cur*a cate se arunca in fata trenului. “Mizerabilii” este o carte despre un puscarias. Iar “Parfum de femeie” un film despre un orb care mergea la Sephora.

Filmul e mai mult de atat, dom’ Negru, iar simplificarea asta, “film despre o frigida bla bla..”, este demna de un copilas de clasa a doua. Stiu ca e posibil sa iti daram lumea, Dane, dar iti spun ca “Ferma animalelor”, spre exemplu, nu este un film despre cresterea porcilor, cum ai fi tentat sa crezi, daca nu l-ai vedea.

2. Iti dau dreptate la faza cu salile goale, din pacate.

De ani buni, romanii fac filme pentru premii, nu pentru public. Filantropica, spre exemplu, probabil cel mai bun film romanesc, nu a castigat nimic pe la niciun mare festival.

Foarte putine filme romanesti care au luat premii mari au reusit sa ajunga si la public. Cele mai multe au sali goale, maxim zece oameni ies plictisiti de la film, tarandu-si picioarele.

Nu, solutia nu cred ca e sa o dam pe americanisme, dar asa cum Nae Caranfil a reusit…

Sunt roman, faptul ca un film ia un mare premiu imi gadila orgoliul vreo 30 de secunde. Maxim un minut. Dupa care vreau sa vad filmul si… Am incercat sa vad un film romanesc, nu sppun care, premiat peste tot. Am incercat sa apas pe butonul play de 15 ori, mai mult de 5 minute nu am reusit sa vad de fiecare data. Si la filmul ala au lucrat prieteni de-ai mei, adica AM VRUT sa il vad. Nu am putut si va rog sa nu ma injurati pentru asta. In cazul asta, da, ii dau dreptate lui Negru: la ce bun premiul ala?

3. Ce ma socheaza e ca un om poate comenta despre un film FARA sa il vada. Cum sa iti dai cu parerea despre un film dupa ce ai citit un rezumat de cateva randuri pe net??? Un film are o ora si jumatate, Dane! Nu trebuie sa iti dai cu parerea despre el in 10 secunde, apasand pe buton, ca la emisiunile cu blonde. Stai si rumega, vezi. Poate iti place. Daca nu ti-a placut, scrie DUPA ce il vizionezi.. Asa e corect. Aici mi se pare ca daca faci prea multe emisiuni cu inculti, riscurile de contaminare sunt maricele.

Daca ai idei din astea cu LIKE&FOLLOW PE FACEBOOK, paginile sunt Silviu Iliuta–cronicipebune

 Ia carti, sunt bune la facut cornete! SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Citeste si: CRONICA „50 SHADES OF GREY”-PARTEA A TREIA.

poza:facebook





FRAGMENT:

”La 40 si putin de ani esti fix la jumatate. Nedefinit.

Prea tanar pentru a plange sau rade la amintiri. Si prea batran ca sa nu ai mii de amintiri la care sa iti vina sa plangi sau sa razi.

La 40 de ani esti jumatate armasar si jumatate martoaga. Desi in mintea ta te crezi inca un armasar, copiii incep sa te vada ca pe o martoaga.

E dubios.

Cea mai trista zi a vietii mele de pana acum, in ceea ce priveste varsta, a fost acum cateva veri, prin 2015, cand urcam intr-un lift cu o fata superba. Cam 20 de ani, model pe orice podium al lumii, dar nu din ala uscat si ofilit, mirosind extraordinar, bucle blonde, fusta scurta, picioare pana la Cer si ochi de caprioara flamanda. Genul cu care ai vrea sa stai doua ore in lift, apoi sa schimbati numere de telefon.

-Sarutmana, domnule!

Si te loveste! Prima lovitura de ciocan vine in moalele capului.

Doare.

-Buna.

-Eu sunt fata lui Relu, nu ma recunoasteti? Caut un apartament in zona. Eram mica atunci cand ne-am mutat din cartier. Stateati la mansarda, la casa de peste drum, iar eu la blocul de langa.

A doua lovitura este direct in organul genital. Tare, drept la tinta.

Brusc, iti dai seama ca, oricat de armasar te-ai crede, ai 40 de ani de istorie in spate. Pruncii pe care ii vedeai acum aproape 20 de ani au intrat la Facultate si iti zic „sarutmana, nenea”?

-Domnule, mergeati la strand cu mine si cu tata, pana sa ne mutam. Mai stiti? Ce mai face tanti Amy?

Asta a fost a treia lovitura. Caprioara a lovit drept in suflet, cu cel mai ascutit cutit care s-a inventat vreodata: cuvantul.

-E bine! Hai la noi, o sa e bucure sa te vada.

-Vin! Cum sa nu! Ce imi placea cand ma dadeati in leagan!

La 40 de ani, incepi sa te hranesti din amintiri.

Mintea ta face, fara sa vrei, primul pas spre „ce bine era pe vremea mea!”

-Hai, intra! Cred ca mai avem cacao cu lapte.”

CARTI, DE AICI.

The post Dan Negru si Ursul de Aur. appeared first on Cronici pe bune.