O SARCINĂ PE ZI, de Igor Guzun
Să mergi în fiecare zi la școală și să plătești acolo cu tinerețea ta.
Să poți rezolva ecuații, dar la gară și la poștă să nu te poți descurca.
Să faci o facultate, un master și să nu-ți găsești un loc de muncă,
Iar atunci când îl găsești, salariul să nu-ți ajungă.
Să-ți plece copiii din țară ca să-și caute dreptatea sau iubirea.
Să rămâi singur într-un oraș în care bătrânii pentru sprijin îți caută privirea.
Să trăiești într-o țară care pune preț nu pe oameni, ci pe sculpturi.
Să-ți vinzi cărțile și lucrurile la piața de vechituri.
Acesta nu e un blestem, e pur și simplu un joc, un rol
În care le-ai făcut pe toate înainte de a te arunca în gol.
Și vrei să știi cine te-a pus să faci toate acestea: Mihai, Irina sau Vova?
„Sunt curatorul tău. Iar username-ul meu e Moldova”.
