Cărți cu pinguini: Blown Away, de Rob Biddulph și And Tango Makes Three, de Justin Richardson & Peter Parnell – de la drăgălășenie la controverse
Taică-meu a fost foarte simpatic când a trecut pe lângă măsuța mea și, zărind cu coada ochiului cărticelele astea două, s-a entuziasmat instant:
– Ce, ai scris și alte cărți?
:)) Nu, din păcate nu toate cărțile cu pinguini sunt scrise de mine. Dar v-am spus că de Crăciun mi-am făcut cadou două cărți ilustrate cu pinguini, fiecare părându-mi-se interesantă din alt motiv.
Blown Away, de Rob Biddulph
Blown Away mi-a atras atenția fiindcă intriga e foarte asemănătoare (deși nu atât de… erm… picată din… nori) cu cea a Pufului meu. Într-o zi, când Penguin Blue se distrează cu zmeul recent ajuns prin poștă, o pală de vânt îl ia pe sus. Trecând în zbor pe deasupra Antarcticii, Blue strigă după ajutor și câțiva prieteni se reped să-l prindă, dar vântul e prea puternic și îi duce pe toți. :))
Evident, alaiul zburător se hotărăște să se lase zmeul ăla din aripă doar deasupra unei insule împădurite, unde îi îmbie verdele pufos al coroanelor de vegetație. Sincer, pasajul ăsta, mai ales rima cu (…) green/ a colour that they’ve never seen, mi-a plăcut atât de mult încât i-am dat cărțuliei o steluță în plus la final.
În rest, e o poveste drăguță în versuri, perfectă pentru copiii care abia încep să citească sau cărora încă li se mai citește. Ilustrațiile îmi plac foarte mult, dar văd că nu toată lumea gustă stilul. Eu sunt all for minimalism + detalii amuzante pe care le observi doar dacă privești atent, așa că n-am ce să reproșez.
Văd că oamenii sunt scandalizați și de inexactitatea cu ursul polar care trăiește în Antarctica, fiindcă acest lucru se pare că e relevant într-o carte pentru copii în care un pinguin zboară cu un zmeu. :)) Per total, mie mi-a plăcut și mi s-a părut mai mult decât OK.
Rob Biddulph e de găsit aici.
*Pe Goodreads, Blown Away a primit de la mine 4 steluțe din 5.
And Tango Makes Three, de Justin Richardson & Peter Parnell
De And Tango Makes Three am auzit prima dată vara trecută de la F, care mi-a arătat-o pe Okian, cred, și mi-a spus că i se pare super simpatică ideea. Și mie mi s-a părut interesantă cartea, mai ales când am aflat că prin America e interzisă în biblioteci, în librării se vinde cu un fel de sticker-avertisment, în alte locuri s-a cerut mutarea ei de la fiction la non-fiction (?!) și peste tot s-a creat o isterie generală. Toate din cauza unei biete cărți ilustrate cu pinguini… OK, a venit iarna și mi-am luat-o, să văd care-i ideea.
Povestea chiar s-a-ntâmplat. La grădina zoologică din New York, Roy și Silo, doi pinguini masculi din specia asta, se împrietenesc și ajung să facă totul împreună: să se plimbe, să înoate, să-și cânte etc. Îi văd pe ceilalți pinguini făcându-și cuib și, până la urmă, caută o pietricică în formă de ou și o clocesc pe rând. Îngrijitorului de la zoo i se face milă de ei și se hotărăște să-i ajute.
Nu vă dau toate detaliile, dar dacă nu v-ați înmuiat până acum, n-aveți inimă. 
