In the end...

De unde stii cand se termina ceva?
Pentru ca eu niciodata nu stiu... Nu mi-au placut niciodata despartirile si mereu, atunci cand am plecat, i-am spus celui ce ramane in urma, ca ne vom revedea. Cu toate ca de multe ori stiam ca nu e adevarat.M-am intors de multe ori in locuri parjolite, pe fronturi uitate de mult, unde nu mai era nimic de vazut. Stiam ca nu mai e nimic acolo, dar mai trebuia sa vad locul odata ca sa imi confirm sfarsitul. Cu timpul am crezut ca nu mai am nevoie de asta, insa istoria mi-a aratat, de curand, inca odata, ca nu e asa. M-am intors acolo unde nu mai era nimic pentru ca eram melancolic. Insa nici peisajul, nici mirosul si nici aminitirile nu m-au miscat. Nu poti sa iti imaginezi ca exista ceva frumos acolo unde miroase a putregai. Dar trebuie sa simt mirosul, ca sa imi confirm finalul.Si oricat de dureroasa ar fi reintoarcerea, oricat de multe cosmaruri si frici mi-ar activa, finalul aduce fericire maxima. Sentimantul ca ceva s-a incheiat de tot, vine cu o niniste sufleteasca ce imi ofera calmul de care am nevoie. E ca sfarsitul unei furturni pe mare, sau ca liniste de dupa un typhoon ce te-a prins pe drum. Azi sunt impacat cu mine si cu deciziile mele pentru ca stiu ca tu nu mai contezi,Pe curand...