Carte: Robinson Crusoe, de Daniel Defoe – un clasic surprinzător de bun pentru un roman de aventuri

Pentru că trebuie s-o scurtez și s-o adaptez pentru copii foarte mici, am citit și eu, în sfârșit, Robinson Crusoe, ceea ce probabil ar fi trebuit să fac cu vreo 20 de ani în urmă. Cum însă Jules Verne (pe care cică Defoe l-a inspirat – dar nu suficient, aș adăuga eu) mi-a cam distrus orice urmă de curiozitate în privința romanelor clasice de aventuri, am ajuns tardiv la cartea asta; fără task-ul de la muncă, probabil n-aș fi ajuns deloc. Acum că am pictat acest tablou încurajator, puteți înțelege titlul postării și de ce va mai trece o vreme până o să am curaj să mă apuc de Moby Dick.