Chișinău fără filtru
Povestea începe cu „A fost o dată”. Data de 14 octombrie, ziua de naștere a lui Winnie the Pooh. Și a Chișinăului.
Rupem filtrul și tragem Chișinăul în piept.
Scuarul Cehov este mai activ decât teatrul Cehov. Aici Spălătoria e teatru, Vivaldi – e karaoke club, Stradivarius – butic de haine și accesorii, iar do-re-mi sunt bomboane.
Ce lucru uimitor și, uneori, sumbru, e să trăiești în Chișinău.
În troleibuz e frig, în schimb este internet gratuit. Chiar și unele stații au acoperire wifi, deși nu au acoperiș.
Ce lucru sumbru și, uneori, uimitor este să trăiești în Chișinău!
Pe ce perete să scriem, atunci când ne apucă dragostea: „Te iubesc, Chișinău”?
„Cum se scrie cuvântul iubire?” a întrebat Grohi din povestea cu Winnie the Pooh. „Nu se scrie. Se simte!” i-a răspuns Pooh.
I Love Delfinariu?
Sigur că cel mai bun loc pentru delfini nu e Chișinăul, dar de ce nimeni aici nu luptă cu rechinii?
Aici mai des decât iarba este tunsă populația. Și rasă…
Și drumurile aici nu seamănă cu cele din străinătate. Cum le fac ei atât de bune acolo? Ce pun? Numai nu ziceți că asfalt.
Noroc de gropile din obrajii oamenilor dragi.
Am plecat. Nu capul. Am plecat de aici.
Cel puțin pentru week-end.
„Uneori, a spus Pooh, lucrurile cele mai mici, ocupă în inima ta cel mai mult loc”.
Chișinăul, de exemplu.
