Moda pragmatismului

Nu am nici un respect pentru modul american de a judeca, în care contează doar "joburile" şi "banii". Ştiu, fireşte, şi eu că, un idiot sărac este doar "un idiot", în vreme ce un idiot bogat este, în primul rând, "un om bogat", dar asta nu mă face să apreciez "pragmatismul", care e la modă, azi, în Romania, în special printre tineri, am impresia.

Nimeni nu se mai osteneşte să afle (dintr-un dicţionar, măcar) ce pretinde pragmatismul în filosofie (că nu e adevărat decât ceea ce este util şi avantajos din punct de vedere practic), în schimb moda a impus acest clişeu: dacă eşti "pragmatic", eşti ceea ce trebuie azi; dacă nu, eşti terminat (sau învechit ca mine).

Idealuri? Idealurile (în caz că mai există) au ceva vag şi vechi. Miros a mucegai şi nu oferă nimic sigur. Pe când pragmatismul te învaţă să poţi să mergi liniştit spre nicăieri, dacă o faci cu o viteză corespunzătoare şi cu mijloace din ce în ce mai moderne, pentru a avea randament.

Bineinţeles, nu e de conceput o lume fără "pragmatici". N-am mai avea ce mânca sau cu ce ne îmbrăca. N-ar mai exista nici politică, probabil. Ceea ce deplâng eu, în calitate de persoană învechită, este altceva. Mă tem că moda "pragmatismului" e ca gripa aviară pentru "nebunii" (câţi or fi?) pe care îi interesează nu numai ce este "avantajos", ci şi ceea ce le dă un sens în viaţă.

E "util" şi "avantajos", oare, patriotismul azi? N-as zice. Judecând după ceea ce se vede de cincisprezece ani în România, nu patriotismul umple buzunarele. El produce doar caraghioşi care vorbesc în pustiu.

Şi dacă argumentele mele nu conving, îmi rămâne o scuză. Pentru mine, e prea târziu ca să iau în serios avertismentul pe care l-am văzut pe uşa unui astronom la Boston: "O mâncare bună valorează mai mult decât un cer înstelat".

Moda "pragmatismului" ne-a cuprins într-atâta, încât a ucis şi ultimele rămăşiţe ale pragmatismului patriotic românesc.