…

La fel cum mă îndoiesc de corectitudinea afirmaţiei că totul în memorie e infern, mă în­doiesc că destinul acţionează, în genere, spectaculos. Când o face, aranjează o întâlnire teatrală, ca aceea a lui Oedip cu Sfinxul, sau se foloseşte de un Rubicon, ca în cazul lui Cezar. De obicei, însă, se ascunde în cea mai cenuşie banalitate. Mergi pe o stradă oarecare, fără să-ţi treacă prin minte că, pe o altă stradă, la o altă oră, într-o altă zi, ai fi intrat pe alt făgaş al destinului pentru ca, mai târziu, privind înapoi, să descoperi că totul a atârnat de un „fleac", de un amănunt banal. Probabil, în viaţa oricui se poate găsi un mic Rubicon, numai că l-am trecut fără să ne dăm seama şi, deci, fără să avem nici un merit.

(Deşertul pentru totdeauna)

Sau poate se foloseşte destinul de mai multe, mai mici ori mai mari, treceri ale Rubiconului iar după fiecare traversare rămîn doar trei puncte în aşteptare…

de mirella