Horea Sibișteanu's Blog, page 2

July 5, 2017

Ce-am mai facut de cand nu am mai scris...

...aiciAm scris.Am urmat niste cursuri de scriere creativa, dupa ce am castigat concursul celor de la Rev de Pov cu Gri si asta mi-a placut mult. Pana acum scriam cand aveam o stare. Si de foarte multe ori incepeam o poveste si nu o mai terminam. Acum am scris ca mi s-a impus. In cele 5 cursuri am invat cate ceva, si poate cel mai important e ca tema data iti contureaza povestea, dar nu o defineste. Poti scrie mult si diferit pe o tema. Ea e doar sursa de inspiratie. Imi place joaca asta serioasa si ma gandesc sa o iau cat mai serios cu putinta. Am cunoscut oameni frumosi si am avut parte de tot felul de experiente. M-am indragostit si am suferit apoi, am experimentat tot felul de sentimente si activitati. Am plans de nervi sau am dansat prin ploaie. Am vrut sa plec, am injurat si m-am amuzat.Da, nu am mai scris aici pentru ca nu am mai simtit sa fac asta. Nu o sa dau vina pe timp, pe oboseala sau boli. E doar despre stare. Nu am vrut sa imparasesc cu toata lumea anumite experiente ce au fost fie doar pentru mine, fie pentru mine si prietenii mei. Nu am mai vrut sa scriu despre lucruri ce m-au dezamagit  si nu am simtit nevoia sa recomand nimic.  Acum o simt si poate ca o sa o si fac. Dar nu promit nimic. Blogul asta nu e mort, e doar in standby. Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on July 05, 2017 10:05

April 10, 2017

Psycho - Piesa de teatru

[image error] Acum patru ani am inceput sa urmaresc Bates Motel, un serial inspirat din filmul Psycho, serial ce anul acesta ajunge la final, si care, din pacate, sunt cam in urma.  Odata cu serialul asta am inceput sa sap in fenomenul Psycho, asa ca am citit  cartea proasta, ce l-a inspirat pe Hitchock sa realizeze capodopera cinematografica.In aceasi perioada aparuse si filmul despre cum regizorul a facut acest film, si astfel mergeam pe un drum de nista despre acest fenomen cult, Psycho. Pentru ca era deja pe cercetatea fenomenului am vazut si celalalte filme inspirate din carte, insa eram din ce in ce mai dezamgit de toate celallte tentacule. Ajunsesem la concluzia ca Hitchcock a fost un geniu ce a facut din cacat bici.Patru ani mai tarziu, intr-o zi de luni, am vazut pe facebook o postare despre o noua piesa de teatru jucata la Apollo 111. Irina Spiridon propunea un horroz muzical inspirat din cartea lui Robert Block. Apollo 111 propune o idee ce merge destul de bine afara, insa nemaintalnita la noi, piese de teatru ce se joaca doar o perioada limitata de timp. Tema acestei stagiuni e filmul, Voiam de mult sa ajung la acest nou teatru si acum era ocazia. Asa ca weekendul trecut, plin de emotie si bucurie intelectuala am ajuns sa vad piesa. Am stat mult pe ganduri daca sa scriu acest articol, avand in vedere ca in ultimul timp nu prea am mai scris pe blog. Psycho lui Iris Spiridon e una din cele mai fucked up piese de teatru pe care le-am vaut, piesa ce nu stiu daca mi-a placut sau nu. Isvan Teglas, cel care il joaca pe Norma Bates, e genial, Restul, e confuz. Piesei ii lipseste cu siguranta ceva. Poate e umorul, poate e o echipa mai buna de actori. Dar ceva lipsea. Nici sala de teateu nu a ajuta. Apollo 111 arata bine, chiar foarte bine. Insa nu e o sala buna de teatru. Nu se vede nimic, Panta amfitreatrului e prea mica si toata piesa m-am chinuit sa vad ceva, printre capetele spectacorilor confuzi. Era foarte cald, ca na, parte din actori apareau nud pe scena si nu trebuia sa le fie frig. A fost ciudat, mi-as fi dorit sa imi placa, insa nu mi-a placut. Degeaba incerci sa faci altceva, cand nu intelegi Altcevaul. Imi pare rau, dar Psycho nu e un proiect reusit, Si am aflat asta pe barba mea, la premiera.Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on April 10, 2017 11:10

March 14, 2017

Rev de pov si Gri

Mi-ar placea sa scriu mai mult. Insa inspiratia loveste atunci cand nu te astepti. O intamplare banala iti atrage atentia si iti aduce aminte de ceva. De acolo, creste o idee si o pui pe pagina. Asa a aparut Gri. Sunt sigur ca textul asta o sa fie interpretat in toate felurile, dar nu imi pasa. Ceea ce nu intelege multa lume e ca fictiunea e fictiune si nu conteaza cat de mult e inspirata din povesti reale. De unde ne desprindem de realitate si "fabulam" e secretul nostru.Am scris un text intr-o noapte. Vedeam gri in fata ochilor. L-am dat unei prietene sa il citeasca si mi-a zis ca e foarte fain. L-am trimis undeva, unde mai trimisesem. Nu am primit niciun raspuns. Insa la petrecerea loc am primit un email de la Rev de Pov, acolo trimisesem alt text. Textul meu era prea lung. Ori il scurtam, ori trimiteam alceva. L-am trimis pe asta.Ieri am primit un mail care spunea ca au fost publicati castigatorii concrusului trimestial de povestiri. Nu scria ca eu sunt printre castigatori, ci doar ca acestia sunt anuntati AICI. Va spun sincer ca imi doream sa castig. Nu pentru palmaresul meu ci pentru premiu. Invitatie la cursul Creative writing Sundays. Mereu mi-a placut sa fac un curs de scris. Pentru ca nu sunt scolit in acest domeniu. Am deschis linkul sa vad cine sunt norocosii castigatori, si nu mi-a venit sa cred ca eram si eu acolo.
Gri (Horea Sibișteanu) O știre de pe facebook (RIP Irina în descriere) îi trezește unui tip amintiri din facultate. Textul curge bine, autorul e relaxat și are chef de povestit, fără înflorituri și ambiții forțate. M-a prins, mai vreau!

V-am facut curiosi? Textul e pe rev de pov, AICI
1 like ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on March 14, 2017 03:00

January 23, 2017

The Good Place

The Good Place este un serial de comedie, creat de Mike Schur, creatorul serialului Brooklyn Nine - Nine si scenarist pentru Park and Recreation si The Office, ce are ca protagonsti pe Kristian Bell si Ted Danson. Serialul ne prezinta o varianta de Rai, numita The Good Place, unde numai o parte din oameni, cei ce au realizat in timpul vietii un punctaj de peste 1 500 000 de puncte (de exemplu, sa tii usa cuiva valoreaza 30 de puncte si sa injuri -60) ajung. Orasul in care se desfasoara actiunea, este creat de un arhitect iar in el locuiesc un numar exact de persoane, ce sunt compatibile una cu alta, iar fiecare persoana de acolo isi are in oras sufletul pereche.
Personajul principal, Eleanor, ajunge in acest loc, dupa ce a fost lovita de un camion, in timp ce era impinsa sa nu fie lovita de un sir de caruciore intr-un supermarket, Problema. este ca Eleanore nu este acea Eleanore ce trebuia sa se alfe acolo, ci o alta persoana, cu acelasi nume, un om ce a facut mai multe lucruri rele decat bune in viata. Si pentru ca se afla acolo dintr-o greseala, toata dinamica oraului este distrusa.
The Good Place a primit aclamatii de la critici, fiind unul din cele mai bune seriale ale anului. Sezonul 1, ce are 12 episoade, tocmai s-a terminat iar conducera postului NBC a anuntat ca v-a exista si un al doilea sezon. Eu abia il astept. Serialele NBC mi se par cele mai bune comedii, avand un umor ce necesita un nivel mai mare de IQ.

Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on January 23, 2017 07:27

January 10, 2017

Hello Captain

La multi ani!A trecut ceva vreme de cand nu am mai intrat aici si asta pentru ca am avut ceva aventuri. Abia astazi mi-am recuperat laptopul de acasa si cum am pus mana pe el, cum m-am pus pe scris ca sa va impartasesc o experienta faina.Am plecat sa sarbatores noul an in Londra. Am lasat laptopul si o parte din bagaj acasa, in Bacau si m-am intrors in Bucuresti. De ziua mea, am primit un cado dorit, a nins. Nu avusesem parte de zapada iarna asta si imi doream asta mult. Insa zapada a venit cu drumuri inchise si frig. Noroc ca inainte cu cateva zile m-am gandit sa imi cumpar bautura. In prima zi de munca, in pauza de masa, am intrat pe telefon si am cautat un magazin online de bauturi, Mi se facuse pofta de un Cuba Libre, dupa o discutie cu o prietena din Londra, cu care impartasem experienta petrecerii de revelion. Asa am dat de bauturaonline.ro, un site ce vinde bauturi alcoolice la preturi foarte bune, pe care le trimite acasa cu Cargus. Daca cumperi de peste 300 de lei, ai si transportul gratuit (visul oricarui betiv amator) .Bautura mi-a venit fix inainte de ziua mea, inainte sa vina furtuna alba si astfel m-am putut sarbatorii cu o stical de Captain Morgan Spiced Gold, romul meu preferat. Si ce e mai frumos decat multa zapada, o casa calda si un pahar din bautura ta preferata?Cu siguranta o sa ma intorc pe bauturionline sa mai cumpar cate ceva de acolo pentru ca imi place selectia de vinuri dar si la spirtoase nu sta rau. Mi-ar fi placut sa gasesc ceva de la Cricova (eventual un roze) pe site, insa cred ca faptul ca e atat de greu de gasit la noi, face Cricova atat de ravnit de toti. Pana una alta, va salut de la 30 de ani, si ma intorc pe www, ca poate mai gasesc ceva de cumparat.Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on January 10, 2017 12:01

January 1, 2017

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine.Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere.Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc reparate. Deci pe 2017 continuam ceea ce am inceput la exterior si lucram si la interior ca sunt probleme si acolo.Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on January 01, 2017 04:00

December 29, 2016

Zbor

La ultimul meu zbor am observat un pattern ce devine obositor legat de experientele mele aeriene.  De fiecare data,  ca îmi aleg sau nu locul, stau la fereastra ( de cele mai multe ori am stat lângă aripa). La ultimul zbor, făcusem un check-in online și din greșeală am mai făcut unul.  Astfel mi-a schimbat locul și am stat la fereastra, cu toate ca pe locul generat de la check-in-ul online eram pe margine.  Ma bucur ca stau la pere astea prima jumătate de ora,  pana când realizez ca am nevoie la wc iar persoanele de lângă mine dorm cu nesimțire.  De la o japoneza care s-a pus în scaun și timp de 10 ore a dormit non stop,  pana la un țigănus ce sforăie de se auzea în toată aeronava.  Toată lumea se uita disperata, crezând ca huruie ceva la motor,  insa era doar colegul meu de culoar.
Și încă un lucru, de fiecare data când decolam,  ploua.  Dar de fiecare data.
Am zburat in fiecare sezon și de fiecare data,  a început sa ploua cât timp făceam îmbarcarea. 
P. S.  Se observa atat de ușor care sunt romanii plecați la munca afara și care sunt în vizita.  De la haine,  atitudine,  privire,  comportament.  În ultimul zbor unul s-a trezit sa fumeze în wc cu toate ca era interzis și cu toate ca ni s-a spus ca sunt detectoare de fum în cabina de toaleta
Pe curând...

 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on December 29, 2016 01:21

December 27, 2016

Utopia somnului

Corpul mi-e amorțit și durerea parca vin dincolo de mușchi,  dincolo de oase,  din măduva.  Capul e greu și nu am băut deloc.  E încă întuneric și alarma suna bezmetic.  As vrea sa o pun pe amanare 15 minute,  insa o pacla groasa mi-e pusa pe ochi și nu vad unde apăs pe display-ul ecranului telefonululi.  Sa sun la 5, la 10 sau la 15 minute.  Nu am idee.  O sa ma uit la ceas atunci.  Pana una alta,  sa ma mai bucur de lunea somnului.  Acolo sunt fericit,  nu sunt singur și nu am temeri.  Acolo nu îmi face nimeni rău.  Acolo nu ma doare. 
As vrea sa rămân mereu în lumea asta.  De aceea seara iau un pumn de pastile de dormit fără sa îmi pese ca e mult peste doza zilnica recomandata.  Trăiesc ca să ajungă seara și sa dorm.  Ca asa nu e suspect.  Nimeni nu ar bănui ca ceva cu mine.  Oricum nu ii pasa nimănui. 
Sunt confuz și regret toate deciziile luate în ultimile luni.  Singurul lucru bun e patul în care dorm.  E mai confortabil decât ultimul... Dar ma ridic in capul oarelor, pun picoarele pe parchetul rece, ma imping in maini si ma ridic. Incepe o noua zi. Apa la incalzit pentru apa calda cu lamaie, ibricul la fiert pentru cafea, ma spal pe fata, pe dinti, imi fac freza, mananc, ma gandesc cu ce ma imbrac, pun cafeaua in termos, ma imbrac, pornesc masina, iau o gura de cafea si plec. Numar orele pana la somn. Mai trece o zi...Pe curand...
1 like ·   •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on December 27, 2016 02:00

December 18, 2016

Thanks God, for online shopping

Se dau datele problemei
Lucrez un job full time, unul part-time si fac un doctroatLocuiesc intr-un oras nou si micNu imi place sa fac cumparaturi______________________________________________Se cere: O solutie pentru un cadou bun
Sunt la varsta la care majoritatea prietenior s-au insurat si o parte din ei au si copii, Cand ii vizitezi, mai ales cand le vezi copilul pentru prima data, trebuie sa le iei ceva cadou. Acum vreo 2 luni o prietena din copilarie si-a intors din Italia cu baietelul ei de cateva luni. Am avut un stress cu cadoul. Am intrebat colegi care au copii de unde sa cumpar ceva, ce sa cumpar, si fiecare a venit cu alta idee. Ampoi am petrecut cateva ore in magazinele cu articole pentru copii si nu stiam daca fac bine ceea ce fac. A fost stresant.Asa ca acum, cand unul din cei mai buni prieteni ai mei a devenit tata a doua oara si cand o prietena din facultate a revenit in tara pentru botezul copilului ei, am gasit o solutie perfecta pentru cadou. E o perioada aglomerata la serviciu si magazinele sunt pline cu oameni ce cumpara cadouri de sarbatori, asa ca am ales varianta ce imi place cel mai mult, shoppingul online. De obicei cumpar online carti, pantofi, accesorii. Haine, doar de la brandurile la care imi stiu masura.  Asa ca am zis, de ce nu as incerca si cu cadoul pentru astia mici. Sunt o sumedenie de magazine online cu haine si jucatii pentru copii si bebelusi. Am facut o mica cautare si dupa un casting, am ales Shop4kids.ro Poate ca ma intrebati de ce? In primul rand, mi-a placut grafica site-ului. In al doilea rand, mi-au placut produsele, in al treilea rand, m-au atras preturile si in al patrulea rand, mi-a placut ca au transportul prin Cargus si nu Fun. Eu sunt a Cargug kinda of guy. Am avut problemele mele cu Fun si de aceea Cargus e un plus pentru mine.Pentru botez am cumparat o jucarie misto, ce se cheama "prima mea carte", pentru ca Unchiul Horea trebuie sa se ocupe cu educatia copilului, iar pentru celalalt bebelus, pe care il vizitez, am alse o geaca albstra, ce imi amintea de geaca pe care o purta taica-su in facultate.Mi-a placut mult ca au un tab pentru noutati si unul pentru oferte speciale insa mi-ar fi placut ca pragul pentru transport gratuit sa fie mai jos de 200 de lei. Dar si asa e bine, pentru ca multe magazine nu au deloc transport gratuit iar 20 de lei nu e atat de mult.Acum sper sa le si placa cadoul. Ca mie mi-a placut magazinul online. Tocmai de aceea m-am gandit sa va spun de el, poate va simplifica viata la cumparaturile de sarbatori,
Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on December 18, 2016 03:26

November 8, 2016

Stalker in Iocan

Anul acesta mi s-au intamplat foarte multe lucruri frumoase si am avut parte de foarte multe confirmari pe mai multe planuri.M-am schimbat, m-am demontat si m-am reinventat aproape complet anul asta, insa cea mai mare bucurie vine odata cu confirmarea muncii mele,De curand, Stalker, una din povestirile mele publicate in online, a aparut in Revista Iocan, cea mai impotanta si ravnita revista de proza scurta din Romania. Cristi Teodorescu spune despre numarul doi al revistei:
”Poate chiar mai interesant în Iocan 2 e că unii dintre noii-veniți au ca prozatori o artă poetică precis conturată, care se simte încă de la început din siguranța scrisului lor. E însă posibil ca alături de ei, debutanții talentați, dar pe care nu știi de unde să-i iei, să dea mari lovituri, azi, doar bănuite. Așa se face că Iocan 2, după ce am primit cele peste 200 de povestiri propuse , ni se pare mai mult decît al doilea pas al unui început. E o confirmare că proza scurtă românească renaște sau mai exact zis, se trezește cu succes, dintr-un somn de pe urma căruia i se prezisese decesul.”
Din pacate, nu am ajuns la lansarea revistei, saptamana trecuta, insa in weekend am pus mana pe ea si am inceput sa o citesc. Sunt mandru ca Stalker se afla in acelasi nume cu povestiri atat de bune. Si bucuria mare, e ca in acelasi numar, apare si o poveste scria de buna mea prietena Raluca Nagy. E posibil sa cunoasteti povestea, de cand am promovat-o prima data, insa merita cumparat Iocanul pentru ea si pentru toate celalalte povesti de acolo.
Pe curand...
 •  0 comments  •  flag
Share on Twitter
Published on November 08, 2016 02:30