Una din cele trei poezii care au cistigat primul
concurs Qpoem:
aveai dreptate cînd îți ieșeai din sărite
și ziceai că iubesc ca locomotiva,
cu putere, ce-i drept, dar fără imaginație,
îmi lipsea cu desăvîrșire
capacitatea de a mă găsi într-un loc neașteptat
într-un sentiment nemaistrăbătut,
de a te surprinde plăcut dovedindu-ți că nu mă cunoști cîtuși de puțin –
pentru orice mică schimbare de direcție
mie îmi trebuiau o mie de kilometri
ca să pot și eu s-o dau în sfîrșit cotită
stăteam în iubirea mea
ca într-o cîrciumă de unde nu te mai dai dus.
de variație trebuia atunci să te ocupi tot tu,
să mai punem de-o criză, de-un crăciun despărțiți, fără motiv,
așa, ca să fim moderni.
îmi ziceam, lasă bă, lasă să știe femeia că
vin.
indiferent de gara unde m-așteaptă
să știe că mă înfățișez acolo,
cu lipsa mea de imaginație cu tot,
să știe că poate să se urce în mine
cu toate catrafusele ei
și să se așeze.