Dodo Niţă's Blog, page 5

Marian Mirescu : 60 de ani de portrete, mutre, moace, figuri, mecle şi alte chipuri!

 

După ce, vreme de peste 40 de ani, a fost unul dintre ceimai  tenace promotori ai BD-ului românesc, Marian Mirescu s-a hotărât însfârşit să-şi adune propria operă  grafică (o  parte  din ea)între coperţile unui superb album de colecţie.

Albumul este un adevărat jurnal grafic, careadăposteşte  desene realizate în 60 din cei 69 de ani de viaţă aigraficianului, în special portrete, mutre, moace, figuri, mecle şi altechipuri.

Cartea se deschide cu primele desene, realizate în timpulşcolii  primare, continuă cu autoportrete şi portretele părinţilor şicolegilor, desenate în timpul liceului (în paralel Mirescu a urmat şi cursurileŞcolii de Artă, unde l-a avut profesor pe Ion  Hagiescu), desene şiportrete din armată (camarazi şi ofiţeri)  şi facultate (colegi, colege şiprofesori).

La facultate, în timpul cursurilor, în loc să ia notiţe,Marian Mirescu  desenează - în jurnal  reproduce pagini manuscrise din caietele sale de curs.

În acești ani  îşi face debutul public,  în fanzine  şipublicaţii efemere studenţeşti,  dar începe să şi picteze (tot portrete şiautoportrete, reproduse în culori).

În album  sunt publicate şi numeroase portrete alelui Mirescu - satirice şi/sau realiste - realizate de confraţii de breaslă,tineri sau mai puţin tineri.

După 1990 Marian Mirescu a desfăşurat o susţinutăactivitate publicistică, în special în paginile Gazetei de Sud din Craiova şiale ziarului Azi din Bucureşti (dar nu numai),  aşa că o bună parte din album (care are 260 de pagini, alb-negru şi în culori) este dedicatcaricaturilor care au condus (spre dezastru?) ţara noastră…

Pardon, caricaturilor oamenilor politici români, dar şiale fotbaliştilor care au construit Craiova Maxima,  ziariştilor în vogăîn anii 90,  actori, actriţe, scriitori, muzicieni, şi… evident, bedeişti.

Dintr-un anumit punct de vedere, s-ar putea spune căvolumul semnat de  Marian  Mirescu este o adevărată istorie grafică  a României ultimilor 30-40 de ani.

Altfel,  el este un adevărat album de artă, care dăseamă de talentul unui excepţional grafician  -  Marian Mirescu !

 

DodoNiţă

 

Notă. Albumul cu caricaturi costă 100 de lei. Primii zece care îl vor comanda la adresa bdargonaut@yahoo.com îl vor primi cu dedicație personalizată de la Marian Mirescu. 

Diana Tivu urează cititorilor BDR "Paște Fericit"!

 

Iar dacă vă plac superbii țărănei desenați de Diana, atunci descoperiți frumoasa carte 

https://dianativu.ro/produs/caruta-casuta-carte-cu-autograf/

Ion Dogar-Marinescu

(fișă de dicționar)

S-a născut pe 3octombrie 1945 la București. A studiat la liceele « I.L. Caragiale » și« Sfântul Sava ». A studiat la două facultăți : Institutul deArhitectură « Ion Mincu » și Institutul de Artă Teatrală șiCinematografică « I. L Caragiale » (operatorie de film și regie deteatru). A lucrat ca redactor-șef  lastudioul de animație « Animafilm ».

 

A creatscenografii la Teatrul „TomaCaragiu” - Ploieşti (Tragediaspaniolă, 1969), Teatrul „Ion Creangă” - București (Hocus pocusşi-o găleată,1976), Teatrul„Constantin I. Nottara” - București (Ulciorul sfărâmat, 1976), Teatrul Național „Marin Sorescu” - Craiova (Osărbătoare princiară,1978 – Premiulpentru scenografie, Festivalul Teatrului Scurt, Oradea, 1978).

 

A semnat coperțiși/sau ilustrații la peste 60 de cărți, dintre care amintim Teatru (în 3volume) de Aurel Baranga, Teatru de Mihail Davidoglu, Tufă de Veneţia,  De ce râdeau gepizii, Când plouă,taci și ascultă, de Valentin Silvestru, Atât de grozavă şi adio, deNina Cassian, Potopul de Iosif Toman, Carte de explicare a viselor,de Nicuță Tănase, Lunga călătorie a prizonierului, de SorinTitel, Vă caută un taur și Manualul bunului cârpaci, de SergiuFărcășan etc.

 

Dar cel maimult a fost cunoscut în spațiul public pentru activitatea sa decaricaturist. 

A debutat lavârsta de 20 de ani – pe vremea când era student – în paginile revistelor ViațaStudențească și Urzica (1965).

În ianuarie1966 este înființată revista literară și artistică Amfiteatru, editatăde Uniunea Asociațiilor Studențești din R.S.R. (redactor șef Ion Băieșu).  În paginile sale se va afirma o întreagăgenerație de tineri artiști, scriitori, dramaturgi etc. printre care și IonDogar-Marinescu care debutează – în numarul din iunie, la pagina « Ridendocastigat mores » nu cu unul ci cu 5 desene umoristice (semnate Lulu).Ulterior arta sa satirică devine o prezență aproape constantă în paginilerevistei. Anul următor va fi unul dintre premianții revistei (premii decernateîn 1968 în cadrul cenaclului Junimea).

 

Participă laconcursuri internaționale de caricaturi și, în 1971, câștigă unul dintre celetrei premii speciale ale Expoziției Mondiale de umor de la Skopjie(Iugoslavia). În același an este invitat și participă la Bienala Internaționalăa caricaturii fără cuvinte de la Ljubljana, alăturide alți 4 caricaturiști români.

În aniiurmători va avea rubrici aproape permanente în revistele România Literară,Contemporanul, Flacăra, în ziarele Informația Bucureștiuluiși Sportul Popular. Anual, îl găsim și în Almanahurile Urzica,  Literar și Flacăra.

În 1970 publicăîn Viața Studențească o serie de stripuri intitulat IDM FILMprezintă.

În a douajumătate a anului 1978 numele său dispare brusc din paginile tuturor publicațiilorenumerate mai sus. Motivul îl vom afla abia după căderea regimului comunist:Ion Dogar-Marinescu emigrase în Statele Unite.

Așa cum vomafla din presa post-comunistă, artistul va înființa la New York douăfirme: Sigma Design (împreună cu Ovidiu Opresco) si Point Blank(împreună cu soția sa Manuela Mihăilescu).

 

Între 1991-1992asigură haina grafică a prestigioasei reviste Meridian înființată înStatele Unite de Dorin Tudoran.

 

Cu un talentneegalat și o putere de muncă excepțională, Ion Dogar-Marinescu a fost o prezențăinconturnabilă – vreme de mai mult de un deceniu – pe scena caricaturii românești.Numele lui apare si in context istoric,universal:

“Epoca de după primul razboi mondial favorizează desenul negru, mai intâi prin americani(Chas Addams, J. Thurber), apoi prin europeni (Topor, Ion Dogar-Marinescu).”

 Marian Popa, Comicologia, Editura Univers,1975 – Pagina 459

 

Ion Dogar-Marinescu este menționat și de istoricii teatrului românesc si aifilmului de animație. Evident, artistul a rămas în memoria cronicarilorliterar-artistici pentru multe decenii :

 

« Cine îşi mai aminteşte de caricaturistul IonDogar-Marinescu şi de inteligentele sale "poveşti fără cuvinte" dinrevista "Amfiteatru", de la sfârşitul anilor '60, reţine cu siguranţăpe cea mai îndrăzneaţă dintre ele, scăpată ca prin minune de vigilenţacenzurii. Desenul era de o simplitate dezarmantă: o săgeată mare, cu vârfulîndreptat spre stânga, era compusă din nenumărate săgeţi mici, cu vârfurileîndreptate spre dreapta. Publicată într-un timp în care"nonconformismul" tinerilor era taxat oficial ca o atitudine nuneapărat antipartinică, dar în orice caz condamnabilă, săgeata luiDogar-Marinescu era descrierea exactă, geometrică, a situaţiei din interiorulunui sistem în care oamenii cu cap reîncepuseră să gândească altfel decât erapermis. » (Romulus Rusan, 1998)

 

« Un grafician, stabilit de multe decenii la NewYork, mi-a arătat la plecarea din ţară un desen conţinător cât o autobiografie,înfăţişa un mormânt pe a cărui cruce scria: Ion Dogar-Marinescu, născut la 3octombrie 1945 - mort la 23 august 1944. » (Tudor Octavian, 2009)

 

 

Galeria MIFA: prima întâlnire cu copilăria!

 

2 aprilie este o ziinternațională, cea mai importantă dintre toate, ziua lui Andersen și a cărțilorpentru copii, un copil nu poate crește mare la sfat, la stat cognitiv, fărăcărți, fără  cele mai bune cărți, fărăacele impulsuri senzoriale care au grijă ca toate sinapsele să contruiască  drumul potrivit al unei vieți, și pentruprima oară în România vrem să avem mica noastră sărbătoare, din păcateneoficială, dar entuziastă și cu bune intenții!

Astfel, pe 2 aprilie 2025,la Galeria MIFA  s-a derulat  un eveniment special (ce ni-l dorim perpetuat),un dialog de revitalizat timpul, emoțiile și ideile, "Întâlnire cucopilăria", avându-l ca prim invitat pe istoricul și omul de culturăAdrian Cioroianu, într-o convorbire amicală și scrutătoare cu Dodo Niță!

 

Paul Stoica

Foto Mihai Fulger

De la Pitești a venit autorul și bedefilul Radu Cătăniciu 


 În această fotografie  mai apar autorii BD Vali Ivan, Valentin Cristescu  și Diana Tivu, colecționarii Lucian Oancea,  Dorian Cazacu, Liviu Georgescu,  Toma și Luc Verly (un francez stabilit în România)

Paul Stoica și Cristina Durică,  fondatorii galeriei MIFA 

Fapt extraordinar, la întâlnire au participat 4 autori BD  prezenți la prima ediție a  Salonului BD din România, din 1991:  Puiu Manu, Bogdan Prejoianu, Șerban  Prejoianu  (vezi foto) plus Valentin Cristescu

Adrian Cioroianu la Galeria Maeștrii Ilustrației și Filmului de Animație

Comunicat de presă 

 « 2 aprilie este ziuade naștere a lui Andersen, și de câteva decenii se sărbătorește prin toateungherele lumii Ziua internațională a cărții pentru copii, doar România esteocolită de acest planetar eveniment, nefiind membră IBBY.

Prin Galeria Maeștrii Ilustrației și Filmului de Animație - MIFA încercăm sa surmontam acest dezavantaj, și vă  propunem o celebrare onestă, de ieșire dinobscuritate, a cărții juvenile, repet, a CĂRȚII, nu a simplei literaturi, cuaceastă ocazie aniversară vom lansa și seria de dialoguri "Întâlniri cucopilăria", prin care vom face un exercitiu de antropologie culturală acopilăriei, având ca parteneri de dialog personalități contemporane, iar caprim invitat îl vom avea pe istoricul Adrian Cioroianu,  la o reîntalnire cu propria-i copilărie, însoțitpunctual și moderat de Dodo Niță, cel ce va fi și coordonatorul acestui proiectcultural.

Galeria MIFA va fi deschisă  miercuri 2 aprilie, începând cu ora 11, cuprogram de vizitare până la ora 18, tur ghidat inclus gratuit, iar pentruevenimentul-întâlnire cu Adrian Cioroianu, de la 18:30, intrarea se face pebaza unei înscrieri prealabile, în limita locurilor disponibile, prin donațiaobișnuită de 25 lei.

Afișul evenimentului a fost creat de IrinaCorcoveanu, căreia îi mulțumim pentru implicare.

PS: rugăminte - toate înscrierile să fieadresate prin mesagerie paginei Galeriei MIFA, sau pe adresa bdargonaut@yahoo.com » 

Tintin sau Graalul - un eseu de Ioan Stanomir

 

Dedicat lui Dodo Niţă

Înveştmântat în armura inocenţei, Tintin nu poate îmbătrâni şi nici muri: suspendat în timpul ce nu cunoaşte îndoială şi nici păcat, reporterul adolescent este cavalerul în care se întrupează cea din urmă speranţă a regăsirii Graalului. Drumurile sale iau în stăpânire lumea şi imaginează un întreg cosmos, hrănit de reveriile şi de coşmarurile modernităţii.Acolo unde Hergé dă greş, Tintin merge mai departe, alături de Milou. Din pragul de imaginaţie şi visare, cei doi contemplă universul pe care îl zămisleşte proza grafică: cuvintele şi culoarea sunt instrumentele genezei.

Un breviar al lumii noastre

Ciclul lui Tintin şi al al lui Milou este doar în aparenţă un text al naivităţii infantile. Cei care îl privesc, îngăduitor, ca pe o simplă jucărie pentru copii se opresc în faţa porţilor pe care le ridică proza grafică, spre a nu le putea deschide, niciodată. Opacitatea lor le dăruieşte orbirea-cerul reveriei nu poate fi cerul lor.

Căci romanele lui Tintin şi ale lui Milou sunt un breviar şi un compendiu al modernităţii, un cosmos în care se adună vocile şi obiectele fără de care nu ne putem defini identitatea. Cavalerul rătăcitor Tintin şi scutierul său Milou descoperă trepidaţia mitului şi a istoriei. Ei coboară în adâncuri de mare şi urcă până la stele, ei pleacă spre cei mai înalţi munţi şi străbat deşertul, cu al său ocean de dune. Înrădăcinaţi în mit, ei participă la emoţiile şi neliniştea secolului XX.

Căci proza grafică din Tintin nu este doar aventură, ci înseamnă, înainte de toate, un traseu iniţiatic. Fiecare treaptă din călătoriile lor este o cale spre sine. Ispitele care îi încearcă pe cei din jurul lor le sunt străine lui Tintin şi Milou: cântecul de sirenă al păcatului şi al laşităţii nu îi poate seduce. Iar curajul lui Tintin creşte din această etică a solidarităţii şi a prieteniei. Dăruirea sa îi răscumpără pe cei din jurul său. Tenacitatea cu care înfruntă răul şi nedreptatea porneşte din această seninătate a inimii ce bate la unison cu inimile celor ce îi sunt alături.

Călătoriile lui Tintin, cele în care suspansul se întâlneşte cu umorul de film mut, pare că sunt alcătuite din materia unui vis:precizia de detalii conferă itinerariului său o acuitate vizionară a privirii. Şi doar aşa Tintin şi Milou pot ajunge la un căpăt de drum ce este inaccesibil celor ce sunt învinşi de proprii lor demoni.

Şi poate că doar Indiana Jones şi Corto Maltese mai sunt aproape pe acest drum al aventurilor extraordinare, căci îi uneşte o vocaţie a descoperirii miracolelor ce îi înconjoară. Dar Tintin este cel mai senin dintre cei trei: puritatea sa este platoşa cu care se apără de rău şi de tulburările melancoliei. Reporter mirabil, el nu poate fi un personaj de roman noir, iar ritmul paşilor săi nu poate fi cel al marinarului cu cercel în ureche.

Ciclul lui Tintin este inseparabil de această expansiune a imaginaţiei demiurgice. Tintin şi Milou păşesc pe un pământ ce este doar al lor: Asemeni lui Joseph Conrad , cel din “Nostromo”, Hergé posedă acest geniu al ordonării spaţiilor imaginare. Lumile pe care le vizitează Tintin şi Milou întreţin cu realitatea documentabilă o relaţie de infidelitate fecundă. Oglindiri imprecise ale istoriei, ele sunt saturate de vocile ei.

Şi ce poate fi mai vizionar decât acest tărâm al Syldaviei unde ajung cei doi călători? Este ca ca şi cum Ruritania lui Hope s-ar întâlni cu timbrul lui Hitchcock, sub semnul megafoanelor naziste. Borduria devine, în breviarul tintinian, imaginea terifiantă a militarismului totalitar. Inocenţa întrevede chipul de meduză al cruzimii de stat. Proza grafică conferă aventurii profunzimea unei meditaţii etice.

Indiferenţi la timp, la păcat şi la trecere, Tintin şi Milou sunt închişi în cristalul de culori al visului lor: curajul şi solidaritatea veghează peste o lume ritmată de mister şi de taine. Iar în reveria ţesută de ei ne putem strecura discret şi noi, cei care vom muri, spre a ne contopi cu nemurirea stângace a nevinovăţiei lor.

Ioan Stanomir

publicat inițial pe site-ul lapunkt.ro în luna martie 2025

Diana Tivu: un nou proiect BD pe masa de lucru

 

De ziua sa (e născută pe 15 martie) artista anunță bedefilii că, la începutul verii, va publica un nou album de benzi desenate. 

Cititorii blogului nostru îi urează Dianei Tivu  "La Mulți Ani!"  și-i doresc ca Vidră și Bursuc să devină Asterix și Obelix ai României! 

Hergé (22 mai 1907 - 3 martie 1983)

 

Genialul Herge - azi comemorăm 42 de ani de la dispariția sa) a creat 23 de albume cu aventurile lui Tintin (20 traduse și în românește). Iar geniul său  se exprimă, iată, prin cele peste 600 de cărți de studii, monografii, biografii etc) care s-au publicat despre el și Tintin.

Unele din aceste cărți le-am achiziționat și eu, dornic să aflu totul despre artistul care a adus atâta bucurie în lume.

Bucurie și mai mare, am avut ocazia să întâlnesc pe câțiva dintre autorii lor, să discut cu ei și să primesc dedicații personalizate pe cărțile lor.

Stephane Steeman (1933-2015) a fost actor și prieten apropiat al lui Herge si unul dintre primii colecționari tintinophile. În 1985, la doi după moartea lui Herge, a infiintat asociația Les Amis de Herge care, iată, a aniversat în acest an 40 de ani. In calitatea sa de președinte al asociației, m-a făcut membru de onoare al asociației, după ce, în 1992, mi-a publicat studiul Tintin en Roumanie în revista asociației. In 1998 m-a invitat la adunarea generală a asociației, care a a vut loc în acel an în Franța, în  orașul Lille.  L-am revăzut în 2005 la Bruxelles.

După moartea lui Steeman, președinte al asociației a fost ales Philippe Goddin, fost profesor și multă vreme angajat al fundației Moulinsart, cea care gestionează arhivele și drepturile de autor ale lui Herge. În această calitate a semnat o monumentală biografie a lui Herge dar și numeroasele studii asupra albumelor cu Tintin.  În 2010 m-a invitat la adunarea generală a asociației, care se derula la Nivelles, în Belgia, unde am prezentat din nou teoria mea Tintin en Roumanie. 

Pierre Assouline este un mare om de cultură francez, autor al unor biografii ale unor mari scriitori.

 L-am întâlnit la Târgul de carte Gaudeamus de la București, în 2019 și, evident, nu am scăpat ocazia să-i cer o dedicație. 

Mărțișoare de la Mircea Arapu!

 Pentru toate doamnele și domnișoarele care urmăresc acest blog, câte un mărțișor virtual, cu personajele noastre preferate (de 80 de ani)!

Mărțișoarele sunt desenate, evident, de lordul BD românești, the one and only Mircea Arapu!

Doi copii pe Lună - o cronică de Alex Moldovan

 

 

Doi copii peLună e un microman grafic scris și desenat de Stanislas Barthélémy, pe scurt Stanislas, unprolific autor francez de bandă desenată, apărut la editura Frontiera întraducerea lui Dodo Niță.

E seară și seapropie vremea de culcare. Matei și Zoe n-au chef de somn și trag de timpdesenând. Zoe desenează o zână, iar Matei, un supererou. Peste noapte sepetrece însă ceva magic: o stea căzătoare ajunge deasupra casei copiilor și leaduce desenele la viață. În semn de mulțumire, zâna și supereroul vor să leîndeplinească o dorință lui Matei și Zoe. Continuarea o găsiți, desigur, încarte.

E o povestegrafică ce te prinde imediat, cu ilustrații pline de viață și o atmosferă ce-țiamintește de aventurile din copilărie. E genul de carte pe care o deschizi cuun zâmbet și n-o lași din mână până nu vezi unde ajung cei doi protagoniști.Personajele principale sunt doi frați simpatici și curioși, care hotărăsc săfacă un lucru nebunesc: să meargă pe Lună! Așa că pornesc la drum cu multentuziasm și fără să se gândească prea mult la ce-i așteaptă. Călătoria lordevine o combinație de aventură fantastică și fantezie copilărească plină demomente amuzante și de descoperiri neașteptate.

Povestea însine e simplă, dar plină de substanță: e despre dorința de a exploranecunoscutul, despre legătura dintre frați și despre acea magie pe care o simțicând ești copil și crezi că orice e posibil. Fie că ești copil sau adult, „Doicopii pe Lună” te face să te simți din nou mic și să-ți amintești cum e săvisezi cu ochii deschiși.

Stilul de desenal lui Stanislas e foarte expresiv, cu culori vii și forme ce dau viațăfiecărei pagini. E ca și cum ai privi un film de animație clasic transformat înbenzi desenate, iar dialogurile sunt ușor de urmărit și aduc un plus de farmecpoveștii. Una peste alta, cartea lui Stanislas este o mică bijuterie grafică,ideală pentru toți cei care iubesc poveștile despre explorare, prietenie șivisuri mărețe.

 

Alex Moldovan, revista Familia nr.10/2024,  Oradea  

https://editurafrontiera.ro/produs/doi-copii-pe-luna-stanislas/