Dodo Niţă's Blog, page 19

ALBIN STĂNESCU ( 5 iunie 1938-23 februarie 2023)

 

 Ne-a părăsit bunul meu prieten, coleg, confrate de breaslă, artistul  Albin Stănescu.

A fost unul dintre marii noștri pictori și graficieni, cu o activitate creatoare de peste șapte decenii (1960-2023), lucrând la planșetă și la șevalet până în ultima clipă. Ilustrațiile sale din revistele pentru copii, benzile desenate, copertele de carte, în special cele din colecția "Clubul Temerarilor", dar și romanele clasice de capă și spadă, mi-au bucurat și inspirat copilăria.

Peste ani am legat o strânsă și adevărată prietenie, devenind colegi la Studioul de Arte Plastice al Armatei. Dincolo de prodigioasa sa activitate în domeniul ilustrației de carte și de revistă, al benzilor desenate, al afișului și al graficii publicitare, s-a afirmat în anii maturității ca un remarcabil, original și profund pictor. Știința desenului de acuratețe anatomică, stăpânirea regulilor compoziției de tip clasic, imaginația și vasta sa cultură enciclopedică i-au permis să abordeze o pictură de profunzime, cu trimiteri simboliste, filozofice și cu o înclinație către suprarealism. A abordat cu mare talent pictura istorică, dar și peisajul de gen, cu o plăcere specială către însoritele plaiuri ale Deltei Dunării, cu bătrânele lotci pescărești ancorate la malul canalelor, dar și scenele simple ale vieții rurale, încă nealterate de înnoirile civilizației contemporane. Atenția sa pentru acuratețea detaliilor, o gamă cromatică îndrăzneață, axată pe tonuri calde, ca si o anumită interiorizare, de înghețare a clipei trecătoare într-un moment unic, irepetabil, particularizează creația sa picturală, individualizând-o și făcând-o recognoscibilă de la prima privire. Cu adevărat, Albin Stănescu a fost un artist irepetabil. Modest și interiorizat în universul său plastic, iubit și apreciat ce cei apropiați și de cei care l-au cunoscut, Albin Stănescu nu a dorit și nu s-a luptat să își afirme personalitatea și impresionantul palmares artistic în lumea atât de schimbătoare astăzi, a modelor și curentelor artistice mondene. Este de datoria noastră, a celor care l-am cunoscut, l-am apreciat și l-am iubit să îi ducem înainte personalitatea și moștenirea artistică. Va rămâne cu certitudine un nume de marcă în arta timpului său. Dumnezeu să îl odihnească alături de alți confrați plecați în atelierul artiștilor celești!

 

Valentin Tănase

Paul Stoica: o analiză severă a micro-fenomenului BD românești

 

Azi este ultima zi, trec ultimile ore, ale editiei 50 a Festivalului de la Angoulême. Marele Premiu l-a primit Riad Sattouf, si recunosc ca nu-i sunt deloc fan, dar omul are umor, are curaj, si mai ales are stiinta compozitiei secventelor, ca doar nu degeaba este absolventul celei mai celebre scoli de animatie franceze! Dar nu despre Sattouf vreau sa vorbesc, ci despre BD si vietile noastre contemporane cu el.

Asadar, acum 50 de ani cativa entuziasti sustinuti de autoritatile locale fiintau primul Salon BD francez! Salonul s-a perpetuat, si-a adjudecat gloria si anii, a devenit semi-centenar, iar in jurul lui s-a format un muzeu, un centru de documentare si chiar un pol universitar. Orasul e absolut minuscul, destul de mort economic, inaccesibil daca nu locuiesti pe axa vestica a hexagonului, dar are farmecul sau vetust ce-si traieste faima an de an la fiecare sfarsit de ianuarie.

Dar Salonul de la Angoulême, fondat in 1974, nu a aparut de nicaieri, ci a fost un varf al unor ani anteriori ce au propulsat BD-ul la interes general. Primordial, au fost anii de explozie al unor desenatori si scenaristi care au propulsat pe piata personaje si albume devenit cult, dar si munca asidua a unor pasionati ce s-au aventurat in zona teoretica, de cercetare, de definire si catalogare a unei noi expresii creative ce a primit numele de a 9-a arta. Toate astea s-au intamplat in anii '60, si au beneficiat de implicarea directa a unor sociologi, filosofi, istorici cunoscuti ai epocii, cum Marcel Brion sau Edgar Morin, implicat fiind chiar si directorul de atunci al Cabinetului de Stampe de la Paris, ca sa nu mai vorbesc de alte personalitati culturale, din 1967 au aparut si primele emisiuni tv dedicate istoriei BD, iar din 1971 un curs de istoria si estetica BD a fost initiat de Francis Lacassin la Sorbona. In prezent, BD-ul ca disciplina estetica exista in mai multe centre universitare, desigur, cel mai cunoscut ramane la Angoulême care apartine de Universitatea din Poitires, dar cartile de teorie BD abunda, am strans peste o suta de asemenea volume, care mi-au oferit noi unghiuri de abordare, dar ce e mai important de subliniat, al ora actuala BD-ul francez de cateva decenii nu mai este indreptat spre zona infantila, majoritatea titlurilor ce apar sunt cu tematici diverse destinate adultilor, semn ca BD-ul nu doar ca a evoluat ca arta, ci si ca tehnici narative.

 

Bun, ce avem in România legat de BD?

In perioada 1960-1990, nu a fost un preaplin, dar suficient pentru a intelege ca este un gen comercial ce poate genera interes pt lectura, generatiile din acea perioada au fost atrase spre lectura prin povestile ilustrate de Duldurescu, Puiu Manu, Nobilescu, Nicu Russu, Pompiliu si altii, plus ca-n România navigau ca pietre pretioase Pifuri si Rahanuri, doar ca acele 3 decenii nu au ridicat si interesul spre cercetare, documentare, critica teoretica, singurul care s-a ocupat de asta a fost doar  Dodo Niță, incepand de prin 1986, dar a carei prima varianta a Istoriei sale a fost refuzata de o editura inainte de 89, si cine stie, o prima editie la acea data ar fi adus alte plusuri, cert este ca din 1990 si pana in 2011, Dodo Niță a fost unicul promotor al BD-ului in România, dar un singur om nu poate face singur totul - si documentare, si editare, si organizare, chiar daca a mai fost ajutat punctual, pana la urma acesti ani au fost de stagnare, a 9-a arta nu a ajuns in România, singurul lucru ce parea un spargator de gheturi a fost aparitia Istoriei BD a lui Dodo Niță, si al organizarii unui efemer muzeu al BD-ul românesc, dar ce a urmat n-a fost decat un zig-zag mediocru in cautarea unui imaginar succes financiar.

Desi evenimentele BD s-au multiplicat in ultimii 10 ani in România, calitatea este absolut submediocra, majoritatea autorilor BD nu au nicio educatie artistica, nici cei ce se ocupa de promovarea unor asemenea evenimente, si nu o sa inteleg niciodata insistenta unora de a investi si/sau promova in asa numitele comicsuri, in primul rand comicsul american nu mai are succes mai nicaieri in Europa, de cateva decenii, in Franta vanzarile pe acest gen sunt extrem de slabe, undeva la 2% din piata, in plus, in Romania unde publicul de SF este rarefiat, este chiar iluzoriu sa vii cu asemenea tematici, chiar daca ar fi bine realizate. Nu mai vorbesc de zona alternativa, care primeste mereu sustinere financiara, de la stat sau privat, dar care ramane anonima.

Public românesc pentru BD exista, pentru  ca genul in sine este facil asimilat, si nu degeaba Puiu Manu, la 94 de ani,  ramane cel mai vandut autor in viata, iar editurile se imbulzesc sa retipareasca marile hituri ale anilor '70-'80, doar ca BD-ul trebuie sa iasa din zona asta infantila, imi pare incredibil ca nici pana acum nu se stie in România definitia clara, se face confuzia intre BD si caricatura, intre album BD si roman grafic, nu sunt stabilite lucrurile banale, si nu mai poti vegeta in forma juvenila, ca BD-ul este preponderent ptentru copii, lumea a evoluat, cum dreacului din toti editorii din România niciunul  nu este in stare sa faca un roman grafic? (Nu iau in calcul albumul lui Daniel Horia, care, apropos, a fost lansat si in editie franceza la Festivalul de la Angoulême din acest an, pentru  ca,  practic,  nu a fost lucrat de editor, ci doar i-a fost propus spre publicare).

Toate lipsurile astea românesti, si de educatie, de cultura vizuala sau editoriala, si de mentalitate pana la urma, au un impact nociv, as aprecia mai mult daca BD-ul asta mediocru, ieftin si saracacios care este promovat masiv, dar care mai mult indeparteaza publicul, n-ar mai exista, e mai sanatos si ar incuraja, poate, pe cei ce vor sa realizeze ceva de calitate, fie ei editori sau autori.

 

Dr. Paul Stoica

 

Daniel Horia la festivalul BD de la Angouleme

Din punctul meu de vedere,  cel mai interesant eveniment din cadrul celei de-a 50-a ediții a Festivalului Internațional al Benzii Desenate de la Angouleme,  a fost prezența la standul editurii Pacquet a compatriotului nostru  Daniel Horia, autorul albumului Je suis ne Roumain!

Traducerea acestui album în  franceză  este cu adevărat o realizare,  nu doar pentru Daniel Horia,  dar  și pentru cultura românească. 

(c) foto Daniel Horia 

Evident, noi, fanii români, putem citi  acest album chiar în românește, el fiind apărut la editura Art, anul trecut. Daniel a anunțat deja volumul doi, peste doi ani.

Sunt  tare curios:  cum va promova editura Art, dar și ICR,  acest superb album, o bună reclamă pentru cultura și arta românească?

Eminescu interpretat de Costel Pătrășcan

 

Caricaturi preluate de pe pagina FB a inegalabilului Costel Pătrășcan. 

PUIU MANU - Cavaler al Ordinului "Meritul Cultural"!

 "Românii se mândresc cu personalități ale căror opere nu doar au îmbogățit spiritualitatea și patrimoniul autohton și universal, dar ne-au condus și la asumarea unor valori fundamentale și a unor obiective naționale. Cu prilejul Zilei Culturii Naționale pe care o vom celebra pe 15 ianuarie, am conferit astăzi, la Palatul Cotroceni, decorații pentru excelență unor personalități și instituții care au avut o contribuție majoră în domeniul creației culturale."

Klaus Iohannis, Președintele României

Colecția lui Vasile!

 

Azi se aniversează sfântul Vasile, așa că m-am gândit să fac această scurtă postare, ilustrată  cu fotografii culese de pe pagina FB a scriitorului Vasile Lupașc.

Domnul  Vasile Lupașc este absolvent al Facultății de Istorie-Geografie a Universității din Târgoviște. În 1994 a  participat la primul campionat național de Karate, organizat la Târgoviște, obținând medalia de aur.   A participat la peste 30 de competiții internaționale, are 6 titluri mondiale, 5 dan la  Shoryn Ryu și 5 dan la Wado Ryu.

A scris un roman istoric și a semnat versurile primei opere rock de la noi. În anul 2008 a lansat  cartea Răstignit printre cruci, un roman istoric despre Vlad Țepeș. De atunci a publicat mai multe  romane cu subiect istoric. 

De ziua numelui, îi urăm  dl Vasile Lupașc  La mulți ani!

Bun regăsit în 2023!

 

Desen de Valentin Tănase

Dragi cititori ai blogului BDR,

Vă doresc ca noul an să  vă aducă multă bucurie în suflet, sănătate și noi descoperiri din minunata lume a benzii desenate!

Deși actualitatea BD este din ce în ce mai bogată, din păcate prezența mea s-a diminuat pe acest blog. Nu pentru că am scris mai puțin, chiar dimpotrivă!

Pentru cei interesați, puteți găsi rubricile mele permanente despre a noua artă în revistele tipărite CSF (editura Pavcon) și  Scrisul Românesc. 

De asemenea,  anul trecut am publicat trei cărți și un studiu în volumul colectiv  Politicile umorului. Sunt două reeditări (după 15-20 de ani), evident, ediții revăzute, adăugite și bogat ilustrate precum și un volum inedit, interesant, zic eu, în care am cules mărturisirile a 22 de autori BD contemporani despre arta lor și despre a noua artă în general - "Panorama BD Românești".

Studiul meu din volumul colectiv se intitulează "Cruciada împotriva bolșevismului" reflectată în banda desenată românească, în timpului celui de-al Doilea Război Mondial".

Le puteți comanda pe site-urile editurilor Pavcon și Post Modernism sau, dacă le doriți cu autograf, pe adresa blogului (cu excepția volumului colectiv).

Voi continua totuși și în acest an să alimentez blogul cu informații, articole și chiar scurte benzi desenate. Evident, o mână de ajutor din partea unor corespondenți entuziaști, ar fi binevenită.

Oricum, mergem înainte!

La mulți ani!

Călin Cazan urează cititorilor blogului BDR "La mulți ani!"

 

Domnul Călin Cazan, binecunoscutul creator de desene animate, ne-a trimis mai multe desene umoristice de sezon.

Cu această ocazie doresc cititorilor blogului Benzi Desenate Românești un Crăciun Fericit alături de cei dragi și un an nou mai bun  (care deja se anunță bogat în noi benzi desenate !).

La mulți ani!

Dodo Niță

Cu Pif la Gaudeamus!

 Unul din cele mai frumoase momente din  acest an a fost  târgul de carte Gaudeamus!

Am cumpărat cărți m-am revăzut cu prieteni și mai ales am prezentat, la standul Institutului Francez,  o conferința despre legăturile vizibile și invizibile dintre celebra revistă Vaillant/Pif Gadget și țara noastră.

Spre bucuria mea, la conferință au participat cîteva zeci de persoane, majoritatea stâtnd în icioare maibine de o oră! Dintre participanți i-am pe recunoscut pe graficienii  Radu Oltean, Octav Ungureanu și  Emanuel Pavel,  pe editorul Lucian Oancea  și pe fanul Ștefan Somogy. 

fotografii trimise de participanți  

Unii dinttre participanți mi-au trimis fotografii și cuvinte de apreciere pe pagina de FB: 

Ciprian: "V-am urmărit cu atențe!"

Mihai: " O prezentare de excepție! Super documentata, prezentata cu șarm si imagini sugestive, punctata cu povestiri din alt veac ptr a intelege cat mai profund fenomenul Vaillant-Pif in Romania! Felicitari domnule Nita! Asteptam "a suivre"!"

Doi autori în căutarea unui personaj! L-au găsit la standul editurii Cartea Copiilor, care propunea cititorilor volumul 5 din seria "Corto Maltese"!

Asterix - 3 noi titluri în românește la editura Grafic !

 

Bombă nucleară! Editura Grafic publică, în sfârșit, după mai mulți ani de așteptare febrilă, nu unul ci trei noi titluri din seria Asterix!

Două continuă, cronologic, seria desenată de Uderzo după scenarii de Goscinny, Asterix gladiator (1964) și Asterix și turul Galiei (1965).

Al treilea, Asterix și Transitalica (2017) este desenat de Didier Conrad după un scenariu de Jean-Yves Ferri și este al treilea din noul ciclu. La fel de bun însă.

Cele trei titluri sunt lansate în premieră la târgul de carte Gaudeamus din acest week-end!