Dodo Niţă's Blog, page 18

Albin Stănescu, un creator de vise!

Omagiul lui Valentin Tănase

Pe 10 aprilie 2023, dl Valentin Tănase, prietenul și colegul  d-lui Albin Stănescu, i-a deschis o expoziție in memoriam, prima și ultima din cariera sa de aproape 60 de ani. Cu această ocazie dl. Valentin Tănase a citit o alocuțiune, pe care o prezentăm mai jos, alături de câteva instantanee foto  de la vernisaj, realizate de Lucian Oancea. 

  Când moare un artist, avem impresia că paleta de culori a realității înconjurătoare își pierde o parte din strălucire, căci artiștii sunt cei care trezesc la viață culorile și le înfățișează semenilor într-o nouă lumină, transfigurate prin viziunea lor creatoare. Un astfel de magician al culorilor a fost pictorul și graficianul Albin Stănescu. 

    Format la școala tradiției figurative clasice în pictură, cu o activitate artistică acoperind mai bine de șaizeci de ani, din care peste patru decenii în slujba Ministerului Apărării, în cadrul Studioului de Arte Plastice al Armatei, artistul a lăsat moștenire posterității un număr impresionant de opere de artă. A debutat încă din tinerețe cu ilustrații și benzi desenate în presa și revistele pentru copii și adolescenți, coperte și ilustrații de carte, afișe de teatru și film, devenind unul dintre cei mai prolifici și reputați graficieni ai timpului. Astăzi, exemplare ale publicațiilor în care apar ilustrații și imagini, purtându-i semnătura sunt considerate valori de patrimoniu de către colecționari avizați. 

    Dincolo de prodigioasa sa activitate în domeniul graficii publicitare și de șevalet, Albin Stănescu s-a afirmat în anii maturității ca un remarcabil, original și profund pictor. A abordat cu mare talent pictura istorică, portretul și peisajul, având o reală înclinație către reflectarea marilor momente și personalități ale trecutului național, dar și către lumina specială a însoritelor plaiuri ale Deltei Dunării, sau ale spațiilor și locurilor cu încărcătură istorică.

   Știința desenului, de acuratețe anatomică, stăpânirea temeinică a regulilor compoziției de tip clasic, imaginația și vasta sa cultură enciclopedică i-au permis să abordeze o pictură de adâncime filozofică, cu trimiteri simbolice și cu o înclinație către teme suprarealiste. Atenția pentru acuratețea detaliilor, o gamă cromatică îndrăzneață, dar echilibrată, axată pe tonuri calde, ca și o anumită interiorizare, de înghețare a clipei trecătoare, într-un moment unic, irepetabil, particularizează creația sa picturală, individualizând-o și făcând-o recognoscibilă de la prima privire. 

    Urmând dictonul: „Arta nu reproduce vizibilul, ci face vizibil.” – artistul întroduce privitorul  într-un univers în care coordonatele onirice ale visului devin realități concrete, palpabile, purtătoare ale unor sensuri și semnificații care se cer descoperite cu o anumită răbdare. 

  Cu adevărat, Albin Stănescu a fost un creator de vise.

În clipa tristă a despărțirii, după o viață petrecută în lumea culorilor, în care și-a servit patria sub drapel, cu armele sale, penelul și paleta, armata română și instituțiile sale de cultură îi prezintă onorul!

                                                                           Valentin Tănase

                                           Directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei 

Pif et Tintin à l`Institut Culturel Roumain de Paris

 

Pif et Tintin à l'Institut Culturel Roumain de Paris, à quelque jours distance seulement de l'anniversaire officiel de la naissance du plus célèbre chien au monde - celui qui, comme a affirmé Dodo Nita, a traversé toutes les frontières - 75 ans au 28 mars 2023, fut une soirée au superlatif!

Plusieurs superlatifs, d'ailleurs ! A part les protagonistes de la soirée, Mircea Arapu, le dessinateur de PIF (un des 16 certes, depuis le début, mais le plus actuel) et Dodo Nita, le plus important critique de BD de Roumanie, nous avons reçus les plus importance bédéphiles, journalistes et dessinateurs dans le domaine.

Mircea Arapu et Mircea Cantor, en premier plan.

Nous avons eu sur place et ensemble les seuls deux Roumains à avoir réalisé un timbre pour La Poste Française - Mircea Cantor et Mircea Arapu ( l'auteur du seul timbre-strip de France), l'auteur de la théorie selon laquelle la Syldavie des BD de Hergé, auteur de Tintin, se trouve au fait en Roumanie, Dodo Nita, venu de Craiova pour lancer en France son dernier opus, "Tintin en Roumanie", paru chez Revers, 2023) et l'énumération peut continuer !

Sylvain Audet Gainar et Dodo Nita 
Nous pourrions continuer encore...mais restons avec ces photos uniques, qui feront histoire dans le temps: sur place, parmi nous, les écrivains Sylvain Audet Gainar, le cinéaste Horea Laptes (avec la preuve qu'il avait écrit il y a si longtemps, du temps de la Roumanie communiste, une lettre à la rédaction de PIF), le dessinateur Stanislas, auteur de l'album "Les aventures d' Hergé", le rédacteur en chef du site Actual BD, Didier Pasamonik, le critique de BD Dominique Petitfaux...Tous autour de Frederic Lefebvre, le directeur de Pif Le Mag...

Iulia Badea Gueritee

(texte et photos)

De gauche a droite: Cezar Preda, Frederic Lefebvre, Stanislas, Didier Pasamonik,   Dominique Petitfaux et Dodo Nita 

Rencontre BD francophone au sommet avec Dodo Niță et Mircea Arapu - par Patrick Mentil

 

Le 24 mars 2023, une formidable rencontre à Institutul Cultural Român / Romanian Cultural Institute en compagnie de Dodo Niţă et de Mircea Arapu. Des auteurs formidables et tous deux d'une gentillesse extrême. Mircea a présenté son nouvel album et parlé du premier timbre "BD en strip", première mondiale, qu'il a dessiné et édité par la La Poste.

Dodo à ensuite présenté son ouvrage, "Tintin en Roumanie" et démontré, arguments à l'appui, que la Syldavie, pays cher aux tintinophiles, était fortement inspiré par ce magnifique pays qu'est la Roumanie.

Une soirée terminée autour d'un cocktail, de dédicaces et d'échanges avec les auteurs.

Merci à toute l'équipe de l'institut pour la qualité de leur accueil.
Patrick Mentil      (texte et photos)

Aniversarea lui Pif în România!

Les beaux  esprits se rencontrent, scria  odată Voltaire!

... La fel și pifofilii români, se reunesc și aniversează ziua personajului lor îndrăgit! 

 Mai ales că anul acesta a împlinit 75 de ani!

                            

Revista oamenilor de afaceri din România, BIZ, consacră două pagini acestei aniversări:

Aniversarea lui Pif în Franța!

Pe 26 martie 1948,  spaniolul Jose Cabrero Arnal publica inpaginile ziarului L'Humanite prima aventură a cățelului Pif, fără să-şiimagineze uriaşa celebritate de care se va bucura în anii următori personajulsău.

După exact 75 de ani, Poşta Franceză tipăreşte, în 705.000  exemplare, un timbru aniversar, sub forma unei mini-BD, desenate de compatriotul nostru, Mircea Arapu.

Timbrul a fost lansat, la Salonul Filatelic de la Paris,pe data de 23 martie 2023, în prezența lui  Paul Dworkin, directorul Philaposte, Frédéric Lefebvre,directorul revistei Pif le Mag și a lui Mircea Arapu.

Cu această ocazie a fost prezentat, în avanpremieră,  albumul desenat de Mircea,  HapPif Birthday.

La mulți ani, Răzvan Bronescu!

 

 

Interviu în exclusivitate cu câștigătorul Marelui Premiu al Concursului internațional "Can for Balkans"

În cadrul proiectului « CAN for Balkans », Festivalul  de Benzi desenate Istorice  de la Braşov a organizat un concurs internaţional cu tema « Balcanii în Istorie ». Juriul concursului a fost compus din specialişti din mai multe ţări (Albania, Belgia, Macedonia, Serbia şi România). 

Pe data de 13 septembrie 2022,  pe pagina  Festivalului Internaţional de Benzi Desenate Istorice s-a anunțat câştigătorul Marelui Premiu : Răzvan Bronescu.

 L-am cunoscut la Festival şi am simpatizat numaidecât cu el. Un  tânăr la vreo 30 de ani, simpatic şi modest, dar cu lumina încrederii de sine sclipindu-i în ochi. Am stat de vorbă cu el :

 

 Ce ai simţit când ai aflat că ai câştigat marele premiu ?  Sperai la el, îţi doreai să-l câştigi sau doar ai participat la concurs aşa, din curiozitate ?

 

E foarte special ceea ce am simțit, o mare bucurie, pentru că, încă de când eram mic, mi-am dorit să creez benzi desenate. Și este o validare a faptului că pot; sunt dur cu mine însumi, iar câștigarea acestui premiu mi-a permis, pentru cateva secunde, să mă gândesc: “oamenilor le place povestea mea!". Am participat de dragul lucrării mele.

 

 De ce ai ales ca subiect biografia primului realizator de desene animate de la noi, Aurel Petrescu ? Ştiai dacă el mai fusese, sau nu, protagonist al altor BD ?

 

Nu știam de Aurel Petrescu până acum un an, cand am cumpărat cartea “155 de ani de benzi desenate în România. 1860-2015” de Alexandru Ciubotariu, de la Muzeul Național de Istorie a României, unde a avut loc expoziția de benzi desenate vechi românești. Fiind grafician și 2D animator, coperțile albumelor realizate de el mi-au atras atenția, mi-au plăcut. Benzile lui desenate sunt demne de comparat cu cele străine din acea vreme. În momentul în care am aflat de primul desen animat românesc de acolo, m-am interesat. Între timp, când am văzut anunțul de pe pagina concursului de la CAN for Balkans, am stat, m-am gândit la o poveste și l-am ales pe Aurel Petrescu, un nume mai puțin cunoscut la noi, dar care juca totuși un rol considerabil în istoria românească a animației și a benzilor desenate. Merită sa fie cunoscut de cat mai multă lume.

 

Cum te-ai documentat pentru această lucrare ?  Ştii dacă mai există, sau nu, rude ale lui Aurel Petrescu în viaţă ?

 

Cand am aflat de primul desen animat românesc, “Păcală în Lună”, am căutat mai multe informații despre autor pe Internet și am dat peste cartea “Istoria filmului românesc” de Călin Căliman, și m-am documentat despre activitatea lui cinematografică. Am mers la biblioteci, am cercetat reviste și ziare ale vremii, pe rând, una câte una. Am reușit sa fac rost și de o bibliografie de benzi desenate publicate de el.

 

Ai mai publicat, sau ai mai desenat şi alte benzi desenate înainte de anul 2022 ?

 

Nu am publicat benzi desenate, încă. Dar am mai facut benzi desenate personale, însă nu le-am terminat niciodată (cu exceptia unei comic strip-uri pe care le-am făcut pentru o campanie publicitară)... dar în cele din urmă am reușit să termin ultima mea bandă desenată.

 

Spune-ne te rog câteva cuvinte despre tine : data şi locul naşterii, ce studii ai făcut, ce meserie practici în prezent.

 

M-am născut pe 20 martie 1988, în Brașov. Am ales specializarea Grafică la Universitatea Națională de Arte din București, deoarece am considerat că aceasta poate să-mi deschidă ușile unei cariere în domeniul artei digitale și m-a ajutat să mă calific în domeniul animatiei. În acest moment după pandemie, fac storyboard-uri, ilustrații și mozaicuri. Trebuie să spun că mozaicurile în miniatură m-au ajutat în mod surprinzător să îmi explorez creativitatea și viziunea pentru a-mi defini stilul artistic.

 

 Când ai descoperit banda desenată ?  Mai ţii minte care este prima publicaţie (revistă, album) citită ?

 

Nu-mi amintesc anul exact, dar nu aveam mai mult de 4-6 ani. Încă îmi amintesc ca prima bandă desenată a fost Noul Testament în imagini, apoi revistele traduse în limba maghiară, o adaptare a primului film Batman și Csodalatos Pokember vol. 1, le-am primit de la unul din verișorii mei, Sergiu. Am fost captivat de la început. Apoi îmi amintesc, mai crescusem, eram la Brașov și la chioșcuri au aparut benzile desenate în limba maghiară, și de asemenea și cele în limba română precum Familia Flintstone și Bravman. M-am apucat puternic de benzi desenate și am citit totul, fără sa pierd nimic. Multe încă le mai am, într-o stare mai puțin bună, pentru că le-am citit de multe ori.

 

 Astăzi continui să citeşti BD ?

 

Nu cred că pot trăi fără benzi desenate pentru două săptămâni, le citesc în fiecare săptămână. Am obiceiul ăsta încă din vremea studenției.

 

 

Ce autori străini îndrăgeşti  şi de ce ?

 

Lista e lungă. Primul nume care îmi vine în minte este Jim Lee. Numărul 204 al seriei Superman mi-a schimbat viața la 360 de grade, când aveam 16 ani. Stilul lui stilizat, detaliat și dinamic, de asemenea și povestirea lui vizuală și perspectiva încadrată. Pe lângă povestirea vizuală, sunt Stuart Immonen, Mathieu Lauffray, Boichi… Dacă ești bun la desen, dar nu ești bun la povestire vizuală, cadrele tale sunt cel mai probabil plictisitoare. Și ce dacă ești pictor tradițional? Alex Ross a reușit să treacă de amândouă. Tocmai de aceea, povestirea vizuală are cel mai important rol în benzile desenate. Același lucru se întâmplă și cu animațiile și filmele.

 

Ce autori români îndrăgeşti ?

 

Aș aminti pe: Adrian Barbu, Alex Tambală, Alexandra Gold, Alexandru Ciubotariu, Anghel Serban, Ionuț Popescu, Octav Ungureanu, Puiu Manu, Robert Obert, surorile Ileana și Maria Surducan, Valentin Tănase, Vlad Forsea, Viorel Pîrligras…

 

 Anul aceasta a fost prima ta participare la un festival BD ?  Ce  ţi-a plăcut şi ce nu ţi-a plăcut la manifestare ?

 

A fost prima mea participare la un festival BD și a fost uimitor! De ce spun asta? În primul rând, deoarece proiectul a fost bine organizat, având expoziții în aer liber și în interior, concursuri, ateliere, dezbateri, iar voluntarii care sunt și artiști, ce participaseră la MasterClass Brașov 2022, au fost implicați în fiecare activitate. Și în al doilea rând, pentru că am avut ocazia să întâlnesc participanți din alte țări și am putut vedea diferența dintre subiectele alese de ei. Mi-a plăcut multiculturalitatea acestui proiect și chiar îmi doresc să repet experienţa.

 

Ce planuri de viitor ai ?

 

În general, îmi urmez gândurile și inima. Ce pot să spun? Îmi doresc să fac mai multe pentru lumea benzilor desenate. Am proiecte la care lucrez, dar deocamdată nu pot da detalii în legătură cu acestea.

BDC 40 - lansare de excepție!

O cronică semnată de Diana Nedelcu

Nu am fost niciodată fan bandă desenată, în sensul că am considerat-o tot timpul la hotarul între grafică și proză scurtă/satirică, fiind pentru mine un melanj complicat între desen și cuvânt. Spun complicat, deoarece cred că nu este o artă facilă și pentru a o recepta cu adevărat, trebuie să ai o atenție distributivă simultană către ambele componente. Pot să spun că m-am apropiat mai repede de autorii de bandă desenată, ca ulterior să le înțeleg și să le vizualizez/citesc creațiile. Primul creator BD pe care l-am cunoscut este Viorel Pârligras, unul dintre greii acestei arte. De la el am aflat pentru prima dată de această mișcare – banda desenată craioveană și tot cu el, eu și Cristi, am creat la Craiova unul dintre cele mai frumoase proiecte culturale pentru copii, „Oscar și prietenii lui ” .

Reunirea echipei Oscar și prietenii lui la lansarea unui album eveniment – BDC 40

Ce inseamnă de fapt Banda desenată craioveană ? Un grup de entuziaști și pasionați creatori de bandă desenată, care s-au întâlnit la Craiova la începutul anilor 80 și de atunci, de-a lungul anilor, cu sincope mai mici s-au mai mari, s-au dedicat acestei arte, editând reviste si organizând expoziții și intâlniri cu iubitorii genului. La finele lui 2022 au scos „BDC 40”, un album tipărit în condiții grafice deosebite la editura Revers, pentru a celebra 40 de ani de când s-a fondat banda desenată craioveană.

coperta I …..

…… și IV a albumului

Lansarea a avut loc la Biblioteca Alexandru și Aristia Aman, albumul fiind prezentat de criticul Petrișor Militaru, și el un fan al genului (nu pot să vă fac un rezumat al prezentării pentru că am întârziat la eveniment mai mult decât sfertul academic, dar sunt sigură că a zis de bine :)) )

Petrișor Militaru în prim plan (în planul doi, 4 dintre autorii albumului)

Albumul conține benzi desenate semnate de Cristian Ciomu, Mircea Liviu Goga, Valentin Iordache, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras, cele mai multe dintre ele inedite . Despre banda desenată craioveană, de la începuturi până în … viitor scrie în prefață Viorel Pîrligras, postfața fiind semnată de Dragan Predic, un sârb din Kladovo, vlah după părinți, bun cunoscător și promotor al fenomenului BD românesc, care a tradus mulți autori români ai genului în limba sârbă și deasemenea benzi desenate sârbești în limba română.

Banda desenată craioveană la diverse evenimente – imagini din albumul BDC 40

Evenimentul de lansare al albumului „BDC 40” a fost unul atipic, ca și banda desenată: cu multe povești și destăinuiri ale autorilor, spuse cu umor și sarcasm, spre deliciul celor prezenți în sală. O să redau câteva fragmente, pentru a vă transpune în atmosferă și câteva spoilere despre album, nu foarte multe, dar suficiente să vi-l doriți în biblIiotecă.

Despre membrii BDC în viziunea lui Viorel Pîrligras

Nu trebuie să vă gândiți că suntem un grup de prieteni, pentru că prieteni nu am fost niciodată. Pe Marian Mirescu îl cunosc din anii 74-75, când ne împărtășeam pasiunea pentru bandă desenată. Este un tip dificil, este un tip capricios, ermetic, dar cu toate acestea este un mare artist. O să vedeți benzile desenate, stilul, tehnica, poate o să înțelegeți și mesajul (râde). Unul dintre dezideratele noastre este să îi vedem o personală cât de curând pentru că a trecut ceva timp de la ultima, realizată în 77. Pe Mircea Liviu Goga îl știu din 71-72 când eram la Casa Pionierilor, la un cineclub. Dar pe amândoi ne unea pasiunea pentru benzi desenate. Mircea Liviu Goga făcea atunci, copil fiind, benzi desenate. Le am acasă. El le-a pierdut, eu le-am păstrat. Nu știu dacă îi cunoașteți parcursul care  a fost foarte interesant: a dat la regie de film, a abandonat în ultima clipă, a dat la o facultate tehnică, a făcut anul 3 în 13 ani, e o nebunie. Dar în acest timp Mircea Liviu Goga scria proză sf de foarte bună calitate, scria poezie și era un poet remarcabil din generație cu Ciupureanu, Alexandru Ion și ceilalți. Mircea Liviu Goga cânta folk în studenție, dacă vă puteți imagina. Mircea Liviu Goga este pictor și are 7-8 expoziții personale până acum. Ca să nu mai zic că este om de media, dar asta este profesia. Mircea Liviu Goga care este și el un caracter, să nu îi zic ciudat, ci original. În ciuda controverselor de-a lungul anilor, am parcurs această perioadă împreună. Cristi Ciomu este cel care a făcut sigla echipei Universitatea Craiova, așa cum o știți și sigla BDC. Este un talent multilateral, face muzică. Este de o genereozitate excepțională și puțini oameni cunosc de o asemenea genereozitate. Dragan Predic este un sârb tipic. Dincolo de pasiunea lui pentru banda desenată, are o cultură vastă . De fapt, el este vlah, pe părinții lui îi chema Preda. Sunt mândru că fac parte din acest anturaj și că am reușit să scoatem acest album aniversar.

Viorel Pîrligras

Viorel Pîrligras, povestind despre colegii lui din BDC

Cristian Ciomu povestește despre începuturile în banda desenată și proiectele ulterioare

Eu am început această aventură cu banda desenată în liceu. Atunci era o revistă a liceului, în 1970, se numea Licăriri, și directorul liceului Nicolae Andrei, care era și directorul revistei era profesorul meu de limba română. L-am abordat și l-am întrebat dacă nu îl intersează niște benzi desenate. Era vorba de o poveste pe care o făcusem deja de 3 ori până atunci, despre moartea lui Decebal. Văzusem filmele Dacii, Columna, care îmi dăduseră niște repere despre cum arătau dacii, cum vorbeau și cum se îmbrăcau. De aceea în acea bandă desenată, Decebal semăna cu Amza Pellea. Banda desenată a apărut în revista școlii și am fost foarte mândru. De atunci a început efervescența . Au fost mai multe concursuri în revista Cutezătorii. Întâi am luat o mențiune, apoi un premiu care m-au motivat, am fost și la ei la redacție. Eram deja în clasa a XI-a. Ei au zis că o să mă mai caute, eu am pierdut numărul. Apoi am intrat la Arhitectură și nu mai cumpăram revista Cutezătorii. Îmi era jenă, era pentru copii. Într-o zi am văzut pe stradă un puști care avea în mână revista Cutezătorii și pe ultima pagină banda mea desenată, pe care o trimisesem la un concurs în urmă cu un an. Aoleu, mi-am zis, mie mi se publică benzile desenate și eu nu mai cumpăr revista. M-am dus repede la un chioșc, am cerut revista, am văzut că era tipărită prost, cu culorile decalate. I-am zis doamnei să îmi dea alta, că asta avea defecțiuni de tipărire. Mirată, mi-a dat alta, dar am văzut că era la fel. M-am dus la alt chioșc, dar m-am convins că tot tirajul era prost tipărit. Am fost foarte dezamăgit. Culmea este că în 1993, când am fost cooptat în BDC, la expoziția de la Casa Studenților am dus și niște exemplare din acea revistă Cutezătorii. Câțiva copii le-au luat, crezând că sunt pentru vizitatori. Până la urmă le-am recuperat.

Cristian Ciomu

Cristian Ciomu are cuvântul

Revenind la Banda desenată craioveană, cu excepția unor saloane anuale, un moment important a fost în 2012, când Viorel și Marian au zis să sărbătorim 30 de ani. Eu am făcut socoteala că mă lăsasem de banda desenată din 72, deci erau mai mult de 30 de ani de când nu o mai practicam. Dar eram membru al grupării și am vrut să particip. Am făcut o expoziție la TRADEM, cu diverse benzi desenate. Le-am pus în rame, a fost o primă încercare de a pune banda desenată pe pereți. Pentru că banda desenată ce este ? Este o formă de literatură și grafică care se îngemănează așa într-un produs unic, atractiv. Poate unii le clasifică ca subcultură sau subliteratură. Totuși banda desenată în România nu a avut șansa de a se dezvolta așa ca în fosta Iugoslavie sau în țările occidentale. În Belgia și Franța este denumită a noua artă, se adresează unui număr foarte mare de oameni, cu o plajă largă de vârstă. Problema este că la noi, și după 90, nu s-a întâmplat mare lucru. Așadar expoziția din 2012 am itinerat-o și la Severin, la Castelul Artelor. Pentru că și eu și Viorel suntem severineni, Marian a fost profesor la Stângăceaua în Mehedinți, Valentin Iordache este din Orșova iar Dragan Predic este din Kladovo, de peste Severin. La scurt timp au fost Zilele Severinului și am agățat expoziția cu Banda desenată craioveană în copaci, pe unde primarul s-a plimbat cu trăsura

Cristian Ciomu

expoziția de BDC din copaci – imagini din albumul BDC 40

În ce privește albumul, pentru mine a fost o mare șansă să public din nou. Am mai avut o încercare în urmă cu doi ani, pe care o consider o izbândă, și am publicat un album propriu pe care l-am intitulat Povestiri desenate istorice și comice. Acum le-am îngemănat cumva, am zis să unesc comicul cu istoricul, am  făcut o poveste despre Revoluția din 89 care s-a produs pe 8 decembrie în Băilești. Aici sunt primele 3 pagini dintr-un posibil viitor album. Personajele principale sunt Nea Mărin și Sucă, care s-au regăsit și în revista BDC pe care am scos-o cu prietenii din Serbia, care a fost un proiect puțin cunoscut din păcate, dar pentru noi foarte important.

Cristian Ciomu

bandă desenată de Cristian Ciomu – imagini din albumul BDC 40

Mircea Liviu Goga și banda desenată

Am făcut bandă desenată pur conjunctural, mai mult așa de a demonstra că pot și așa ceva. Banda publicată în album are o poveste, de fapt toate benzile realizate de mine au poveștile lor, dar acestea din păcate s-au pierdut, s-au rătăcit, s-au distrus. Și aceasta fusese parțial distrusă, o rupsesem în patru, și am refăcut-o. Acum câțiva ani am dat întâmplător de ea și am zis să lipesc la loc bucățile, să vedem ce iese. Am reușit să o reconstitui. Dacă o să mai fac vreodată bandă desenată, sper să se mai întâmple, promit că o să anunț pe toată lumea

Mircea Liviu Goga

Mircea Liviu Goga, despre destinul benzilor lui desenate

Banda realizată de Mircea Liviu Goga se află sub influența curentului din anii 80. A fost o probă de tenacitate. Noi nu am știut că face bandă desenată . O să vedeți că este foarte lucrată și elaborată și foarte avangardistă pentru vremurile acelea. Întâmplarea a făcut să fie recuperată și merită cu prisosință să fie inclusă în acest album.

Viorel Pîrligras

Bandă desenată de Mircea Liviu Goga – imagini din albumul BDC 40

Creația lui Marian Mirescu văzută de Viorel Pîrligras

Marian Mirescu este singurul care a avut banda desenată publicată. Cred că a fost singura bandă desenată profesionistă cu adevărat, la maniera că era o comandă plătită și o publica în anii 90 în suplimentul pentru copii ziarului Azi. Vreau să spun că nimeni dintre noi nu a citit-o cap coadă, el o elabora de la săptămână la săptămână, lucra într-un ritm formidabil. Acum, i-am propus să o remonteze și să o reconstituie pentru că multe planșe le pierduse

Viorel Pîrligras

La sesiunea de autografe, Marian Mirescu alături de Mircea Liviu Goga

bandă desenată de Marian Mirescu – imagini din albumul BDC 40

Valentin Iordache sau artistul care lucrează bandă desenată la bandă

Valentin Iordache, care face benzi desenate foarte proaspete, lucrează chiar “la bandă”. Numai în 2022 a scos o trilogie și o carte, vă dați seama în ce ritm lucrează. El are o libertate de expresie totală, o să vă șocheze unele benzi. Noi spunem că le-am selectat pe cele mai decente. El nu-și pune problema, el ce visează și gândește, aia desenează. E un caz interesant și pentru psihiatri.(râsete în sală).

Viorel Pîrligras

bandă desenată de Valentin Iordache – imagini din albumul BDC 40

Cu voia dvs, ultimul creator din cuprinsul albumului: Vioreeel Pârligraaas !

Cât despre benzile mele desenate și ele au poveștile lor . Cea mai veche datează vreo 25 de ani  și pentru că nu a găsit condițiile tehnice de publicare, a rămas în sertar până acum. Alta care datează din anii 90 are cam aceeași poveste . Și una de dată mai recentă, de acum câțiva ani, când o revistă mi-a propus să fac o bandă desenată după o povestire  a unui autor sf. Am făcut-o, am încasat și banii, dar banda desenată nu a fost publicată deoarece revista a dat faliment. Și iată altă premieră. Și de aceea spun că volumul este interesant și pentru faptul că benzile desenate au poveștile lor, pe lângă cele pe care le exprimă.

Viorel Pîrligras

bandă desenată de Viorel Pîrligras – imagini din albumul BDC 40

În loc de epilog: ce-am citit, ce mi-a plăcut

Am citit/vizualizat TOT albumul, din scoarță în scoarță, tot : prefața lui Viorel Pîrligras, benzile desenate, postfața lui Dragan Predic. Unele benzi desenate le-am parcurs chiar de mai multe ori . M-am amuzat, m-am bucurat, m-au pus pe gânduri, m-au emoționat. Am și 2 favorite . Este vorba despre banda desenată Povestitorul și prințesa de Mircea Liviu Goga, tulburătoare ca poveste și nonconformistă ca machetare și punere în pagină. Cea de-a doua bandă desenată este La Cercuri realizată de Viorel Pîrligras după o povestire de Doru Stoica. Dincolo de faptul că o să caut textul pentru a-l citi integral, mi s-a părut excelentă redarea prin desen a acțiunii, realizată de Viorel Pîrligras. Citind „BDC 40”, am trecut printr-o multitudine de stări și registre emoționale și cred că este unul dintre albumele pe care -l voi răsfoi periodic, cu mare plăcere și cu siguranță voi descoperi poante sau sensuri pe care nu le-am prins la prima lectură.

La mulți ani Banda desenată craioveană și să vă vedem la fel de creativi și freș, și la o jumătate de veac !Să fiți sănătoși și fericiți și să nu vă pierdeți simțul umorului și deschiderea către inedit !

Diana Nedelcu

Notă. 

Albumul  BDC 40 are 150 de pagini și costă 100 lei. Cei care doresc acest album, cu dedicație personalizată, pot să ne scrie la adresa bdargonaut@yahoo.com.

Moebius în România - o cronică de Cristian Ciomu

 

Prezența lui Moebius în România a fost  un eveniment extraordinar, de care au beneficiat doar participanții la EuROcon 1994.

Dar acum avem cartea lui Marian Mirescu care,  în peste 200 de pagini,  evocă atât personalitatea lui Jean Giraud alias Gir și alias Moebius cât și prezența lui ca invitat de onoare la această ediție EuROcon desfășurată la Timișoara în perioada 26-29 mai 1994. Cartea incepe cu mărturii ale unuia dintre organizatori, Florin Leodor Dănilă,  care evocă cu emoție și nostalgie amintiri ale clipelor magice pe care le-a petrecut cu Moebius și mai ales impresia puternică pe care i-a lăsat-o marele artist "de o modestie stranie, uneori punctată (din privire și vorbă) de ironie." Vestea dispariției acestuia pe 10 martie 2012 , la aproape 18 ani după EuROcon Timișoara, a ignorat-o datorită impresiei cu care a rămas că acest mare artist părea "o primăvară" care înflorește mereu și a dobândit nemurirea prin opera sa. Urmează alte evocări dar și planșe  BD ale unor dintre participanții la eveniment precum Viorel Pîrligras - invitat special, Gabriel Rusu , Walter Riess, Radu Marian, Călin Stoicănescu, Constantin Jurcuț, Victor Trifan și Marian Mirescu ale cărui lucrări au atras în mod special atenția și aprecierea din partea Marelui Moebius.

Despre evenimentul EuROcon dar normal și despre Moebius mai scriu și Sorina Șerbănescu cu titlul plin de umor "EURO, pas si CON!" descriind reacția amuzantă și autoironică a artistului apropo de traducerea din română în franceză, " euro con"="euro prostovan"și Roberto Quaglia (Italia) care apreciază ca exceptional, pe ansamblu, EuROcon '94 amintind și de unele minusuri organizatorice (inerente la amploarea acestuia) dar mai ales de participarea extraordinară din partea publicului și media din România unde "SF-ul este mai popular decât în aproape toate celelalte țări din Europa, sau poate chiar din întreaga lume" (iată ce afirmație măgulitoare, dar să nu ne culcăm pe laude că au trecut 29 de ani și lucrurile s-au mai schimbat!).

Evocări mai sunt și de la membrii grupului BDC (Banda Desenată Craioveană) Viorel Pîrligras mare admirator ca și Marian Mirescu, al stilului grafic al Marelui Moebius caracterizat de linie clară și imaginația debordantă și Dodo Niță mare fan BD, devenit și un autor remarcabil de lucrări despre autori și istoria benzilor desenate din România și care prin relația de prietenie pe care o avea din 1990 cu Pierre Pascal, fost director al festivalurilor BD de la Angouleme, a contribuit direct la aducerea lui Moebius la Timișoara.

 Cartea lui Marian Mirescu "Moebius în România" conține și foarte multe fotografii care readuc imagini de la acest extraordinar eveniment de acum 29 de ani și astfel se scutură în mod fericit praful uitării care alfel amenința să rămână definitiv peste multe evenimente culturale de mare valoare așa cum a fost și EuROcon '94.

 

Mulțumesc Marian Mirescu  pentru cartea despre acest genial artist al celei de a noua arte!

Cristian Ciomu

Moebius în România Carte-album de amintiri negru pe alb și-n toate culorile seria AH, BD! 240 de pagini A5.  Cei interesați de acest volum pot să ne scrie pe  adresa bdargonaut@yahoo.com.

Leskovac, Serbia: concurs de benzi desenate

 

The European Art Contest

The Federation of Catholic Family Associations in Europe invites artists to reflect on the figure of Saints of yesterday to think and create together for today. How do we see in 2023 Patrons saint of the Catholic Church? The aim of this European Art Contest is also to promote the artists, and give them an opportunity to join in a different way of the international market of art.

2023 Edition: Who is Saint Joseph for me?

FAFCE invites artists to think and create together on the figure of Saint Joseph! How do we see in 2023 this Patron saint of the Catholic Church, Patron of fathers, and Patron of workers? This call for art works embodies two of the directions set by Pope Francis: the Year of Saint Joseph, and the Role of the Father in our today society.

The digital reproductions, send by the 30th of April, 2023, will be evaluated by a jury of experts, who will inform the authors of the results in May, 2023.

An electronic catalogue of selected works will be published on the Website of the contest. Winner will see their work awarded and presented during an exhibition at the European Parliament in June-September 2023. Exhibitions throughout Europe following the event are still under discussion.

We invite any artist interested, independent of his/her religion, to participate, with a special encouragement for young artists.

CATEGORIES

Painting – drawing – graphic artsSculpture – Ceramic – Stained glassVideo – performing arts – dancePhotographyMusicComics

CALENDAR

Call for applications: 3 January, 2023

Deadline: 3O April, 2023

Publication of the results: May, 2023

PRIZES

Each of the 6 categories will have a 3 prizes

first prize: 500 eurossecond prize: 300 eurosthird prize: 200 euros

More informations: https://europeanartcontest.com/presentation/