Silviu Reuț's Blog: Memento mori, page 9

Pan. Victoria. Knut Hamsun

„Pan. Victoria“, de Knut Hamsun, două micro-romane într-o singură carte din partea laureatului la Nobel pentru literatură din 1920, norvegianul Knut Hamsun. Dacă „Pan” a fost destul de OK, deși nici pe aproape de „Foamea“, care mi-a plăcut enorm, „Victoria” m-a cam plictisit într-o oarecare măsură. Ce mi-a plăcut foarte mult la „Pan” a fost...

Toate pânzele sus! Radu Tudoran

„Toate pânzele sus!“, de Radu Tudoran, o minunăție de peste 800 de pagini, care mi-aș fi dorit să nu se mai termine. Mai întâi, puțin despre autor: Radu Tudoran, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, adică fratele lui Geo Bogza, a scris sub pseudonim pentru a nu dezvălui legătura de sânge cu mai celebrul său...

Nimic de invidiat. Barbara Demick

„Nimic de invidiat“, de Barbara Demick, cea mai bună carte despre Coreea de Nord pe care am citit-o. Subtitlul, „Vieți obișnuite din Coreea de Nord”, reprezintă marea parte a substanței operei, povestea mai multor personaje obișnuinte din Chongjin pe decursul a mai mult de zece ani. Una dintre părțile revigorante, în comparație cu celelalte cărți...

În căutarea corpului regăsit. Vintilă Mihăilescu

„În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului“, de Vintilă Mihăilescu, poate cel mai cunoscut antropolog din România. Totuși, nu o carte despre antropologie, sau doar parțial despre antropologie, despre lumea spitalului, dar mai mult despre autor descoperind lumea spitalului, în timp ce se află internat din cauza leucemiei de care suferă. Vintilă Mihăilescu, diagnosticat...

Suferințele tânărului Werther. Goethe

„Suferințele tânărului Werther“, de Goethe. Unul dintre romanele de referință ale mișcării romantice, care a apărut ca opoziție la curentul iluministo-rațional al secolului 18. Chiar dacă, ulterior, Goethe s-a cam dezis de cartea asta și a luat-o pe calea clasicismului, cu lucrări ca „Faust”, este un roman plăcut, ușurel, și care trebuie judecat în contextul...

Satul Stepancikovo și locuitorii săi. Feodor Dostoievski

„Satul Stepancikovo și locuitorii săi“, de Feodor Dostoievski. Un roman care nu este neapărat despre ceva, ci despre cineva, un roman de personaj, care-l introduce în literatura universală pe Foma Fomici, un șarlatan care-i joacă pe degete pe cei din jurul lui. Povestea este narată prin ochii lui Serghei Aleksandrovici, care, aflat în vizită la...

Poșta. Charles Bukowski

„Poșta“, de Charles Bukowski. Un roman scurt, dar plin de spiritul bukowskian, de sinceritate brutală și, în același timp, extrem de amuzantă. Se prea poate ca Bukowski să fie autorul contemporan/modernist preferat al meu. Pentru cineva ca mine, care nu suferă bullshit-ul de nicio culoare, Bukowski este o gură de aer proaspăt. „Poșta” conține povestiri...

Europolis. Jean Bart

„Europolis“, de Jean Bart. O carte care mi-a plăcut neașteptat de mult, poate și din cauză că Sulina, locul în care se petrece acțiunea, este unul în care am mers ani la rândul și a fost fascinant ca, prin descrierile autorului, să-mi imaginez acest oraș-port în gloria sa de odinioară. În ultimii ani am încercat...

Umiliți și obidiți. Feodor Dostoievski

„Umiliți și obidiți“, de Feodor Dostoievski. Unul dintre romanele mai puțin cunoscute ale gigantului rus, însă unul foarte bun și care mi-a plăcut mult. De altfel, nicio carte de-a lui Dostoievski nu mi-a displăcut și totuși le-am citit cam pe toate. „Umiliți și obidiți” este narată cu vocea lui Vanea, un scriitor care se îndrăgostește...

Seria „Jocurile Foamei”. Suzanne Collins

Seria „Jocurile Foamei“, de Suzanne Collins, adică trilogia „Jocurile foamei“, „Sfidarea” și „Revolta“. Trebuie să recunosc că am evitat mult timp seria asta, nu doar din cauză că prioritizez mereu cărțile clasice, dar și pentru că aveam o mică prejudecată față de cărțile Suzannei Collins, pe care le vedeam a fi mai mult din segmentul...