Silviu Reuț's Blog: Memento mori, page 7

Simetria dorințelor. Eshkol Nevo

„Simetria dorințelor“, de Eshkol Nevo, considerat drept cel mai important exponent al literaturii israeliene contemporane. După ce am citit cartea astea, am început să cred că scriitorii isralieni pur și simplu nu-s pentru mine, au ceva ce îmi displace complet. Aceeași experiență am avut-o și cu „Să cunoști o femeie”, a lui Amos Oz. Revenind...

Supunere. Michel Houellebecq

„Supunere“, de Michel Houellebecq, o carte care m-a atras prin încadrarea sa drept o distopie (ficțiune) politică, dar care m-a cam plictisit din lipsă de acțiune, deși, după ce lectura s-a mai sedimentat, am început să-i văd un oarecare merit. Acțiunea îl urmărește pe Francois, profesor universitar la Sorbona, un misogin care-și regulează ocazional studentele,...

Inimă de câine. Însemnări pe manșete. Mihail Bulgakov

„Inimă de câine” și „Însemnări pe manșete“, de Mihail Bulgakov, două nuvele extrem de diferite, atât ca subiect, cât și în privința calității. Prima dintre ele, „Inimă de câine“, aduce aminte de o combinație între „Insula doctorului Moreau“, a lui H.G. Wells, „Metamorfoza” lui Kafka și un absurdism comic marca Gogol, dar nu la fel...

Red Famine. Stalin’s war on Ukraine. Anne Applebaum

„Red Famine. Stalin’s War on the Ukraine“, de Anne Applebaum. O carte în care autoarea aduce în prim plan Holodomor-ul, fratele similar ca nume, dar mult mai puțin cunoscut al Holocaustului. Pe scurt, între anii 1932 – 1933, în urma unor politici dezastruoase, dar și intenționate ale conducerii URSS de la Moscova, 3,5 milioane de...

Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun. Nikolai Gogol

„Mantaua“, „Nasul” și „Însemnările unui nebun“, trei povestiri foarte bune marca Nikolai Gogol. Gogol, fără să știrbesc cumva din originalitatea și talentul său prin comparația asta, este un Kafka adăugit cu umor, capabil să spună povești absurde, unele în același timp tragice, altele în același timp comice prin ciudățenia lor. Prima povestire, „Mantaua“, ne prezintă...

Vara in care mama a avut ochii verzi. Tatiana Țîbuleac

„Vara în care mama a avut ochii verzi“, de Tatiana Țîbuleac, în sfârșit o autoare basarabeană care să zic că mi-a plăcut, chiar dacă nu peste măsură. Am mai citit autori basarabeni precum Liliana Corobca sau Iulian Ciocan, mi-au plăcut mult ideile de la care plecau cărțile lor, însă scrisul, slab, slab de tot, parcă...

Gluma. Milan Kundera

„Gluma“, de Milan Kundera, carte simbol pentru absurditatea și rigiditatea cadrelor „socialiste”, unde o simplă glumă este interpretată drept un atentat la ordinea de stat. Ludvik, sub forma unei glume, îi trimite unei prietene o carte poștală pe care scrie „Optimismul este opiumul popoarelor! O atmosferă sănătoasă miroase a prostie! Trăiască Trotsky!” Textul lui este...

Zorba grecul. Nikos Kazantzakis

„Zorba grecul“, de Nikos Kazantzakis, roman despre care am citit fiind descris drept „existențialist”, motiv pentru care l-am urcat pe lista cu lecturi până pe primul loc, însă care mi-a înșelat așteptările. Sigur, e un roman OK, dar unul pe care l-am categorisit cu trei stele pe GoodReads, adică acea categorie relativ ambiguă între o...

Avarul. Bolnavul închipuit. Mizantropul. Moliere

„Avarul“, „Bolnavul închipuit” și „Mizantropul“, trei piese de teatru d’ale lui Moliere. Trebuie să recunosc că piesele de teatru (prefer să le văd, nu să le citesc), la fel ca poeziile, nu-s tocmai specialitatea mea și nici nu mă prea atrag, însă decid uneori să le acord o șansă și să văd dacă-mi pot stârni...

Negaționismul de stânga. Thierry Wolton

„Negaționismul de stânga“, de Thierry Wolton, istoric și profesor la École Supérieure de Commerce din Paris, o carte scurtă, însă plină de idei interesante. Încă de la bun început, Wolton ține să amintească un lucru la care m-am gândit adesea și anume asemănarea ideologică și culturală dintre creștinism și comunism. De altfel, ținând cont că...