Raul Popescu's Blog - Posts Tagged "raul-popescu"
O incursiune în tenebre
Și la început a fost întunericul
„Romanul Și la început a fost întunericul este o lectură provocatoare mai întâi prin gradul de neliniște pe care îl induce cititorului. Experiența-limită a eroului predispune la introspecție și la multe întrebări. Acolo unde te aștepți să intervină o reparație a ce a fost distrus nu se va întâmpla nimic. Textul nu își propune să transmită un mesaj sau o lecție de viață, este o viziune posibilă asupra vieții care are dreptul să fie exprimată, ca oricare alta, și trebuie luată ca atare.” (Serenela Ghițeanu, „O incursiune în tenebre”, cronică apărută în revista „22”, 10.01.2023)
Găsiți cronica aici: https://revista22.ro/cultura/o-incurs...
Un roman inițiatic
de Octavian Soviany
(...) Concentrat (98 de pagini), construit din segmente epice prezentate într-o ordine nu neapărat cronologică, romanul lui Raul Popescu are aspectul unui puzzle care solicită lectura activă a cititorului și este, înainte de toate, istoria unei inițieri, în care se simte ecoul lecturilor din Eliade și Culianu. Protagonistul lui, un tînăr despre care aflăm doar că are 27 de ani „și nici un rost pe lume“, trece (accident? tentativă de sinucidere?) prin experiența agoniei, contactul nemijlocit cu moartea îl face să înțeleagă (în spiritul învățăturilor inițiatice) că viața e o succesiune de „morți“ și „renașteri“ simbolice, iar momentul în care primește injecția salvatoare coincide cu „moartea omului vechi“ și nașterea celui „nou“, regăsite în centrul oricărei inițieri. Pe tot parcursul romanului, acest personaj se află la gr
Și la început a fost întunericulanița dintre viață și moarte și se confruntă cu un „paznic al pragurilor“, Omul Fără Chip, corespondentul său virtual din lumea de dincolo, insul „fără nici un rost“, cel care a ratat existența și nu are, în consecință, nici o identitate, dar poate aborda o multitudine de măști/identități, așa că îi spune personajului principal: „Pentru tine, adevăratul meu chip nu există. Degeaba îl vei căuta. Vei găsi doar ce vrei tu să găsești“. Continuarea în „Observator cultural” nr. 1153 (https://www.observatorcultural.ro/art...)
(...) Concentrat (98 de pagini), construit din segmente epice prezentate într-o ordine nu neapărat cronologică, romanul lui Raul Popescu are aspectul unui puzzle care solicită lectura activă a cititorului și este, înainte de toate, istoria unei inițieri, în care se simte ecoul lecturilor din Eliade și Culianu. Protagonistul lui, un tînăr despre care aflăm doar că are 27 de ani „și nici un rost pe lume“, trece (accident? tentativă de sinucidere?) prin experiența agoniei, contactul nemijlocit cu moartea îl face să înțeleagă (în spiritul învățăturilor inițiatice) că viața e o succesiune de „morți“ și „renașteri“ simbolice, iar momentul în care primește injecția salvatoare coincide cu „moartea omului vechi“ și nașterea celui „nou“, regăsite în centrul oricărei inițieri. Pe tot parcursul romanului, acest personaj se află la gr
Și la început a fost întunericulanița dintre viață și moarte și se confruntă cu un „paznic al pragurilor“, Omul Fără Chip, corespondentul său virtual din lumea de dincolo, insul „fără nici un rost“, cel care a ratat existența și nu are, în consecință, nici o identitate, dar poate aborda o multitudine de măști/identități, așa că îi spune personajului principal: „Pentru tine, adevăratul meu chip nu există. Degeaba îl vei căuta. Vei găsi doar ce vrei tu să găsești“. Continuarea în „Observator cultural” nr. 1153 (https://www.observatorcultural.ro/art...)
