Mirela Iconaru's Blog, page 3

20 de imagini care îți vor mângâia retina!

 

Tot  cutreierând aplicația Pinterest am dat peste câteva imagini care mi-au ajuns direct la inima.  Fotografii realizare la momentul potrivit, cu soarele surprins în diferite ipostaze. Mie una mi-au uns sufletul si m-au ajutat să rememorez fiecare clipa a acestei veri. Lăsând ploaia și frigul de afară, important este să ne fie soare și cald în suflete! Iată  douăzeci de imagini care sper să va transpună în interiorul lor.

Un apus superb.

[image error]

2. Două lumi paralele se întâlnesc într-un singur punct. Soarele!

[image error]

3. Cea mai frumoasă priveliste, așa-i?

[image error]

4.  Ce bine ar fi să prindem soarele într-un glob și să îl punem pe cerul nostru ori de câte ori sunt nori.

[image error]

5.  Soarele pare o bilă de foc, printre firele de iarbă!

[image error]

6. O scoică norocoasă nu? Se scaldă in marea caldă și în culoarea odihnitoare a soarelui.

[image error]

7. Una din imaginile mele preferate. Soarele adoarme întreaga natură.

[image error]

8. O fotografie făcută la momentul potrivit.

[image error]

9. Soarele pare să le contempleze dragostea!

[image error]

10. O imagine autentică de vară.

[image error]

11. Asta ma duce cu gandul la copilarie! Pe voi?

[image error]

12. Modul în care razele soarelui cuprind cerul este minunat.

[image error]

13. Combinația perfectă nu?

[image error]

14. Ce poate fi mai frumos?!

[image error]

15. Cine nu si-ar dori un așa mic dejun?

[image error]

16. Combinația de culori este divină! Poate cea mai reprezentativă imagine a verii.

[image error]

17. Câteva dintre culorile soarelui oglindite în mare.

[image error]

18.  Vede cineva soarele?

[image error]

19. Mi-aș dori să trec printr-un așa loc, măcar odată în viață.

[image error]

20.  Să fie apus sau răsărit?

Spune-mi că după august vine iunie…

„Spune-mi că după august vine iunie.“   Sună frumos așa-i? Toate anotimpurile sunt frumoase, fiecare în felul său. Primăvara renaste întreaga natură, ne bucurăm de verdeață, de primele triluri ale păsărilor, de bâzâitul gâzelor, de primele raze pline de căldură ale soarelui. Vara ne aduce mângâierea caldă a răsăriturilor, culoarea caldă a apusurilor târzii, vremea frumoasă și plăcută, noptile fierbinți, cerul înstelat și senin. Toamna ne îmbrățișează culorile arămii, nostalgiile,  recoltele bogate, ploile reci privite la fereastra călduroasă. Iarna ne îngheață răsuflarea, dar ne încălzește sufletele, aduce chiuitul copiilor, zapada imaculată, Sărbătorile, iubirea, îmbrățișările, puloverele pufoase, vinul fiert și ciocolata caldă.  Și ciclul se repetă.

Revenim însă la momentul de față, la sfârșitul unei veri și  începutul toamnei. La serile ușor răcoroase, la amurgurile pline de nostalgie, la strugurii copți atârnând în ciorchini grei în viță, la merele rosiatice, la prunele zemoase și nucile dulci.  Cred că după fiecare vară am trăit nostalgii adânci, regretele unei veri trecute, ale unui apus târziu, pierdut. Oricât am da să vină iunie după 31 august, știm bine că nu se întâmpla acest lucru.

A mai trecut o vară tot sperând, visând. A mai trecut un concediu, frumos, liniștitor. Mi-am petrecut acea săptămână, cât trei luni, apreciind fiecare sărut al soarelui pe pielea mea, fiecare val al mării, fiecare zâmbet, fiecare clipă de liniște. Pot spune că acel loc mi-a încărcat bateriile. Și deși la început soarele părea să ne ocolească, într-un final ne-a bucurat cu prezența lui. A fost o săptămână departe de nebunia orașului, de zbuciumul vieții cotidiene, departe de tehnologie. Pielea bronzată și sărată, ochii strălucitori, obrajii rumeni, sunt semnele pe care această  vară le-a lăsat întipărite.  Îmi va fi dor de zilele călduroase de vară, de diminețile luminoase, de sentimentul liniștitor pe care acest anotimp îl trezește în mine.

Totuși, după august vine septembrie. Septembrie cu gust de nuci si gutui. Septembrie prietenos. Septembrie care numără bobocii și schimbările. Acest septembrie aduce schimbări deosebite. Schimbări dorite sau nu, schimbări pe care sunt nevoită să le fac. O nouă toamnă, un nou septembrie, un nou început, nostalgiile unei veri ce tocmai trece și speranțele unei toamne ce tocmai sosește.

Anul acesta nu las în urmă doar o vară, ci și un capitol de viață, las în urmă amintiri plăcute, experiențe deosebite, oameni deosebiți și minunați. Anul acesta, septembrie este numele unui nou capitol.

„Spune-mi că după august vine iunie.“

A mai trecut o vară!

   Vara anului 2017 se apropie de final și presupun că nu sunt singura persoană care se întreabă când anume a trecut pe lângă noi acest anotimp minunat. 

  A trecut și mijlocul lunii august și dacă ne aruncăm un ochi în calendar, vedem că mai este puțin până la 1 septembrie.  De necrezut, asa-i?  Nu putem spune că nu am avut parte de o vară„hot“, totuși parcă nu m-am săturat de ea. Bineînțeles că eu mă confrunt cu această problemă în fiecare an. 

   Îmi aduc aminte că, încă din copilărie am iubit vara. Si nu doar pentru vacanța de vara, deși avea și aceasta aportul ei. Poate pentru unele persoane sună ciudat, însă mie întotdeauna  mi-a plăcut să simt pământul arzând sub picioarele mele desculțe, am adorat cum soarele îmi pârjolea obrajii, am conteplat fiecare rază de soare, de lumină și de căldură. Numai vorbesc de ploile de vară, calde, torentiale, imprevizibile, urmate inevitabil de un soare arzator și de arcul colorat al curcubeului. 

   Totuși timpul a trecut, numai putem vorbi despre copilarie, deși sentimentele mi-au rămas aceleași. Încă visez la o vară de douăsprezece luni, o vară interminabilă. O vară în care să miroasă a nisip, a sare și a valuri. Da-da, a valuri!

Ielele sânzienele❤

Tradițiile ne mențin vie România! O țară plină de mitic și de credințe populare. Cântece, coronițe de flori, natură vie, toate ne ridică spre cer credințele românești! Mândre cu ochii verzi, românce autentice, iele, sânziene și zâne bune. Focuri aprinse ce ard ca spicele de grâu într-o zi de vară călduroasă!

Toate acestea ne mențin amintirea minunată și cutremurătoare a acestei zile sfinte și plină de însemnătate. Astăzi să ne amintim adevărata identitate a poporului român, o identitate plină de mister, cu credințe strămoșești.

Frumusețile țării noastre, tradițiile, credințele, toate se împletesc într-un mod minunat, într-o Românie sfântă!

Păstrați-vă dragostea pentru toate acestea, să menținem vie România. România înseamnă dor, cântec popular și tradiție! Păstrați-le vii, pentru o Românie vie!

Susurul râurilor, în bătaia vânturilor, cu arșița soarelui și cântecul ielelor!

Zânele bune să vă ocrotească această zi minunată!

Copile, de ziua ta!

   După ce am prins un pui de somn de aproape două ore, m-am trezit în reveria unei zile călduroase de vară. Prima, de altfel. Am privit spre cerul senin și limpede și am dat curs amintirilor ce mă frământă des. Amintirile copilăriei. 

   Primele amintiri sunt vagi, de la gradiniță. Însă cele mai accentuante imagini din trecut sunt cele din vacanțele de vară, de la țară. Zilele  lungi, pline de arșiță, în care mergeam desculți pe pământul prăfuit, în bătaia vântului arzător. 

  Îmi amintesc de caisul bunicilor, care ne adăpostea de caniculă, de jocurile de sub el. Îmi amintesc de Șotronul din fața porții, de „Baba Oarba”, pe care îl jucam oriunde, de minunatul joc ” De-a v-ați ascunselea”, jucat în sărutul apusului roșiatic, care ne privea fericit de peste dealuri cum ne ascundeam, chiuiam și râdeam. 

  Îmi amintesc de inocența ce o purtam pe chip, de protecția vieții de atunci, ferită de nefericirea vieții adevărate. Îmi amintesc de lumea colorată, de visele nemuritoare, pline de iubire, pe care le port cu dragoste în inimă. 

  Același cer ne veghea și atunci, ne veghează și acum. Același soare încă îmi zâmbește. Caisul bunicilor, bătrân acum îmi șoptește în suflet chiotele copilăriei. Baba Cloanță și Bau-Bau îmi sunt prieteni astăzi, deși mi-aș dori ca ei să fi fost singurele temeri ale mele. 

  Astăzi, când căldura din inimile copiilor și din inimile de copii ne atinge chipurile pline de speranță, să lăsăm zânele, steluțele colorate și bucuria de a fi copil, să ne topească măcar o clipă grijile. 

  Omul e supus erorii. Când eram mici voiam să fim mari, iar acum dorim să fim iar mici. Nimeni nu ne oprește însă să fim copii și astăzi, printr-un zâmbet, printr-un chiot, printr-un alt copil. 

   La mulți ani copilărie! La mulți ani suflete de copii! La mulți ani copii mari și mici!  Priviți-vă în oglinda vieții și zâmbiți-vă. Lasă copilul din tine să iubească, să zâmbească și să trăiască!

„V-ati capatuit,V-ati facut carturari, 

Mama-mpleteste ciorapi si pieptari, 

Si tata nu a mai venit…

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!

Asa este jocul.

Il joci in doi, in trei, 

Il joci in cate cati vrei.

Arde-l-ar focul.

Cafeaua: mituri şi beneficii

Un consum moderat de cafea, de până la 3-4 ceşti de cafea pe zi, ne poate ajuta să influenţăm în mod pozitiv starea de bine fizică, mentală şi socială, se arată în cel mai recent raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Cafeaua a fost intens studiată la nivel internaţional şi, în urma acestor vaste cercetări, experţii au agreat că un consum moderat prezintă beneficii asupra sănătăţii şi stării de bine, în general.

Cafeaua – beneficii

Există o legătură clară între consumul de cafea şi capacitatea de a face efort fizic. O cafea băută cu 30 de minute înainte de a începe antrenamentul fizic are efect revigorant, energizant şi ajută la prevenirea oboselii musculare.

Atunci când este consumată neagră, fără zahăr sau lapte, cafeaua solubilă este o băutură care conţine mai puţin de 80 calorii per cană de 150 ml. Astfel, cafeaua nu influenţează aportul zilnic total de calorii, ajutând la păstrarea echilibrului dintre aportul şi cheltuiala de energie, esenţial în menţinerea greutăţii corporale.

Cafeaua, prin conţinutul de cafeină, ajută la menţinerea concentrării în momentele solicitante. Mai mult, îmbunătăţeşte memoria pe termen scurt şi alungă oboseala care intervine în a doua parte a zilei, mai ales după masă.

Conform Institutului pentru studiul ştiinţific al cafelei, alţi compuşi bioactivi din cafea sunt polifenolii, care prezintă proprietăţi antioxidante şi au un aport important în lupta împotriva radicalilor liberi, protejând astfel ţesuturile de atacul agresiv al acestora.

Mituri despre cafea

1. Cafeaua în cantităţi mari poate duce la micşorarea sânilor – complet FALS. Nu există nici un studiu care să demonstreze că există vreo legătură între consumul de cafea şi dimensiunea sânilor.

2. Cafeaua solubilă (ness-ul) poate provoca palpitaţii cardiace – FALS. Aceasta nu provoacă palpitaţii şi nici nu este mai tare decât cafeaua obişnuită, măcinată, contrar credinţelor. De vină pentru eventualele dureri în piept sau palpitaţii la inimă este doar procedeul de preparare. De exemplu, la o cană de 250 ml de apă se recomandă maximum două linguriţe de ness. Orice depăşeşte această cantitate va avea drept urmare efecte mai puţin plăcute asupra organismului, din cauza cantităţii de cafeină. De fapt, o ceaşcă de cafea de 150 ml are aproximativ 80 mg de cafeină, spre deosebire de o ceaşcă de 150 ml de cafea solubilă, care are în jur de 50 mg de cafeină.

3. Cafeaua verde ajută la slăbit – există în ultima perioadă o multitudine de reclame care vizează persoanele care doresc să slăbească cu ajutorul unor pastile-minune care au în compoziţie cafea verde. Nutriţionistul Şerban Damian demontează totuşi acest mit şi spune că, “deşi cafeaua verde este bogată în antioxidanţi şi are un anumit rol termogenic, nu poate suplini toate acele acţiuni care au cu adevărat efect asupra greutăţii corporale, cum ar fi o alimentaţie echilibrată, bazată pe legume şi fructe, mişcare zilnică şi hidratare”.

4. Cafeaua deshidratează – FALS. La o cană de cafea consumată primim şi o cantitate corespunzătoare de apă (circa 150 ml), contribuind astfel la aportul zilnic recomandat de lichide, de minimum 2 litri. Deşi are un uşor efect diuretic, cafeina din cafea nu este suficientă pentru a dezechilibra nivelul hidric al organismului.

5. Cafeaua în timpul sarcinii este contraindicată – FALS. Însă asta nu înseamnă că se poate consuma cafea fără măsură. Orice femeie însărcinată sau care doreşte să rămână însărcinată trebuie să limiteze consumul la maximum 200 mg de cafeină zilnic, deci nu mai mult de două ceşti de cafea. Dar, cel mai important este să fie consultat medicul specialist în vederea acestei îngrijorări deoarece doar acesta poate spune cu certitudine, în funcţie de istoricul medical, dacă există contraindicaţii în privinţa consumului de cafea.

 

Sursă: CSID.ro

Ce este defapt frumusețea?

Ei bine, de când am vrut să scriu un astfel de articol. Un articol despre acest subiect atât de controvesat de-a lungul vremurilor. Frumusețea. La ce se referă defapt acest concept? Oare să fie vorba despre culoarea pielii, culoarea părului, culoarea ochilor sau despre inălțime, greutate, forme, dimensiuni?

Nu cred că există femeie în această lume, care să nu fi fost măcar odată în viața ei complexată de vreun defect fizic; fie că a fost vorba despre un coș, despre câțiva pistrui ori despre forma nasului sau lățimea frunții. Însă am să vă spun un secret! Defectele fizice sau stângăcii ale aspectului tău, pot fi adorabile uneori, ba chiar fermecătoare.

Pistruii sunt adorabili. Ține minte asta. Nu este cazul să te simți complexată. Și eu am o pată de pustrui pe tâmpla dreaptă și îi consider adorabili.

Trăsăturile feței noastre sunt create într-o asimetrie, numai de natură știută. Un defect asupra nasului tău, asupra frunții tale sau a bărbiei tale, poți fii sigură că se potrivește perfect cu restul trăsăturilor tale.

Uneori suntem poate prea obișnuite cu imaginea noastră, încât uităm cât de frumoase suntem. Și nu! Nu suntem frumoase atunci când ne aranjăm și ne afișăm la un eveniment. Nu suntem frumoase atunci când folosim tot felul de produse de make up.  Cu adevărat suntem frumoase atunci când ne trezim dimineața răvășite, cu fața somnoroasă, cu o umbră de cearcăne de la oboseală acumulată.  Veți avea o surpriză atunci când vă voi spune că bărbații de lângă voi vă consideră mult mai sexy în  acele momente.

Nu putem sa fim noi insasi Pasarea Pheonix?

Nu putem noi să fim însăşi Pasărea Pheonix? Nu putem noi să renaştem din propria cenuşă? Cenuşa, căci altceva nu a mai rămas. Şi o speranţă. Speranţă pe care toţi o strigăm cu disperare de câteva zile. Există încă o generaţie tânără, nu am îmbătrânit cu toţii.

1989. Părinţii noştrii au luptat pentru libertatea noastră. Dacă priviţi imagini de atunci, vă vor da lacrimile. Tatăl meu a luptat atunci, la fel ca şi tatăl tău. Un alt tată a murit atunci, altul a rămas fără o mână sau acum are nevoie de un cărucior pentru a se deplasa. Au făcut ăsta degeaba? Pentru unii da, pentru noi orice poveste, relatare de atunci ne oferă fiori şi teamă.

După 1989, o nouă generaţie s-a ridicat. Generaţia noastră. Generaţia. O generaţie greu încercată, arătă cu degetul încă de la început. O generaţie liberă, prima de peste 45 de ani.

31 ianuarie 2017. Ziua care a îngenunchiat democraţia, statul de drept şi România. Pe noi însă nu trebuie să ne îngenuncheze. Nu suntem uşor de cumpărat. Şi ştiţi de ce? Pentru că deşi noi am avut mai multe decât au avut părinţii noştrii, chiar dacă nu ne-a lipsit nimic, sau cel puţin mama şi tata s-au străduit să nu ne lipsească ceva, totul a fost în zadar. Dând piept cu realitatea, ne lovim de un zid rece, un zid puternic, un zid invizibil de indiferenţă. După liceu mergem la facultate, dar să şi muncim, pentru că nu ne permitem să ne plătim cursurile, cărţile, căci le-aţi luat tot părinţilor noştrii.

După ce o terminăm? După ce ne chinuim să mergem la cursuri, să luăm examenele şi să şi muncim în acelaşi timp, care este rezultatul? O diplomă la care doar să te uiţi, şi să mai şi înjuri când o priveşti. Suntem obligaţi să muncim în alte domenii decât în cele unde avem studii, suntem obligaţi să facem alte cursuri, pentru salarii de nimic.

Vrem să ne facem o familie? Zero şanse. Dacă nu ai o casă unde să stai, s-ar putea să te trezeşti în pom. Terenurile sunt scumpe, casele nu mai zic, iar ei ne ajută cu un credit de 30 de ani, la bancă. Adică până la pensie.

Să munceşti să le plăteşti tot lor, să îţi ia impozit la greu pe salariu, să nu ai bani să îţi oficializezi căsătoria. Să nu ai bani să faci un copil, căci mai nou costa o avere să îl faci, numai vorbesc de crescut.

Ne puneţi să alergăm ca nişte orbi, în căutarea unui trai decent şi liniştit, în timp ce voi vă lăfăiţi. Vă lăfăiţi şi vă permiteţi să luaţi gratis banii pe care eu îi iau pe 30 de ani, credit de la bancă.

Tot voi aveţi drepturi? Aveţi dreptul la 4 ore pe zi de muncă cu mii de euro salariu, aveţi dreptul la pauze de somn în acest timp, pauze de filme deochiate. Iar în timpul în care „munciţi” vă gândiţi cum să mai găsiţi o portiţă să mai furaţi de la fraieri. Aveţi dreptul să furaţi fără să fiţi traşi la răspundere. Aveţi atât de multe drepturi şi nici o îndatorire. Nimic. Voi nu sunteţi în stare decât să vă ascundeţi după nişte hărţi pe care le semnaţi în scârbă şi pe care ni le aruncaţi în faţă.

Chiar credeţi că vă vom mai lăsa? Voi chiar credeţi că o să muncesc o viaţă întreagă ca să aveţi voi de unde fură? Ne prostiţi, ne stricaţi sistemul educaţional doar ca să fim mai prosti de a o generaţie la alta şi să ne controlaţi mai uşor? Ne lăsaţi spitalele infecte ca să muri, să fim mai puţini?

Dacă nu ne convine să plecăm? Nu! Dacă nu ne convine, noi luptăm. Ne-aţi făcut cenuşa fiecare vis, acum noi o să renaştem din această cenuşă, mai puternici. Suntem mulţi. Aţi reuşit să vă bateţi joc de bătrânii noştrii, să le manipulaţi minţile. Pe ei i-aţi cumpărat, pe noi nu ne încălzeşte 100 de lei la salariu. ÎI manipulaţi prin mass media, pe noi nu. Nu o să credem orbeşte în prostiile voatre. Suntem tineri şi suntem mai mulţi decât voi credeţi. Şi da, suntem vinovaţi. Vinovaţi că nu i-am chemat pe toţi la vot, să nu vă lase să faceţi ce vreţi voi cu vieţile noastre.

Suntem mulţi şi o să vă învingem. Aţi băgat în comă statul de drept, democraţia, dar noi o să le salvăm. Noi o să le resuscităm. Soarele pare că a apus, dar vă înşelaţi. NOI suntem răsăritul. NOI o să le demonstrăm părinţilor noştrii că nu suntem inutili, că nu sunt pierduţi cu noi, o generaţii diferită de ei. NOI o să îi salvăm de la sclavie, o să le oferim zile mai bune, iar pe voi o să vă trimitem acolo unde vă e locul. Nu spre moarte. Moartea e o pedeapsă mică pentru voi. Voi meritaţi să trăiţi exact ce am trăit noi acum. În imposibilităţi şi sărăcie.

Sunteţi corupţi, vă credeţi deştepţi şi puternici. Noi suntem mulţi. Democraţia înseamnă noi, şi o să vă arătăm sensul ei adevărat.

Să se audă” Deşteaptă-te romane/Din somnul cel de moarte”! Acum este momentul să ne trezim, să cântăm cu demnitate. Şapte zile. Şapte zile în care voi credeţi că veţi câştiga. Şapte zile până când voi credeţi că va mai există stat de drept şi democraţie. Sunteţi o ruşine pentru naţia noastră.

NOI nu plecăm de aici! Noi luptăm aici, împotriva voastră. Vrem ca furtuna roşie să plece, vrem ca oamenii roşii să plece, ne vrem liniştea înapoi. Nu vreau să mi se mai umezească ochii când privesc ce se întâmplă în jurul meu. Nu vreau să mai îmi fie frică să îmi cresc copii aici.

România rezista! NOi rezistam! Noi renaştem! Tu renaşti! NOI răsărim, ca un nou soare peste apusul roşu care ne cuprinde. NU ne vom lăsa până când nu vă veţi opri!

Sunteţi în mâinile noaste, nu noi în ale voastre! Asta să ţineţi minte.

Mi-a dat Dumnezeu şansă ca în fiecare zi să privesc viitorul în ochi. În ochii copiilor. Ştii ce simţi? Durere. Ochii lor umezi şi inocenţi, urlă să îi salvăm de această corupţie, de această hoţie. Ochii lor mă roagă zilnic să mă lupt pentru ei, pentru viitor.

Priviţi măcar odată un copil în ochi, poate veţi înţelege.

ROMÂNIA REZISTA!

Pentru cel ce pleaca si pentru cel ce vine

Când o uşă se închide, o alta se deschide automat. S-a mai închis un capitol, cel de-al 2016-lea, mai exact. Încă o fila întoarsă din vieţile noastre. O fila din care fiecare am învăţat câteceva.

2016 a însemnat pentru fiecare: o bucurie, o tristeţe, o lecţie. Fiecare dintre noi şi-a creat noi legături şi a iubit cu certitudine mai mult decât în 2015, şi mai puţin decât vor iubi în 2017.

Am trăit cu sufletul la gură în unele momente, am privit catastrofele din alte ţări, şi ne-am rugat să nu ne lovească şi pe noi. Suntem un popor revoltat, supărat, plin de răni şi de amărăciune, însă nu ne-a lipsit niciodată voia bună şi veselia. Am ştiut şi în 2016 să zâmbim cu fiecare ocazie, am ştiut să ne iubim unii pe alţii.

Pentru mine, personal, dacă aş sta să vorbesc despre 2016 aş vorbi numai de bine. 2016 mi-a adus şansă să îmi public prima carte, mi-am descoperit adevărata vocaţie, am legat noi prietenii şi am iubit. Da, am iubit mai mult ca în alţi ani, am creat noi vise şi speranţe, pe care le las în mâinile lui 2017.

Şi cum nu putem vorbi niciodată doar de propria persoană, 2016 a fost extrem de important pentru noi toţi. Am privit cum se scrie istoria la televizor şi pe internet, am privit deznădăjduiţi la semenii noştrii care au pierit în atâtea atacuri.

Aşadar, putem vorbi de 2016, că de un an cu o mare însemnătate, iar de 2017, că de un an mai bun, mai pacifist, mai liniştit.

Toate speranţele şi visele care în anul care se pregăteşte să ne părăsească nu s-au împlinit, toată dragostea şi fericirea, toate să înflorească mai frumos în noul an, să ne aducă tuturor belşug şi trăinicie, iar 2018 să ne găsească mai împliniţi decât o face acum 2017.

Aşa vă urez tuturor un an plin de iubire, de fericire, alături de oamenii dragi vouă! La mulţi ani!

Ce s-a schimbat?

Patru noiembrie 2015! Se instiga la ieșirea în stradă! Oamenii au ieșit în stradă, într-un număr uimitor de mare! Am sperat că luăm parte la o nouă „revoluție “, la o schimbare, la un nou început! Patru noiembrie 2015, un nou guvern a căzut, după ce cu o zi înainte o întreagă generație îi cerea demisia!

 

Un an şi 5 zile de la Colectiv, evenimentul care a marcat nu doar o generație, ci o întreagă țară! Cea mai mare tragedie din 1989 încoace. Tineri întinşi pe asfalt, morţi! Panică, foc, fum și lacrimi pe care le-au vărsat o țara întreaga, chiar dacă a avut contact direct sau nu cu cei morţi sau răniți!

Ce am văzut atunci? Nepăsare! Un sistem sanitar la pământ! Focare de infecţie în spitale! Un reprezentant al Domnului care instiga populația împotriva tinerilor morţi şi răniţi în ziua de 30 octombrie, în loc să o adune! O conducere indiferentă, rece! Am cerut schimbare, demisii şi un nou început!

Ce am primit?

Și că de obicei nu s-a schimbat nimic! După un an, totul este la fel! Parlamentarii încă dorm liniștit, domnul președinte își face poze la Masa Tăcerii, iar nouă ne mor copiii din lipsa vaccinurilor şi a tratamentelor, care le sunt vitale!

S-a mai irosit o șansă şi se vor mai irosi multe! Vom închide din ochi din nou! În 4 noiembrie 2015 când numărul morților au fost 32, la scut timp cifra s-a dublat într-un mod dramatic.

Ne-am agitat degeaba, s-au prefăcut că se mobilizează, și au lăsat-o moartă la final! Și acum ne cer să ieşim luna viitoare la vot. Ieşiţi să le arătăm că nu suntem proşti, că nu suntem la mâna lor.

Ne-au aburit, au așteptat să treacă furia, şi flacăra care a ars scurt timp, apoi lucrurile s-au întors la același sistem bolnav, iar noi încă îi acceptăm și așteptam să ne pice din cer! Trist!