Natașa Alina Culea's Blog, page 11

Ce este fericirea?

Ce este fericirea? În primul rând, să stabilim faptul că dacă s-ar cunoaște secretul, nu ar mai fi secret, nu? Dar dacă nu e niciun secret, ci ceva foarte simplu? Ideea acestui articol a pornit de la o postare de-a mea pe Facebook: Nu cred că poți începe o demonstrație fără precizarea de bază: Ce … Continue reading →

De ce nu mai vorbește Dumnezeu cu noi?

Dumnezeu există pentru că oamenii sunt nefericiți, căci doar în suferință ne rugăm noi. De altminteri, nu știm prea bine ce ne face fericiți. Altfel n-am fi inventat numerele, care au început să ne măsoare zilele rămase pe pământ, nici armele și nici comparațiile. Oamenii s-au priceput dintotdeauna să-și atingă scopurile, dar nu și să … Continue reading →

O revoluție artistică începută în Calafat: KARMA!

Acest articol este dedicat unei librării ALTFEL, librăria KARMA. De ce altfel? În primul rând pentru că este condusă de oameni calzi și minunați, care sprijină scriitorii români și au venit de-a lungul timpului cu cele mai ingenioase idei, puse în practică în moduri cu totul și cu totul creative. Echipa Karma pătrunde în oameni … Continue reading →

Logosul peștelui

Nu există suferință mai mare în lume ca suferința peștelui. Pentru că nu are glas, oamenii nu se grăbesc să-i pună capăt suferinței, ci îl lasă să moară lent, chinuitor. Doar pentru că nu are glas, deci nu ne deranjează. Dar printre atâtea lucruri fără sens, cred că unul în plus nu mai contează atât … Continue reading →

Fragment din romanul RUSALKA – conversație între Sașa și mătușa Tudosia

Fragment din romanul în lucru, RUSALKA, de Nataşa Alina Culea — Scrii, Sașa? Despre ce scrii tu? Despre oameni sau despre poveștile pe care ei le spun? îl întreabă Tudosia, apărută de niciunde, cu crenguțe de salcie și bulgări de tămâie în mâini. — Nu pot să scriu despre ceilalți oameni. Eu scriu doar despre … Continue reading →

Despre scris,

Despre scris În scris m-am aruncat ca într-un lac de cuvinte căruia i-am subestimat adâncimea. Cineva trebuia să scrie despre privirea mamei când își vede copilul întors acasă. Cineva trebuia să scrie despre profeți și despre nădejde. Cineva trebuia să scrie despre durerea oamenilor. De unde să știu eu pe-atunci că mă voi îndrăgosti de … Continue reading →

Cântecul soldatului

Cântecul soldatului _______ Se aude cornul sunând Miroase a cer și-a povară Pe batistă cu sânge îți scriu Să-mi pui pe mormânt o vioară. _______ Din fugă un glonț m-a oprit Șuierând în noaptea polară A-nghețat și luna pe-un vis Spre cer mă uit ultima oară. _______ Iubito, îmi încalc jurământul Scris către mamă și … Continue reading →

Nevolnicia jurnalismului actual și cei zece leproși

Nu-ți trebuie ochelari pentru a remarca nevolnicia jurnalismului actual și lipsa acută de valoare a scrisului. Cât suntem de indignați ca societate pentru ceea ce se promovează astăzi în media? Un exemplu între o mie În perioada interbelică jurnalistul Filip Brunea Fox scria despre leproșii din Lărgeanca, îndreptând atenția publicului asupra condițiilor mizere, inumane, ale leprozeriei: … Continue reading →

Ce-am mai citit în iulie – august. Recomandări

Lista mea de lecturi este și o listă de recomandări, deoarece am mai spus că nu citesc decât ceea ce mă fascinează, deși această fascinație poate fi destul de răsucită uneori. În momentul ăsta vârful este reprezentat de cei trei magi ai literaturii filosofice românești: O. Paler, C-tin Noica și P. Țuțea. O anumită duioșie … Continue reading →

Uneori iubirea e un glonț în capul calului rănit

Ieri a trecut ca un melc ardelenesc. A trecut lin, fără să fie întrerupt de nimeni, ca un tren fără stații. Fără să se plângă de politică sau de inflație, cum ar fi avut chef. Ceasul deșteptător de pe noptieră e alb și mic, mai mic decât o atenție, dar cu gură mare, și zici … Continue reading →