Cristina Boncea's Blog - Posts Tagged "hate"
Cristina răspunde la „hate”
Am găsit câteva chestii repetitive în multe dintre recenziile primite așa că m-am gândit să le comentez…
1. Expresiile în engleză
Mulți spuneți că e ok faptul că în dialoguri mai sunt strecurate și câteva cuvinte în engleză dar v-a deranjat existența lor în narație… Ei bine, îmi pare rau, nu consider acesta un defect/dezavantaj. Vocea naratorului se aseamănă de multe ori cu vocea autorului așa că mi se pare perfect normal să utilizez expresii pe care le utilizez și în viața de zi cu zi.
2. Cuvintele vulgare
Același răspuns ca la punctul 1 + faptul că respectivele cuvinte și expresii dau un anumit ton textului, o oarecare agresivitate pe care îmi place să mizez uneori. Și uneori, salvează de la situații prea dramatice.
3. Greșeli de tipar
Recunosc că am găsit și eu câteva însă dacă romanul se vinde destul de bine, ar putea apărea și o a doua ediție, corectată. Totuși, nu cred că acestea vă pot distrage așa de tare de la esențialul cărții.
4. „Nu am înțeles de ce a făcut personajul x ce a făcut/ce s-a întâmplat de fapt/etc”
TOT ce am citit până acum din nelămuririle voastre este explicat în carte. Dacă nu ați înțeles, vă sugerez să o recitiți. P.S. Nu totul este mură-n gură.
5. „Chestiile pe care le fac gemenele sunt prea exagerate pentru niște copii”
Îmi pare rău să vă anunț dar în legătură cu aceste chestii, totul e perfect realist (mă refer la fumat și sex, nu neapărat la sex cu câini). Eu am fost de vârsta gemenelor nu cu mult timp în urmă și vă pot garanta.
6. Cum își permite o persoană de vârsta mea să scrie despre sex și masturbare?
Tot ce spun e că nu aș scrie niciodată despre ceva care nu cunosc.
7. „Părinții tăi au citit cartea?”
Prin părinții mei înțeleg mama și da, a citit-o și a spus că îi și place foarte mult. Ea face diferența dintre autor și narator și 2 la mână, înțelege că am scris pentru un public care e înclinat (sau nu!) spre asemenea lecturi.
8. „Cartea e plină de clișee”
Persoanele care au făcut acest tip de comentariu nu s-au și explicat însă vreau să spun că cel puțin pentru literatura românească, nu cred că e clișeică deloc. Eu cred că e foarte realistă… sau unii dintre voi cred că e un clișeu să vorbim despre o nouă boală mintală (și sper că cei care au spus asta nu fac parte și din categoria care crede că boala există cu adevărat…)? Iar dacă v-ați referit la viața celor două adolescente – nu, nu este clișeică doar pentru că ele beau sau fumează ca orice adolescent „tipic”; personajele mele sunt un pic mai complexe de atât, dacă deschideți mai larg ochii.
9. „Are prea multe chestii de umplutură, care nu ajută cu nimic plot-ul”
Eu am vrut să prezint momente din viața personajelor, pentru a le oferi acel realism atât de menționat și în răspunsurile anterioare. Dar până la urmă, se pot face legături între toate aceste întâmplări așa-zise „inutile”.
Alte lămuriri: Recunosc că am vrut să scriu această carte cu gândul de a scrie cel mai bolnav lucru pe care mi-l pot imagina însă finalul m-a surprins până și pe mine. Mulți dintre voi ați fost oripilați de scena dintre Becks și Ham (care de fapt nu a avut niciodată loc în roman, nu a fost descrisă ci legătura dintre ei doi a fost doar menționată, la timpul trecut!), însă pentru aceasta m-am inspirat din niște confesiuni ale unor oameni care probabil că au practicat zoofilia în viața reală. Nu țin morțiș să mă justific, însă multe dintre argumentele voastre mi s-au părut nefondate așa că am vrut să ofer și perspectiva mea.
M-a distrat în mod deosebit o așa-zisă recenzie în care persoana spunea „nerecomandat patrupedelor sau stăpânilor acestora„… Am și eu un patruped și nu mă fut cu el. Dacă un om e așa de prost încât să fie influențat de un roman de ficțiune pentru a practica zoofilia, e fix problema lui. Și n-am înțeles prima parte… există și patrupede care pot citi? Nu că persoana care a scris comentariul ar fi citit cartea, altfel poate că ar fi existat.
O persoană în particular a fost deranjată de așa-zisa lipsă de reacție a personajelor. Îți sugerez și ție să recitești cartea dar poate nu ai ajuns până la nivelul în care să înțelegi că și „nimic” înseamnă ceva.
Trecând într-un plan mai pozitiv, m-am bucurat și de multe recenzii pozitive care se găsesc deja pe blog în pagina cu același titlu („Recenzii”). Dacă mai aveți și alte întrebări, vă rog să mă contactați. Ne vedem pe 27, la Clubul Țăranului Român, București, ora 18!
1. Expresiile în engleză
Mulți spuneți că e ok faptul că în dialoguri mai sunt strecurate și câteva cuvinte în engleză dar v-a deranjat existența lor în narație… Ei bine, îmi pare rau, nu consider acesta un defect/dezavantaj. Vocea naratorului se aseamănă de multe ori cu vocea autorului așa că mi se pare perfect normal să utilizez expresii pe care le utilizez și în viața de zi cu zi.
2. Cuvintele vulgare
Același răspuns ca la punctul 1 + faptul că respectivele cuvinte și expresii dau un anumit ton textului, o oarecare agresivitate pe care îmi place să mizez uneori. Și uneori, salvează de la situații prea dramatice.
3. Greșeli de tipar
Recunosc că am găsit și eu câteva însă dacă romanul se vinde destul de bine, ar putea apărea și o a doua ediție, corectată. Totuși, nu cred că acestea vă pot distrage așa de tare de la esențialul cărții.
4. „Nu am înțeles de ce a făcut personajul x ce a făcut/ce s-a întâmplat de fapt/etc”
TOT ce am citit până acum din nelămuririle voastre este explicat în carte. Dacă nu ați înțeles, vă sugerez să o recitiți. P.S. Nu totul este mură-n gură.
5. „Chestiile pe care le fac gemenele sunt prea exagerate pentru niște copii”
Îmi pare rău să vă anunț dar în legătură cu aceste chestii, totul e perfect realist (mă refer la fumat și sex, nu neapărat la sex cu câini). Eu am fost de vârsta gemenelor nu cu mult timp în urmă și vă pot garanta.
6. Cum își permite o persoană de vârsta mea să scrie despre sex și masturbare?
Tot ce spun e că nu aș scrie niciodată despre ceva care nu cunosc.
7. „Părinții tăi au citit cartea?”
Prin părinții mei înțeleg mama și da, a citit-o și a spus că îi și place foarte mult. Ea face diferența dintre autor și narator și 2 la mână, înțelege că am scris pentru un public care e înclinat (sau nu!) spre asemenea lecturi.
8. „Cartea e plină de clișee”
Persoanele care au făcut acest tip de comentariu nu s-au și explicat însă vreau să spun că cel puțin pentru literatura românească, nu cred că e clișeică deloc. Eu cred că e foarte realistă… sau unii dintre voi cred că e un clișeu să vorbim despre o nouă boală mintală (și sper că cei care au spus asta nu fac parte și din categoria care crede că boala există cu adevărat…)? Iar dacă v-ați referit la viața celor două adolescente – nu, nu este clișeică doar pentru că ele beau sau fumează ca orice adolescent „tipic”; personajele mele sunt un pic mai complexe de atât, dacă deschideți mai larg ochii.
9. „Are prea multe chestii de umplutură, care nu ajută cu nimic plot-ul”
Eu am vrut să prezint momente din viața personajelor, pentru a le oferi acel realism atât de menționat și în răspunsurile anterioare. Dar până la urmă, se pot face legături între toate aceste întâmplări așa-zise „inutile”.
Alte lămuriri: Recunosc că am vrut să scriu această carte cu gândul de a scrie cel mai bolnav lucru pe care mi-l pot imagina însă finalul m-a surprins până și pe mine. Mulți dintre voi ați fost oripilați de scena dintre Becks și Ham (care de fapt nu a avut niciodată loc în roman, nu a fost descrisă ci legătura dintre ei doi a fost doar menționată, la timpul trecut!), însă pentru aceasta m-am inspirat din niște confesiuni ale unor oameni care probabil că au practicat zoofilia în viața reală. Nu țin morțiș să mă justific, însă multe dintre argumentele voastre mi s-au părut nefondate așa că am vrut să ofer și perspectiva mea.
M-a distrat în mod deosebit o așa-zisă recenzie în care persoana spunea „nerecomandat patrupedelor sau stăpânilor acestora„… Am și eu un patruped și nu mă fut cu el. Dacă un om e așa de prost încât să fie influențat de un roman de ficțiune pentru a practica zoofilia, e fix problema lui. Și n-am înțeles prima parte… există și patrupede care pot citi? Nu că persoana care a scris comentariul ar fi citit cartea, altfel poate că ar fi existat.
O persoană în particular a fost deranjată de așa-zisa lipsă de reacție a personajelor. Îți sugerez și ție să recitești cartea dar poate nu ai ajuns până la nivelul în care să înțelegi că și „nimic” înseamnă ceva.
Trecând într-un plan mai pozitiv, m-am bucurat și de multe recenzii pozitive care se găsesc deja pe blog în pagina cu același titlu („Recenzii”). Dacă mai aveți și alte întrebări, vă rog să mă contactați. Ne vedem pe 27, la Clubul Țăranului Român, București, ora 18!
