Anca Vieru's Blog, page 5

Piața Pieptănari

 

(povestire prezentată la Festivalul „Orașul și Literatura”, București, 2016)





- Este o zonă bună,
foarte solicitată, cu metroul se ajunge-n centru în câteva minute.



Aurelia Filipescu
îl urmează fără comentarii pe tânărul de la agenție, care o așteptase la gura
de metrou. E îmbrăcat cu sacou gri și blugi, ține în mână o mapă plină cu
hârtii și vorbește întruna de cotația zonei, de

Despre cum s-a pierdut bila mea la un spital privat

București,
spital privat, martie 2011.

Trebuia
să-mi scot bila (colecistul, ca să nu las loc de întrebare) și m-am gândit că
la privat e mai curat, mai multă atenție, iar la stat tot trebuie să dai ceva. Laparoscopic,
repede, doar o noapte de internare. La ieșire mi-au zis că trebuie să mai
plătesc ceva, fiindcă nu știu ce li s-a părut suspect la bila mea și trebuia
făcută biopsie. Nu prea

Magnolii de martie

Volumul „Felii de lămâie” nominalizat la premiile revistei „Observator cultural”

Mă bucur nespus și sunt extrem de onorată că volumul Felii de lămâie a fost nominalizat la premiile revistei „Observator cultural” la categoria debut.


Nominalizările sunt următoarele:


Memorialistică

Ana Dragu, Mîini cuminţi. Copilul meu autist, Editura Polirom

Vasile Ernu, Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor, Editura Polirom

Eugen Negrici, Sesiunea de toamnă, Editura Cartea

Festivalul „Orașul și literatura”

Un nou festival de literatură, cu lecturi, discuții și invitați de marcă. Și o antologie.



Când: 4-7 februarie 2016, de la ora 18:30

Unde: Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru, nr. 38, București



Mai multe informații despre program și invitați aici.



Se va vorbi despre literatură și despre București, iar în ultima seară voi citi și eu o povestire pe care am botezat-o „Piața

Book giveaway pentru „Felii de lămâie” pe Goodreads

Pentru că „Felii de lămâie” împlinește în curând un an și pentru că cel mai frumos mod de a începe un an nou - calendaristic sau de viață - este să dăruiești și să primești ceva, m-am gândit la un book giveaway.

N-am prea avut net pe 2016, așa că n-am putut să vă spun din timp (deși cei vigilenți poate au văzut anunțul din dreapta) despre cele 3 exemplare din „Felii de lămâie”, cu autograf,

A Christmas Story

I must say from the beginning that I am the kind of
person who loses things. All kinds of things. I started as a child: dolls,
sandwiches and chocolates, backpacks full of books, hats and scarves, gloves,
all disappeared, to the bewilderment and desperation of my parents. When I grew
up I continued to lose old and new clothes, books, shoes (yes, if Cindarella's story hadn't already been

Poveste de Crăciun

Trebuie să spun de la început că sunt
genul de persoană care pierde lucruri. Orice fel de lucruri. Am început de
mică: păpuși, sandvișuri și ciocolate, ghiozdane cu cărți, căciuli și fulare,
mănuși, toate dispăreau fără urmă spre nedumerirea și disperarea părinților.
Când am crescut am continuat să pierd haine vechi și noi, cărți, pantofi (dacă Cenușăreasa n-ar fi deja scrisă, ar fi trebuit să

Un an de felii de lămâie

Facebook tocmai mi-a
amintit că acum un an primeam răspunsul de la Editura Polirom și „Feliile de
lămâie” porneau pe drumul spre publicare. A urmat un an atât de
amestecat încât mi-e greu să vorbesc despre el, bucuria de a putea ține cartea
în mână s-a amestecat cu tristeți de tot felul (și o să spun aici doar că de
curând am pierdut doi prieteni dragi).



Am tot scris aici pe
blog despre

Fragment dintr-un roman în lucru

Eram în
gimnaziu când tata mi-a arătat o casă pe o străduţă liniştită care dădea spre
parcul Cișmigiu. Mi-a spus că fusese casa bunicilor, în care crescuse mama. Am
privit-o atent în timp ce ne apropiam, cu o curiozitate pe care aș fi vrut-o
detașată, dar care se transforma pe nesimțite, ca de fiecare dată când vorbeam
despre bunici, într-o neliniște ciudată. Silueta albă a casei, desenată pe