Decembrie 2018: Nostalgia, de Mircea Cărtărescu

[Victor]

Oborul era un loc fermecator. Mi-l amintesc si azi cu precizie, il vad pur si simplu in fata ochilor. O intersectie simpla, nu foarte larga, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai gasesti azi nicaieri. Daca veneai de pe Stefan cel Mare, te napadea multimea firmelor de toate formele, dimensiunile, culorile, scrise pe sticla sau pe lemn, cu litere de mana, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar.
Sobari, plapumari, croitori, „Geamuri si oglinzi“, ceasornicari, „Pompe funebre“ (aici era mereu cate un cosciug proptit de usa, captusit pe dinauntru cu valuri de satin), cate o cheie uriasa de lemn atarnata perpendicular pe perete si pe care scria YALE, cate un ceas de sticla, mare ca acelea din gara, dar cu limbile pictate si cu numele proprietarului scris pe el. Pe stanga era un birt de unde iesea vesnic un fum albastru cu miros de mititei.
Misunau in jurul lui betivi, tigani imbracati ungureste, cu femeile cu fuste crete dupa ei, tarani purtand funii de usturoi si saci pe jumatate plini, cu iz de canepa. Peste drum era magazinul de jucarii „Scufita rosie“, pe care il visam si noaptea. Era pentru mine un loc feeric.

[Victor]

Nu am citi prea mult si inceputul, primele 2-5 pagini mi s-au parut avand exact continutul pe care il asteptam de la un scriitor de evitat dar apoi a inceput povestea Ruletistului care chiar e o poveste despre un tip care joaca ruleta ruseasca si m-a prins.

[Gabriel]

Cred că cea mai bună carte a lui Cărtărescu. Sper să o recitesc cândva.

[Victor]

Nu stiu ce s-a intamplat cu Nostalgia si cu Delirul atunci fiindca desi au fost votate, nu le-a citit nimeni. Incercam sa fac un eveniment special cu ocazia centenarului si sa intram in an cu doua carti scrise de autori romani. Rezultatul a fost un esec spectaculos.

Cred ca membrilor le-au placut cartile dar nu intr-atat de mult incat sa le si citeasca :D