Recenzie

[Gavrilutroxana]

’’Ai avut vreodată coşmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simţi pierdut, rătăcit, coşmarul acela în care alergi, te zbaţi, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio mişcare?’’ (din Prolog)

E o carte pe care o mesteci uşor, uşor de digerat, dar care îţi lasă câteva semne de întrebare. Câteva nelămuriri am şi eu şi abia aştept să o întreb pe autoare. Mi-o doream foarte mult, dar ştiam că e foarte probabil să nu-mi placă. (de obicei cărţile pe care le iubesc fără să le citesc mă cam dezamăgesc). Dar Ultimul avanpost a fost o excepţie. Iubesc cartea asta şi o voi păstra intactă pentru copiii mei sau pentru copiii copiilor mei. Chiar merită citită. Primeşte un plus şi pentru faptul că e scrisă de o româncă. Nu prea citesc literatură română, de frica plictiselii. Deunăzi am început cu Acluofobia, de A.R. Deleanu şi am început să cred că trebuie să citesc cât mai multe cărţi de la Editura Herg Benet.
Tind să cred că Ultimul avanpost va deveni o carte-fenomen a acestei generaţii, pentru că e de-a dreptul magnifică.

Diane e o tânără de 21 de ani, fiica Ministrului de Interne şi logodnica prinţului Alexandru. Trăieşte fericită, sau aproape fericită; tot ce îşi doreşte e al ei, în curând va fi soţia prinţului, participă la petrecri, unde rosteşte discursuri învăţate pe de rost, unde e aplaudată şi respectată. Ce s-ar întâmpla dacă ar fi răpită într-o seară? Dar ce s-ar întâmpla dacă ar afla că de fapt nu e cine pare a fi? Despre asta a scris Lavinia, un roman plin de acţiune, răsturnări de situaţie, umor, romance, intrigi complicate.
ncă din primele rânduri citite ne dăm seama că avem de-a face cu o femeie în devenire, plină de fumuri, sigură pe sine şi…care nu reuşeşte să memoreze un speech pentru o întâlnire.(’’Respiră adânc. O să fie bine. NU n-o să fie bine, am să uit tot discursul. Degeaba îl repetam în gând, din nou şi din nou, aveam emoţii. Şi o mahmureală groaznică.’’)-pagina 10
Întreaga recenzie aici--> http://orizontprincarte.wordpress.com...