HaiBun Reading Challenge discussion

This topic is about
Vara în care mama a avut ochii verzi
Reading Challenge. Februarie: o carte scrisă de un autor basarabean
date
newest »


Cred ca am sa citesc 513 de Zina Zen, tot asteapta momentul sa o incep, dar mi se pare luna aceasta a dragostei cea mai potrivita pentru lectura!

Si poate reusesc sa ma descurc si cu "Vara cind mama avea ochii verzi"

Dar eu deja am citit-o, așa că o să mă apuc de „Vara în care mama a avut ochii verzi” și posibil „Sectanții” de V.Ernu



Doina Lungu a zis că nu se mai găsește prin librării, dar eu chiar am găsit-o și la fel, am citit-o recent ))
Nu știu cum Doina, dar eu chiar aștept un review ^_^


Cu siguranta mai revin asupra ei si cu siguranta voi citi ce a mai scris si va ma scrie dl. Guzun.

Plus te cuprind pe tine pentru remarca "multe citate super faine".

Oricat de mult mi-ar fi placut sa citesc ,,Vara in care mama avea ochii verzi'' de Tatiana Tibuleac, bugetul mi-a permis o mica carte de Aureliu Busuioc numita ,,Cand bunicul era nepot...'' si nu am facut o alegerea rea.
Ce am observat e ca datorita internetului am putut gasi carti scrise de autori basarabeni la pret acceptabil, banuiesc ca in orasele mari: Bucuresti, Cluj etc. e usor de gasit in librarii, dar in orasul meu in afara de Carturesti am gasit putine carti scrise de autori basarabeni: puteam sa le numar pe degete.
Cartea ,,Cand bunicul era nepot...'' de Aureliu Busuioc (cunoscut mai ales pentru Singur in fata dragostei si Pactizand cu diavolul) imi aminteste de aventurile lui Nica a lui Ion Creanga.
In cartea lui Aureliu Busuioc, personajele aduc a personajul lui Ion Creanga, fiind vorba despre doi verisori Nic si Madalin care, ca orice copii normali, se cred cautatori de comori. Nic isi traieste copilaria prin jurnalul de bord al bunicului sau, care asa cum aflam din jurnal, a fost capitan de nava, mereu pus pe aventuri si sotii, si se pare ca nepotul sau l-a mostenit. In jurnalul bunicului este descris un loc care vorbeste despre o comoara, doar ca, atunci cand cei doi verisori impreuna cu cainele lor Riki descopera locul, dau de necaz.
Cartea are un final fericit pana la urma, cei doi strengari sunt salvati de catre familie din mainile unui delicvent. Nu va zic mai multe, cititi cartea! Cand eram mica probabil ca vedeam cartea asta ca o poveste de adormit copii, dar la maturitate imi dau seama de alte lucruri.
Cel mai mult mi-a placut ca autorul a avut ca personaj-cheie in carte pe foxterierul Riki, accentuand faptul ca animalele sunt cele mai bune prietene ale oamenilor.
O carte usor de citit, adolescentina, despre familie, copilarie si puterea salvatoare a animalelor necuvantatoare. Adopt a dog! Aveti grija de animale!
Multumesc pentru challenge, Haibun! E prima mea carte citita de un autor basarabean si nu vreau sa ma opresc aici.
Spor la citit!

Acum despre "513" a Zinei Zen. Cartea mi-a plăcut începând cu momentul când îşi ia bilet în gară la întâmplare. Pentru mine povestea aceasta a fost balsam pentru suflet după o frângere de inimă. Mi-a uns toate rănile, m-a făcut să cred că voi fi bine şi m-am bucurat c-am dat peste Zina să mă lecuiască anume în acea zi. Nu mi-a plăcut excesul de propoziţii scurte şi parcă mi-a lipsit desfăşurarea mai descriptivă şi detaliată a acţiunii, dar a compensat cu mult dor de ducă şi a provocat o senzaţie de bine.
Am citit-o şi pe Lola Majeure, dar aşa de tare mi-a displăcut că nici nu vreau să-i ofensez pe aceşti doi autori bravi cu plasarea în acelaşi comentariu a review-ului negativ pentru Sweet Vera Cruz.

Eu am ales Vladimir Besleaga, Zbor Frant.
Organizatorilor challenge-lui multumim, datorita lor mai rasfoim si noi filele literaturii autohtone daca tot ne pierdusem printre toti ceilalti scriitori "straini".

Sigur că mă bucur să aud asta, Lidia. Și m-ai determinat să mai fac o dată apel la amintiri de pe vremea când vorbeam mai mult în fața tinerilor. Iar joi www.haibun.md face și un eveniment cu această carte, cu mulți tineri și cu autorul - eu - ajuns la vârsta la care oamenii apropiați sunt tot mai puțini dar mai dragi.

"Kinderland" este despre dor.Dorul crâncen de părinţi. Părinţi plecaţi prin ţări străine după "bani lungi".
Citind cartea îţi răsună în cap vocea Cristinei, o copilă de 12 ani, ce are grijă de cei doi frăţiori mai mici, de casă, de animale, de gospodărie, dar şi de scoală, încercând să îşi trăiască şi copilaria printre toate astea, dar fiindu-i foarte greu, binenţeles, maturitatea sa fiind cu mult peste vârsta.
M-au impresionat şi câteva citate:
"Stai, mamă, cu copii străini zi şi noapte, îi plimbi, te joci cu ei, îi hrăneşti, le spui poveşti la culcare. Iar cu noi nu stă nimeni, mâncăm ce apucăm..."
"Până una-alta nu ne lăsăm noi bătuţi de nimeni.Dar suntem ai nimănui, nimeni nu-i ca mama sau ca tata."
"Mama, când vine, ne întreabă ce vor să mănânce copii mamei. Noi, toţi trei, numim mâncăruri diferite şi ea ne face tot ce-i spunem fiecare din noi."
"E suficient ca părinţii să vină acasă şi ne vindecăm pe loc, de toate bolile.Aşteptarea ca o ploaie, după secetă. Suntem nişte copii ofiliţi, uscaţi de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniţi de atâta aşteptare responsabilă şi matură şi redevenim copii când vine mama. "
Presărată cu diferite întâmplări mai mult sau mai putin amuzante din viaţa satului, dar relatate de Cristina cu mult umor şi francheţe, cartea mi-a plăcut , şi mi-a reamintit de acest tip de dor, în care ne-am regăsit din păcate tot mai mulţi în ultimii douăj' de ani.:)

Voi fi sincera...tare mult am cautat si asteptat sa imi placa acest roman insa nu a fost sa fie. Probabil isi are marea parte din farmec în forma sa stilistică mai neordinara(pe alocuri filozofica) insa nu a reusit sa ma vrajeasca si pe mine.
Dragostea care înflorește între cele doua personaje principale R.N. si V.M. mi s-a asemanat cu o flacara...care te ispitește prin căldura sa si culorile atrăgătoare, insa totodata catre care nu prea risti sa te apropii si mai ales sa te atingi.
Totodată ceea ce mi-a placut a fost modul in care autorul l-a "creat" pe R.N. El, fiind adept al matematicii, fizicii, calculelor, este mai retras in sine, dând frâu liber emoțiilor si gândurilor sale mai mult atunci când ramane in singurătate cu sine insusi.
In acelasi timp mi-a placut partial si de V.M. pentru curajul si aspirațiile ei catre dreptate desi deseori mi se crea impresia ca nu reusea sa lupte pana la urma pentru ceea ce începea, in asa fel epuizandu-si puterile dar rămânând cu luptele pierdute.
In orice caz cartulia e mica, se citeste usor si repede asa ca daca totusi hotărâți sa o citiți nu pierdeți multe. :)

"In umbra pasilor tai" Cipileaga V. Ce pot sa zic. O carte pentru o dupa amiaza de relaxare. Stilul cartii este unul lejer, usor. Per ansamblu mi-a placut. Dar nu as mai reveni asupra ei. Face parte din categoria cartilor de citit cand nu ai altceva mai bun.
"Vara in care mama a avut ochii verzi", Tibuleac T.
Din pacate nu m-a cucerit. Am avut alte asteptari. Din punctul meu de vedere prea mare parte a cartii este atribuita urii ca sa ma mai convinga ca fiul a reusit sa o iubeasca pe cea pe care o ura atat. Prea brutala. Categoric nu e pe gustul meu.
Deci, din cele 3 citite in februarie de autori basarabeni Vinil de Guzun a fost cea mai faina.
Astept provocarea lunii Martie.

Acum despre carti:
Am inceput 513 de Zina Zen cu multe asteptari. Asteptari care nu s-au realizat pe parcursul lecturii, dar care mi-au oferit motivatia sa vad frumosul din cartea data. O carte usoara, feminina, de vara as spune, sau de o zi insorita. Am citit-o in cateva zile, dar totusi jumate de carte a fost lecturata in tren, de aceea am simtit un pic de apropiere cu autoarea. Nu am vazut o continuitate, o consecventa in ganduri, dar mi-au placut descrierile de locuri, descrierea sentimentului de fericire a calatoriei, mi-a adus aminte ca nu am fost demult undeva si cel mai important nu m-am pierdut singura pe strazi pe undeva mai departe de casa. Mi-a placut cartulia, posibil as reveni la unele pasaje, dar e o lectura de dragul placerii lecturii, fara ganduri marete si filosofii.
In drumul inapoi, tot in tren am reusit sa citesc si cele doua carti ale Lolei Majeure. Aici a fost fara asteptari, de aceea si am privit aceste lecturi mai lejer, mai simplu. Mi-au placut ideile si din Sweet Vera Cruz si din 7 zile in rai, ceva rupt de realitate, de ordinul fantasticului pe alocuri. Nimic mai mult, lecturi de tren, lecturi pentru o dupa amiaza, lecturi de dragul placerii lecturii, ca si 513. Nu cred ca revin la ele, dar continuarea Sweet Vera Cruz o citesc, din curiozitate si pentru a nu lasa lucrurile neterminate.
Ma gandesc daca reusesc sa citesc In umbra pasilor tai pana la finele lunii. Daca o fac si pe asta, revin aici cu impresiile :)
Si cred ca las basarabenii deoparte pentru o perioada mai lunga :D

„Simfonia unui criminal” de Doina Lungu
O simțeam pe Doina grăbită să-și spună povestea, din acest motiv, cred că a oferit prea multe informații cititorului. Abia aștept să văd cum a decis să-și dezvolte pasiunea pentru scris.
„Fabule moderne” de Tatiana Țîbuleac
Am cumpărat-o drept cadou și am reușit s-o citesc înainte să o ofer. Poveștile despre femei ce iau decizii, își schimbă viața, își construiesc destinul și iau decizii mi-au plăcut cel mai mult.
„VINIL” de Igor Guzun
Pentru VINIL aduc aici o parte din recenzia mea, lăsată pe Goodreads după lectură:
„VINIL-ul este atât de universal, încăt mulți cititori ar putea exclama „e despre mine”. De mine e și mai apropiat.
Pentru că... deși eu și autorul facem parte din generații diferite, am trecut și eu experiența Căminului nr. 6, am cunoscut-o pe doamna Musea.
Pentru că... m-am ciocnit cu faptul că Specialist de comunicare nu există în clasificator (am aflat, că între timp, a fost introdus).
Eu nu am râs la lectură (deși mulți spuneau că e foarte amuzant volumul), eu am zâmbit recunoscându-mă în texte și am citit cu voce tare textele celor, pe care i-am recunoscut”.
Mulțumim tuturor celor care ne-au trimis până acum cronicile și le așteptăm pe celelalte. Sperăm să reușiți până la deadline! Lecturi faine!


"Tema pentru acasa" de Nicolae Dabija
Exceptional roman, autorul impleteste frumosul si tragicul atit de armonios. Este o carte despre suferinta, dragoste, credinta, viata si moarte. O carte ce te invata a fi OM si te face sa te gindesti asupra ceea ce este destin. Am citit-o cu multa neliniste si incordare, parcurgeam fila dupa fila cu rasuflarea intretaiata. Soarta dramatica a personajelor te face sa-ti pui o intrebare retorica: oare omul contemporan ar fi in stare sa treaca prin atitea incercari? Incercari groaznice pe care nu le gasesti nici în iad. Prin toate astea au trecut intelectualii basarabeni in lagarele sovietice.
Recunosc ca e prima carte care mi-a rascolit sufletul pina la lacrimi, in mare parte pentru ca reda trecutul negru a istoriei tarii noastre.
Recomand aceasta carte tuturor celor care sunt in cautarea esentei vietii. Aici poti afla raspunsul la multe intrebari, iar destinul personajelor te duc la gindul ca grijile cotidiene in care ne framintam sunt minuscule in comporatie cu marele sacrificiu al eroilor romanului!
"Vara in care mama a avut ochii verzi" de Tatiana Tibuleac
Eu mereu am fost sceptica fata de autorii basarabeni aparuti ca ciupercile dupa ploaie ultimii ani, de aceea nu aveam mari asteptari, mai ales dupa parerile controversate si impartite in 2 tabere, citite la unii prieteni cu referire la aceasta carte. Dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut mult cartea, incepe dur, si da are ceva comun cu Portocala mecanica, mai mult ce tine de limbaj si de eroul principal, insa istoria de baza e diferita.
Istoria unei familii marcate de durerea pierderii, si pe fonul acestei drame relatia parinte-copil, care arata inca o data cit de important este sa oferi dragostea si sustinerea de parinte la timp, altfel pierzi legatura. E despre iertare, care se cistiga greu, si ranile ramase nu dispar. Creeaza emotii controversate, care sar dintr-un diapazon de frecventa in altul, cu cit te aprofundezi in istoria redata.
Recomand cu drag cartea, pentru ca atrage atentia la teme grele, de obicei evitate, dar atit de importante pt fiecare om!
Veronica a citit cartea Tatianei Țîbuleac :)
Iată ce spune ea: Cartea Tatianei Țibuleac îți trage o palmă zdravănă încă de la primele propoziții. Recunosc că la început m-a speriat această violență, dar m-am obișnuit repede. Nu vreau să zic că am început să primesc violența și demența verbală și psihică ca ceva în regulă, dar ca ceva ce face parte din noi. Cu toții suntem demenți într-o oarecare măsură și cu toții am vrut la un moment dat să facem rău unei persoane dragi. Dacă nu ați citit cartea, în două cuvinte, e vorba despre un fiu care își urăște mama. Aceasta, în schimbul unei promisiuni, îl convinge să meargă cu ea să petreacă o vară într-un sat din Franța. Chiar dacă relațiile lor sunt tensionate, acestea se schimbă pe durata verii, în mare parte, datorită faptului că mama recunoaște: este bolnavă de cancer. De fapt, această carte este mai mult decât o analiză a relației mamă-fiu. Este despre stările noastre interioare, despre pornirile noastre violente pe care unii le rețin, iar alții le exteriorizează. Este despre emoții și gânduri spuse verde-n ochi, este despre faptul că o întâmplare sau o veste nefastă ne poate schimba.
O singură discordanță am simțit: Chiar dacă acțiunea se petrece într-un spațiu bine conturat, eu i-am simțit personajele fără naționalitate, atemporale. Chiar și așa, personajele ei nu sunt convenționale. Monologurile interioare și dialogurile abundă în sinceritate, așa încât pare că normele impuse de societate sunt strivite și apoi uitate cu ușurință.
Poate că o să mă trezesc și eu într-o dimineață în care am să zic: „vreau o bere la micul dejun”.
P.S. Vă mulțumim pentru cronici. Revenim în weekend cu o ediție de vlog pe site și toate părerile voastre. Ne orientăm acum spre martie :) Mult spor!
Iată ce spune ea: Cartea Tatianei Țibuleac îți trage o palmă zdravănă încă de la primele propoziții. Recunosc că la început m-a speriat această violență, dar m-am obișnuit repede. Nu vreau să zic că am început să primesc violența și demența verbală și psihică ca ceva în regulă, dar ca ceva ce face parte din noi. Cu toții suntem demenți într-o oarecare măsură și cu toții am vrut la un moment dat să facem rău unei persoane dragi. Dacă nu ați citit cartea, în două cuvinte, e vorba despre un fiu care își urăște mama. Aceasta, în schimbul unei promisiuni, îl convinge să meargă cu ea să petreacă o vară într-un sat din Franța. Chiar dacă relațiile lor sunt tensionate, acestea se schimbă pe durata verii, în mare parte, datorită faptului că mama recunoaște: este bolnavă de cancer. De fapt, această carte este mai mult decât o analiză a relației mamă-fiu. Este despre stările noastre interioare, despre pornirile noastre violente pe care unii le rețin, iar alții le exteriorizează. Este despre emoții și gânduri spuse verde-n ochi, este despre faptul că o întâmplare sau o veste nefastă ne poate schimba.
O singură discordanță am simțit: Chiar dacă acțiunea se petrece într-un spațiu bine conturat, eu i-am simțit personajele fără naționalitate, atemporale. Chiar și așa, personajele ei nu sunt convenționale. Monologurile interioare și dialogurile abundă în sinceritate, așa încât pare că normele impuse de societate sunt strivite și apoi uitate cu ușurință.
Poate că o să mă trezesc și eu într-o dimineață în care am să zic: „vreau o bere la micul dejun”.
P.S. Vă mulțumim pentru cronici. Revenim în weekend cu o ediție de vlog pe site și toate părerile voastre. Ne orientăm acum spre martie :) Mult spor!
Am observat că în discuția pentru luna ianuarie sunt deja întrebări și opinii despre cartea lunii februarie. Astfel, am decis să mutăm acele conversații și cele care vor mai apărea, în acest topic.
Bun venit!
Apropo, noi probabil vom citi o carte de Tatiana Țibuleac :) Dar poate reușim să citim mai multe :)
Cine e deja în căutarea unui titlu pentru februarie, se poate inspira și din ediția noastră de vlog în care am vorbit despre niște cărți scrise de autori basarabeni: http://haibun.md/haibun-vlog-october-...
Cum am mai zis, încă experimentăm cu discuțiile pe Goodreads, dar și cu acest challenge, de asta sugestiile și feedback-ul sunt binevenite :)
P.S. Găsiți aici recomandările noastre pentru februarie: http://haibun.md/haibun-reading-chall...