Please add the following description from the back covers; no praises, only historical context and details of the writing process - thanks.
Sunt conştient că aceste modeste bucăţi de sticlă colorate, pe care le transcriu în aceste caiete ale robului Deziderius Candid, nu au nici o valoare literară sau filosofică. Sunt un fel de hybris gazetăresc între foileton de duminică şi nota marginală. Am în faţă un munte de nisip scos din Arieş, ca un moţ bătrân şi disperat, spăl şi cern, cern şi spăl, poate mă aleg cândva cu câtiva solzi de aur curat. Îmi face bine această litanie-calvarie, nu fac decât să trec pe curat ceea ce "mizguie" ceţos şi otrăvit în mintea mea de vagabond risipitor. Încet-încet, cine ştie, ca într-o oglindă afumată, într-o zi îmi voi putea contempla chipul meu superb, de ratat şi mediocru, şi amator, şi veşnic ucenic. Ce nu a găsit nici cărarea şi nu a zărit nici coama înzăpezită a muntelui visat, şi nici curajul de a termina nu l-a avut.(I.D.Sirbu) *** O mare dorinţă şi o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice ierni, între 1983 şi 1989, ultimii ani de viaţă ai lui Ion D.Sirbu. Dialogul şi comuniunea cu cititorul pe care acesta ar putea-o intermedia sunt, deocamdată, virtuale. Prin conţinutul lor "duşmanos" faţă de regim, caietele sunt nepublicabile şi ţinute în secret, opere de sertar pe care numai o alta epocă, a libertăţii, le va aduce la suprafaţă editorială. Acest aspect este esenţial şi el direcţionează întregul flux confesiv al autorului. El scrie nu pentru prezent, pentru publicul dat, ci pentru viitor, către un destinatar necunoscut şi trăind într-un timp istoric mai norocos.(Daniel Cristea-Enache)
Please add the following description from the back covers; no praises, only historical context and details of the writing process - thanks.
Sunt conştient că aceste modeste bucăţi de sticlă colorate, pe care le transcriu în aceste caiete ale robului Deziderius Candid, nu au nici o valoare literară sau filosofică. Sunt un fel de hybris gazetăresc între foileton de duminică şi nota marginală. Am în faţă un munte de nisip scos din Arieş, ca un moţ bătrân şi disperat, spăl şi cern, cern şi spăl, poate mă aleg cândva cu câtiva solzi de aur curat. Îmi face bine această litanie-calvarie, nu fac decât să trec pe curat ceea ce "mizguie" ceţos şi otrăvit în mintea mea de vagabond risipitor. Încet-încet, cine ştie, ca într-o oglindă afumată, într-o zi îmi voi putea contempla chipul meu superb, de ratat şi mediocru, şi amator, şi veşnic
ucenic. Ce nu a găsit nici cărarea şi nu a zărit nici coama înzăpezită a muntelui visat, şi nici curajul de a termina nu l-a avut.(I.D.Sirbu)
***
O mare dorinţă şi o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice ierni, între 1983 şi 1989, ultimii ani de viaţă ai lui Ion D.Sirbu. Dialogul şi comuniunea cu cititorul pe care acesta ar putea-o
intermedia sunt, deocamdată, virtuale. Prin conţinutul lor "duşmanos" faţă de regim, caietele sunt nepublicabile şi ţinute în secret, opere de sertar pe care numai o alta epocă, a libertăţii, le va aduce la suprafaţă editorială. Acest aspect este esenţial şi el direcţionează întregul flux confesiv al autorului. El scrie nu pentru prezent, pentru publicul dat, ci pentru viitor, către un destinatar necunoscut şi trăind într-un timp istoric mai norocos.(Daniel Cristea-Enache)