“Una din operațiile care au făcut multă senzație la spitalul de la Mihai-Vodă a fost o transfuzie de sânge în 1857. Un soldat bolnav pierduse mult sânge și Davila a găsit cu cale să introducă sânge de la ală persoană, a cerut celor prezenți cine vrea să dea sânge. Un felcer a spus că dă el, s-a făcut o venesecție, Davila a umplut o seringă de cositor și a introdus sângele în vâna de la antebrațul bolnavului. Cel care a primit sângele a murit pest câteva ore, iar cel de la care s-a luat sângele a murit după puține zile din cauză că s-a infectat de erizipel.”
―
Constantin Bărbulescu,
România medicilor: medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910
