“Mamele românce cred că laptele matern e o mâncare neîndestulătoare, de aceea îl îndoapă cu tot ce pot: ciorbă de fasole, mazăre, cartofi, prune fierte, varză acră, terci de mămăligă, covrigi, de toate. Mama sau tata țin copilul în brațe, când e mai mic îi mestecă ei și-i dau în gură, dacă e mai mărișor de opt sau nouă luni mănâncă singur tot ce vrea. Și cât de fericite nu se simt bietele mame ori de câte ori pot spune că odrasla lor mănâncă «ca un om bătrân». Cine să le convingă că ceea ce fac e o crimă și că imensa majoritate a copiilor își pierd viața din cauza acestor obiceiuri barbare. (Iacobovici, 1902)”
―
Constantin Bărbulescu,
România medicilor: medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910