“Prezenta lui e ca absenta.
Absenta altora-i prezenta.
Ma aflu la interferenta
De forte-n clipa imanenta,
Care, pulsand, ma propulseaza -
Si asta-nseamna a trai.
Nu pot sa trec de neagra-i raza
In care e, parca n-ar fi.
Vargata si intermitenta
E respiratia-i - o tromba.
Si inima-mi ce bate, lenta,
Ii sufla-n foale cu o trompa.
Iesind din carne-mi, trece-n gand,
Din gand, in sange se-nfiltreaza.
Si rau si bine. Lacrimand,
Nu pot sa trec de neagra-i raza.
Buchetu-acesta de vribratii
Cui pot, in dar, a-l oferi?
Intermitent in curbe spatii,
O, cand nu e, daca ar fi!”
―
Marin Sorescu,
Apă vie, apă moartă