Robert > Robert's Quotes

“Dau în scris, pentru toată lumea care va veni după mine, că n-am în ce să cred pe acest pămînt şi că unica scăpare este uitarea absolută. Aş vrea să uit de tot, să mă uit complet, să nu mai ştiu nimic de mine şi de lumea aceasta. Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o.”
― Emil Cioran

“Îmi cunosc soarta. Cândva se va lega de numele meu amintirea a ceva monstruos – a unei crize cum nu a mai existat pe pământ, a celei mai profunde ciocniri de conştiinţe, a unei decizii conjurate împotriva a tot ceea ce se crezuse, se ceruse, se considerase sfânt până atunci. Eu nu sunt om, eu sunt dinamită.”
― Friedrich Nietzsche, Ecce Homo

“If you're lonely when you're alone, you're in bad company.”
― Jean-Paul Sartre

“Hell is—other people!”
― Jean-Paul Sartre, No Exit

“Ura lui Cain nu era educata, iar Cain, in pornirea lui, nu are cand sa-si sistematizeze afectul. Cain uraste ca un barbar si el omoara fara sa treaca in prealabil prin teritoriul intelectualului si al intemeierilor teoretice. Pe scurt, crima lui Cain nu beneficiaza de aportul intelectualului apt sa organizeze ura. Ea nu are o ideologie.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Ceea ce se numeşte îndeobşte "depresia nervoasă" este o criză prelungită de luciditate.Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel.Această schimbare a calităţii privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care,pentru orice om,îl reprezintă sistemul lui de iluzii.
În mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă,de capacitatea de a paricipa la seducţie şi miraj.Eşti sănătos câtă vreme eşti prins în "dansul amăgirii muritoare".Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă technici de refacere a sistemului protector de iluzii,reintrarea în hora amăgirii,un mod de a fi îmbrâncit din nou în cursa vieţii,de a-ţi recăpăta miopia salutară.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“I wanted love to grow back, like the grass when it’s mown down. To grow differently, if need be, like children’s teeth, like hair, like fingernails. To spring up at will, wild and untended. The chill of the sheets made me shudder, and so did the warmth that followed when I lay down.”
― Herta Müller, The Land of Green Plums