From the Bookshelf of Michael & Ethan in a Room with Scotch…

Stella Maris (The Passenger, #2)

Cormac McCarthy

Start date: April 2, 2024

Finish date: May 20, 2024

Discussion: Stella Maris

Find A Copy At

Libraries

Group Discussions About This Book

Showing 1 of 1 topics — 1 comment total

Stella Maris

Stella Maris Pre-show Conversation
By Michael · 1 post · 2 views

last updated Apr 03, 2024 09:29AM

What Members Thought

Jun 29, 2024 Ana-Maria rated it it was amazing · review of another edition

Motive pentru a citi Pasagerul și Stella Maris de Cormac McCarthy (2022)

"Orice realitate înseamnă pierdere și orice pierdere e eternă. Alt soi nu există. Iar realitatea pe care o sondăm trebuie să ne conțină mai întâi pe noi înșine. Și ce suntem noi? Zece la sută biologie și nouăzeci la sută rumoare nocturnă. "(Pasagerul)

" Dar cine nu înțelege faptul că Proiectul Manhattan e unul dintre cele mai importante evenimente din istoria lumii n-a fost atent. E pe același loc cu focul și limbajul. E cel Motive pentru a citi Pasagerul și Stella Maris de Cormac McCarthy (2022)

"Orice realitate înseamnă pierdere și orice pierdere e eternă. Alt soi nu există. Iar realitatea pe care o sondăm trebuie să ne conțină mai întâi pe noi înșine. Și ce suntem noi? Zece la sută biologie și nouăzeci la sută rumoare nocturnă. "(Pasagerul)

" Dar cine nu înțelege faptul că Proiectul Manhattan e unul dintre cele mai importante evenimente din istoria lumii n-a fost atent. E pe același loc cu focul și limbajul. E cel puțin pe locul trei, dacă nu pe primul loc. Doar că încă nu știm. Dar vom afla. [...]Următorul război important va începe abia când toți cei care își amintesc de precedentul vor fi morți. [...] Sunt de acord cu Platon că doar morții cunosc sfârșitul războiului. Iar oamenii nu se mai bat cu pietre când au arme. "(Stella Maris)

Nu am citit nicio carte de McCarthy cu plăcere. Nu există așa ceva în opera lui. În "Drumul" ești într-o lume post-apocaliptică. În "Nu există țară pentru bătrâni" te înspăimântă Chigurth, asasinul care este personificarea demonului morții. În "Meridianul sângelui" o bandă de albi măcelărește nativi amerindieni și mexicani într-o beție a crimelor orchestrată de Judge Holden, un geniu al războiului și al violenței. În "Child of God" protagonistul, Lester Ballard, este poate unul dintre cele mai depravate și alienate personaje despre care am citit vreodată. Poate doar în "Căluții mei, căluți frumoși" am găsit un western oarecum mai convențional.

Am făcut acest ocol prin lista lecturilor mele de McCarthy pentru a-mi justifica oarecum teama de ceea ce voi găsi în aceste două volume pe care scriitorul le-a publicat la 88 de ani, după o lungă pauză de publicat romane ( "Drumul" a fost publicat în 2006). Ce demoni, ce orori, ce îngeri ai morții vor popula aceste cărți noi? Citisem despre scriitor că era foarte apropiat de comunitatea oamenilor de știință de la Santa Fe Institute și cred că am și urmărit un interviu oarecum recent în care povestea despre interesul său pentru matematică și fizică, așa că am fost foarte curioasă să ajung și eu, în cele din urmă la Pasagerul și Stella Maris.

Am citit cărțile dintr-o suflare, deși împreună însumează cam 600 de pagini, se citesc repede, dar nu ușor. După Pasagerul am fost oarecum confuză și nesatisfăcută: povestea începe ca un thriller, cu un avion scufundat, cu servicii secrete și insinuări conspiraționiste, însă, inexplicabil, acest traseu al poveștii este abandonat de McCarthy. Pasagerul nu ne oferă niciun fel de rezoluție a poveștii, nu știm la final cine, de ce și nici cum. În schimb, reușim să îl urmărim într-o sumă de conversații foarte rapide, în baruri sau spații clandestine, pe pasagerul real al cărții, personajul principal.

Bobby Western, fost fizician, un bărbat singur de 37 de ani trăiește ca un marginal, face scufundări utilitare, deși este înspăimântat de adâncuri. Bobby este profund nefericit. Nu mai are pe nimeni din familie, părinții i-au murit, sora s-a sinucis. Povestea de familie este complicată: tatăl său a lucrat alături de Oppenheimer în Proiectul Manhattan, sora lui, un geniu al matematicii a fost diagnosticată cu schizofrenie la o vârstă fragedă. Bobby are mulți prieteni și apropiați, însă lumea lui e goală, doliul etern, sufletul frânt din cauza unei situații social imposibile: dragostea pentru Alicia, sora lui. Mai toate personajele cu care interacționează Bobby mor până la finalul cărții. Singurătatea lui devine apăsătoare, ca o scufundare în adâncuri.

De abia al doilea volum aduce o restructurare a celor citite în Pasagerul. Stella Maris este compus în întregime din dialogurile Aliciei cu psihiatrul ei. Sunt conversații în care vorbește McCarthy cel de la Santa Fe Institute. Căci matematica, muzica, fizica cuantică, inconștientul, boala psihică, sinuciderea și incestul sunt câteva teme ale cărții. La un moment dat, Alicia spune că Bobby a avut un accident în Europa și că este în comă. Ei i se cere să fie de acord cu deconectarea lui de la aparate, însă Alicia fuge. Am recitit Pasagerul în cheia unei experiențe în stare de comă, și tot ceea ce mi se părea până atunci dezlânat și fără sens devine explicabil. Deși scriitorul nu pune accent pe această idee, recunosc că după ce am revăzut lucrurile așa, pur și simplu nu am putut să îl mai percep pe Bobby altfel decât ca pe un pasager prin propriul inconștient.

Până la urmă, experiența acestor cărți a fost neașteptată și plină de recompense. Aici nu am mai găsit personaje violente, ci realitatea este violența însăși. Mintea inconștientă versus limbajul bazat pe cuvinte devin cele două mari forțe care modelează existența. McCarthy prezintă ipoteza limbajului ca bruiaj, ca virus al creierului care afectează capacitatea noastră de a ne asculta mintea inconștientă, cea care comunică cu noi (și care ajunge să rezolve inclusiv probleme de matematică) prin imagini și metafore, dar nu prin cuvinte. Geniul și nebunia sunt forme de comunicare mai directe ale inconștientului, iar dacă această explorare este tema principală a romanului, atunci alegerea personajelor, a rădăcinilor acestora și a contextului în care trăiesc capătă mult sens.

Închei cu aprecierea că pentru prima oară găsesc într-o carte de McCarthy un personaj feminin atât de complex prezentat și cu atât de multe lucruri interesante de spus!

În concluzie, nu vă speriați de acest McCarthy, pentru că ceea ce scrie aici nu seamănă cu nimic din ce a scris în romanele anterioare. Aceasta este un roman dedicat misterului minții, vieții și morții și manifestărilor universului sub forma muzicii și a matematicii. Și, deși pare că am povestit o mulțime de detalii din carte, în realitate nu am povestit mai nimic. Rămân atât de multe lucruri de descoperit! ...more

Like · see review

Aug 01, 2024 Michael Lilienthal rated it it was amazing

2 likes · Like

Group Home Bookshelf Discussions

Photos Videos

Send invite Members Polls