Radu Găvan's Blog, page 3

Despre Bestia obișnuinței

Scrisul îndeplinește, printre altele, două roluri: unul este de catharsis, iar al doilea ar fi cel de instrument de analiză. Poezia este doar o formă pe care o ia în acele momente scrisul meu.

Mai multe aici: https://citestema.ro/radu-gavan-despr...

Interviu.

Am vorbit cu Oana Portase despre Diavoli fragili. Mai jos, înregistrarea interviului acordat în cadrul emisiunii Numai de bine, precum și varianta completă apărută în Jurnalul.

Video:
https://www.antena3.ro/life/numai-de-...

Versiunea integrală:
https://jurnalul.antena3.ro/special-j...

Despre Diavoli fragili

„Una din temele cărţii este frica de nebunie: „[M]i-am amintit de lacul negru ca moartea şi m-am întrebat dacă era vreo diferenţă între hăul lui Bolaño şi adâncul lacului meu, de vreme ce la fund se găseau, în ambele cazuri, diavolul sau nebunia, dacă nu cumva erau unul şi acelaşi lucru, cine le mai putea deosebi în întuneric?“ (p. 188), scrie Găvan, sub impresia unui dicton de inspiraţie catolică, în care se echivalează psihoza cu posesiunea (a se vedea, de pildă, observaţia personajului Paul Claudel din filmul dedicat surorii sale, regizat de Bruno Dumont.) Nebunia poate fi definită ca un mod de a experimenta alteritatea, o specie de transgresare a mediocrităţii şi normalităţii, dependentă, mai ales, de modul cum definim norma.“

http://www.revista-apostrof.ro/arhiva...

Ștefan Bolea, Insuportabila fragilitate a fiinţei, Revista Apostrof

Recenzie Diavoli fragili

„N-aș îndrăzni niciodată să scriu despre Un veac de singurătate, de exemplu. E o carte uriașă, din altă lume, la nivelul căreia nu te poți ridica pentru a o analiza. Poți doar să o admiri, să crezi că o înțelegi și să o iubești și, în același timp, să o detești pentru senzațiile pe care ți le provoacă, pentru micile sau marile revelații despre lume și despre viață pe care le ai, la niveluri atât de microscopic detaliate încât ajungi să te întrebi dacă autorul nu ești tu, într-un univers paralel în care reușești să rezumi esența existenței în cuvinte și pagini de roman.

Simt că încalc această regulă auto-impusă, de a nu scrie despre capodopere, când aleg să vă povestesc despre Diavoli fragili.“

Anca Zaharia

http://ancazaharia.ro/index.php/2018/...

It's So Easy... și alte minciuni

It’s So Easy… şi alte minciuni, bestseller New York Times, nu e doar pentru admiratorii Guns N’ Roses. E drept, în timp ce scriu aceste rânduri ascult în surdină Estranged. Pe repeat. „When you’re talkin’ to yourself/And nobody’s home…“. O melodie grozavă, da. Însă, aşa cum spuneam, nu e doar pentru fani, pentru că Duff McKagan e şi scriitor, şi încă unul bunicel, iar rezultatul e o poveste curgătoare, care se citeşte cu plăcere. E vorba de plăcerea aia a lecturii pe care o poate oferi o scriitură eliberată de fiţe şi tot soiul de scheme complicate. Direct din suflet. Dublată de talent, scriitura merge drept la ţintă, iar conexiunea dintre cititor şi poveste este practic instantă.

http://bookhub.ro/its-so-easy-si-alte...

Secante ororii – romanele lui Radu Găvan

„Din nou, mărcile vin în perechi – livrești (lista de referințe este substanțială, de la Bolaño la Ellis, de la Cărtărescu la Ardelean) sau simplu-vizuale (ceea ce văd sătenii în capitolul I este aceeași femeie moartă din capitolul IX, aceeași crimă, cu alte detalii – diferența avînd legătură cu unghiul de vedere, pînă la a dubla realitatea: diferența între sugrumare și decapitare) – ele sunt cele două jumătăți ale buclei histerezis. Radu Găvan descoperă în Diavoli fragili un nou lirism al ororii, relația sa, a naratorului și a personajelor (naratoare sau nu) cu scrisul și lectura nu se obiectivează pînă la textualism, ci se hrănește din angoasă (dată de frustrarea sexuală sau de cea a succesului, frustrări cu proprietar incert) și halucinație (în fluxul total se pierde, inclusiv prin repetiția ușor diferită a aceluiași episod, distincția între ce-și imaginează naratorul sau un personaj și ce se întîmplă ca fapt ficțional).“

Cătălin Badea-Gheracostea

https://www.observatorcultural.ro/art...

https://www.observatorcultural.ro/art...

Două prozatoare și doi prozatori

„Cu un motto din Roberto Bolaño, romanul lui Radu Găvan este unul mai preten­țios. Multe vise, de tot felul, depresii, căderi nervoase, disperări, violență pe alocuri, personaje care se autoanalizează și se desfac în bucăți, naratorul e un scriitor care își devoalează șantierul literar. Dar nici cel existențial nu rămîne nedecopertat.“

Cristina Manole, Observator Cultural

https://www.observatorcultural.ro/art...

Libertate

Am scris despre experienţele trăite la clubul de lectură al Penitenciarului din Timişoara - https://bookhub.ro/libertate/

Diavoli fragili, de Radu Găvan- dovada că și noi avem scriitori buni

„Umblă prin târg vorba că scriitorul român (în general) nu se ridică la standardele cititorului care- vezi Doamne- le-a văzut și le-a citit pe toate. Ce-i drept, literatura română nu înseamnă doar “Fluturi” și “Suge-o,Ramona!” (despre care am mai vorbit și mi-am manifestat deja respectul pentru aceștia, pentru că și-au satisfăcut PUBLICUL ȚINTĂ), însă mulți judecă întreaga literatură română contemporană în funcție de aceste două titluri. Ei bine, talentul se extinde, ba chiar începe de la oameni precum Dan Lungu, Doina Ruști, Mircea Cărtărescu și ultima mea descoperire, Radu Găvan.“

Recenzia - https://coltuldeliteratura.wordpress....

Concurs

Editura PandoraM te invită la concurs*!

DiavoliFragili este un roman enigmatic, un veritabil puzzle literar care așteaptă să fie dezlegat.
Tu crezi că poți descifra misterele din lumea Diavolilor? Noi te provocăm să încerci! Spune-ne care este viziunea ta asupra poveștii printr-un mesaj trimis la adresa concurs@edituratrei.ro, până în data de 15 octombrie.
Câștigatorul va fi desemnat de autor. Premiul concursului este o seară în compania lui Radu Găvan. Vei fi invitat(ă) în restaurantul său preferat. Pregătește-te pentru un festin culinaro-cultural de excepție!

*Concursul se adresează exclusiv participanților din București.