Simona Tache's Blog, page 94

Șefii. Cât de mult îi iubim?

Să vorbim puțin despre șefi. Eu nu sunt deloc, da’ deloc-deloc fana ierarhiilor și a organigramelor, cred în echipă, în democrație și în leadership-ul informal, ca să zic așa. Când eram foarte tânără, voiam să fac carieră în management, prin urmare am și făcut o grămadă de cursuri, am dat examene serioase și am obținut […]

Despre oamenii care, în același timp, plantează pomi, mestecă în cratiță și aleargă la maraton

Povestea cineva (mai exact Ana), la postarea despre colegii care ne enervează, despre genul următor de persoană: Tipa Duracell. Frate, eu, când ajung acasă, apuc să schimb trei vorbe, prepar cinci boabe de orez, mă joc un pic cu puradelul din dotare și cad lată. Femeia Duracell, fumeie de succes în carieră, reușeste cumva să […]

Când EL face spaghete bolognese

Sau o relatare haioasă a unei cititoare. De la postarea mea  Superman, care n-a vrut să facă salată.

Clientul nostru ciudat, stăpânul nostru ciudat

Cititoarea Anamaria mi-a sugerat o temă hazlie: clienți cu cerințe ciudate. Mi-a picat la fix, căci unu’ d-ăsta am și eu chiar acum. Unul care vrea să-i scriu, pentru uzul intern al companiei, un material și hazliu, și serios, și cald, și rece, și creativ, și în limbaj de lemn, și schematic, și complex, și… […]

Bunicile neortodoxe nu se mântuiesc sau despre orele de religie din școli

Mi-a povestit o prietenă cum i-a venit copilul de la școală, speriat: - Mami, mami, bunica nu se va mântui! - De ce? - Așa ne-a spus domnul profesor de religie, că numai ortodocșii se mântuiesc. Bunica era catolică și murise recent, “profesorul” de religie nu era vreun preot de 60 de ani, ci un […]

Astăzi, despre autovătămare

Ieri, m-am aplecat să mă încalț și am dat un cap în tocul ușii de am auzit instant un stol de păsărele ciripindu-mi. Ba au tras și un zbor în jurul căpățânii mele, căci, când m-am dezmeticit, pluteau și fulgi în aer și vedeam și stele verzi. Acum cinci minute, era să cad din picioare, […]

Astăzi, despre automutilare

Ieri, m-am aplecat să mă încalț și am dat un cap în tocul ușii de am auzit instant un stol de păsărele ciripindu-mi. Ba au tras și un zbor în jurul căpățânii mele, căci, când m-am dezmeticit, pluteau și fulgi în aer și vedeam și stele verzi. Acum cinci minute, era să cad din picioare, […]

O minivacanță de coșmar

2008, început de toamnă. Eu și Nic – fericiți posesori de bilete la concertul lui Leonard Cohen din Amsterdam, prilej pentru o vacanță perfectă, de câteva zile. Hotărâm că vom lua un avion către Dortmund, iar de acolo un tren către Amsterdam. Zis și făcut. Luăm avionul, aterizăm în bune condiții la Dortmund și, de […]

“Am uitat că sunt măritată”

La antologia de povești cu uituci postată aici s-au adăugat noi și noi povești. Câteva dintre ele mi s-au părut superfunny și mai exotice, așa. Altfel, să știți că e plin de soți care-și uită soțiile în benzinării și de părinți care-și uită copiii la grădiniță. Dar… să uiți că ești măritată sau să amenajezi […]

“Dacă m-a lăsat să plec, mă vor urmări?”

Un cititor/o cititoare a ajuns la mine pe blog cu această întrebare pusă lui Google: Nu vreți să-i răspundeți voi? Poate mai dă un search pe Google, înainte să mai ciordească ceva, data viitoare.