Alex. Ștefănescu's Blog, page 2

Nu mizaţi totul pe cuvinte!

SORIN COADĂ. Povestirea „O coborâre”, patetică şi poetică, este impresionantă, dar... prea se vede dorinţa dv. de a impresiona. Ar fi bine să o rescrieţi, într-un registru stilistic mai puţin dramatic. Lăsaţi faptele să vorbească, nu mizaţi totul pe cuvinte! Nu explicaţi poeticitatea unor situaţii! Nu accentuaţi ceea ce vi se pare important, ca şi cum n-aţi avea încredere în discernământul cititorului! ALIN GRIGORE POP. Aveţi temperament artistic. Din păcate însă vă lipseşte educaţia intelectuală necesară pentru a deosebi exprimarea literară de ceea ce s-ar putea numi limba de lemn a literaturii. Drept urmare, multe formulări expresive, producătoare de emoţie alternează în proza dv., în mod dezolant, cu clişee de un gust îndoielnic: „Seara târziu, după ce plecaseră toţi invitaţii, David se retrase pe terasa casei lui, oftând a mulţumire. Apoi, într-un moment de luciditate, se întrebă dacă e într-adevăr mulţumit. O nouă ocazie de a o face lată îi descărcase bateriile, îi amorţise neuronii şi îl aruncase şi mai mult în pribegiile lui fără hartă. Harta o pierduse odată cu căsnicia, pe vremea când vorbele lui Nietzsche aveau doar statutul de deziderat. Privi gânditor luna şi inspiră adânc mireasma iasomiei proaspăt înflorite, încercând să toarne o doză de magie peste aburi de alcool şi miros de tutun, să se refugieze din calea măruntelor satisfacţii ale cotidianului ce nu pot depăşi banalul, nu se pot ridica la rangul de împliniri. Mici descărcări efemere de endorfine ce hrănesc doar lutul, nu şi sufletul.” Iată lista stereotipiilor lingvistice compromiţătoare din acest citat: „îi descărcase bateriile”, „aveau doar statutul de deziderat”, „măruntele satisfacţii ale cotidianului ce nu pot depăşi banalul!, „nu se pot ridica la rangul de împliniri”, „lutul nu şi sufletul”. VICTORIA DUŢU. Vă rog să-mi trimiteţi textele ca „doc” nu ca „docx”. Cât priveşte tablourile cu îngeri, pictate în culori „frumoase”, nu sunt foarte departe de kitsch. CRISTIAN MELEŞTEU. Mă bucur că aţi confirmat, prin evoluţia dv., buna impresie pe care mi-aţi făcut-o în 2002, când aveaţi doar 25 de ani. Povestirea „Colonia subterană”, pe care mi-aţi trimis-o acum, are un subiect original – viaţa copiilor străzii în canale – şi este scrisă admirabil. Dv. identicaţi ceva frumos într-un spaţiu al urâţeniei (spre deosebire de alţi contemporani ai noştri care văd în orice, chiar şi în frumuseţea însăşi, ceva urât). Aştept cu interes să citesc întreaga carte. PENTRU TOŢI CORESPONDENŢII. Textele asupra cărora vreţi să mă pronunţ le aştept pe adresa: alex2108145@yahoo.com . Vă rog – cu speranţa că mă veţi înţelege corect şi nu vă veţi simţi ofensaţi – să-mi trimiteţi texte scurte sau extrase din textele mai lungi, fiindcă altfel n-am să pot răspunde tuturor. Romanele ar fi bine să le rezumaţi în câteva cuvinte, punându-mi la dispoziţie şi un eşantion de până la 5000-6000 de semne. Voi fi nevoit să NU răspund celor care îmi vor trimite sute de pagini.

Vă rog să-mi trimiteţi texte scurte

PENTRU TOŢI CORESPONDENŢII. Textele asupra cărora vreţi să mă pronunţ le aştept pe adresa: alex2108145@yahoo.com . Vă rog – cu speranţa că mă veţi înţelege corect şi nu vă veţi simţi ofensaţi – să-mi trimiteţi texte scurte sau extrase din textele mai lungi, fiindcă altfel n-am să pot răspunde tuturor. Romanele ar fi bine să le rezumaţi în câteva cuvinte, punându-mi la dispoziţie şi un eşantion de până la 5000-6000 de semne. Voi fi nevoit să NU răspund celor care îmi vor trimite sute de pagini. ...Iar peste un secol de ani voi fi acuzat că am dat dovadă de obtuzitate ignorând un geniu. MARILENA GUDULEASA. Cele două povestiri ale dv., „Colivăreasa şi „Aniversarea”, pe care mi le-a trimis Ioana Revnic, sunt scrise cu evident talent, cu sensibilitate, cu o duioşie „rusească” faţă de fiinţa omenească. Remarcabilă este arta portretului, datorită căreia oameni insignifianţi din punct de vedere social devin personaje de neuitat. Colivăreasa este un asemenea personaj. Iscusinţa şi operativitatea cu care se ocupă de îngrijirea mortului şi de pregătirea înmormântării – exact în momentele când familia îndoliată îşi pierde cumpătul – au ceva straniu. Autoarea lasă intenţionat neelucidată problema – dacă personajul este un mesager al morţii sau doar o femeie de ispravă, capabilă, când moare cineva şi toţi cei din jur rămân consternaţi, să salveze situaţia. La fel de impresionantă este Tanţa, cusătoreasa vrednică şi resemnată, pe care soţul ei n-o mai tratează de multă vreme ca pe o femeie, şi pe care o prietenă, din lumea bună, Gina, o îmbracă şi o fardează de ziua ei, dezvăluindu-i feminitatea. O carte cuprinzând asemenea asemenea povestiri ar face din dv. un Vasili Şukşin al României. MARIAN TOADER. Poezia pe care mi-aţi trimis-o, „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, nu este a dv., ci a lui Radu Gyr. Eu nu sunt ministrul culturii, ca să nu ştiu cui aparţine această poezie, şi nici realizator de emisiuni TV ca să pronunţ numele poetului „Radu Ghir”. Dacă gestul dv. reprezintă o tentativă de plagiat, aveţi şanse să ajungeţi cândva prim-ministru. Dacă pur şi simplu aţi vrut să-mi faceţi o farsă, nu v-aţi găsit omul potrivit. LUMINIŢA DIAMANDESCU. Sunteţi, într-adevăr, foarte frumoasă. Poeziile dv. însă, n-au graţie. Dacă ar fi să public ceva, aş publica fotografia dv. DUMITRU ENEA, CONSTANTIN PIVNICERU, MARIETA T., AUGUSTIN SORESCU, TANIA FOTEA, MIRCEA DUMBRĂVEANU. Regret, n-am găsit nimic demn de interes în textele dv. Poate în viitor.