Iulian Fruntaşu's Blog
March 18, 2017
„Refugiul este o iluzie”
Cronică semnată de Romulus Bucur, Revista Arca, Nr. 10-11-12/2016
(Aproape) toți am fost la un moment dat tineri poeți. Vine însă, pentru unii mai devreme, pentru alții mai tîrziu, momentul Operelor alese.
Bunăoară, acum, pentru Iulian Fruntașu. Pe care îl credeam înghițit de
diplomație, politică; alte ocupațiuni importante (chiar dacă nu pentru
simplii muritori, ca noi), și ucigătoare pentru poezie. Sau nu.
Un adevărat tovarăș de arme – am fost selectați împreună de către John
Harvey să apărem cu cîte un volumaș la editura sa Slow Dancer Press, i-am
transmis mesaje prietenului comun Alexandru Mușina, a cărui prezentare deschide
cartea, care îi și este dedicată, in memoriam, ca mentor și prieten,
am scris pozitiv, tot în «Arca», despre volumul său de debut.
Deci: ce e nou, ce e progres, ce e stagnare, ce e regres, în poezia lui
Iulian Fruntașu?
March 16, 2017
„Cine să fi ştiut că paradisul/ e doar prima poartă a iadului?”
Cronică semnată de dl Mircea V. Ciobanu, aparută în Revista Literară 01/2017, pp.10-11
Având în vedere motive obiective (ideologia sovietică, ostilă libertăţii de creaţie), dar şi subiective (bigotismul unor „creatori”, cerberi ai „moralităţii”), poezia modernă vine în Basarabia (parţial, acelaşi lucru se întâmpla şi în România) cu toate etapele ei (avangardă, modernism, postmodernism) de-a valma. Deschiderea spre poezia universală, experimentul poetic, expansiunea sincerităţii şi a dorinţei de a epata, dar şi de a submina dulcegăriile poeziei tradiţionale, toate au adunat de un alt fel de poezie pe toate palierele.
March 14, 2017
Nina CORCINSCHI – Inima, un pui de cățea schilodită
Cronica semnată de dna Nina CORCINSCHI – ”Inima, un pui de cățea schilodită”, aparută în revista Vatra (https://revistavatra.org/2017/03/08/nina-corcinschi-inima-un-pui-de-cate...) [Vatra, nr. 1-2/2017, pp. 35-36]
July 9, 2012
Formula 1. Decadență și inspirație.
O întâmplare fericită m-a făcut s-a particip la cursa Grand Prix F1 de la Silverstone duminica trecută, în calitate de însoțitor, în urma unei invitații din partea Fundației FIA.
Nu am fost și nici nu voi fi, probabil, fan al curselor Formula 1, nu voi urmări cu sufletul la gură pit-spot-urile și nu voi deveni expert în ce privește performața McLaren versus Williams pe timp de ploaie.
Însă am văzut foarte multă dedicație din partea sportivilor, un profesionalism excepțional (trecând și pe la standurile și garajele echipelor, discutând cu staff-ul tehnic, dar și cu unii piloți).
Consideram că F1 e un sport foarte scump (și chiar este!), snob (se pare că e așa, judecând după numărul elicopterilor private care aduceau VIP-uri) și puțin deconectat de la realitățile economice actuale unde criza face ravagii în multe dintre statele europene.
July 4, 2012
Istoria. La o margine.
Istoria e o aventură pasionantă în statele de la periferie (border-land), iar fragilitatea pronunțată a acestora este direct proporțională cu impetuozitatea dezbaterilor referitor la identităţile etnice şi religioase. Prin urmare, oamenii au tendința de a reacționa emoțional în raport cu ceea ce este în ultima instanță, un artefact. Odată ce o societate este mai puţin dezvoltată din punct de vedere economic şi democratic cu atât este mai probabil să trateze identităţile drept primordiale, încercând să utilizeze naţionalismul etnic ca instrument de emancipare și modernizare
a țării, după cum au făcut-o statele-naţiuni occidentale în secolul XIX în perioada unificărilor naționale și a revoluţiilor industriale.
January 21, 2011
Proletcultismul liberal
Am văzut saptămâna trecută spectacolul Nicoletei Esinencu ”A(II)Rh+pozitiv” care a luat în dezbatere clișeile etnice, xenofobia, șovinismul, naționalismul, rasismul și alte –isme, presupun, dacă nu le-am contabilizat pe toate. Spectacolul s-a desfășurat în limbile română și rusă, textul în rusă fiind citit de către un actor amator de origine sudaneză.
În cele ce urmează nu voi analiza calitățile artistice ale spectacolului din considerente ce țin de lipsa suportului critic (nu am suficiente cunoștințe în domeniul criticii de teatru) și, reconosc, din considerente ce țin de relațiile personale bune cu autorul piesei. Totodată, discuția ce a urmat după spectacol a fost una interesantă și relevantă pentru a încerca o radiografiere ulterioară succintă a două fenomene sociale: primul este abordat în spectacol, al doilea este chiar mediul intelectual propriu-zis care a condus la apariția acestuia și la opiniile exprimate de spectatori.
December 31, 2010
Internetul e ca ograda Domnului
Având ceva mai mult timp liber şi mai puţine deplasări, vreau să revin la un subiect care mă interesează şi anume modul în care internetul influenţează procesele politice şi sociale.
Un material de-al meu ”Smartasses Yes la Vot?” http://www.fruntasu.com/blog/smartasses-yes-la-vot publicat acum o lună şi jumătate în urmă a stârnit o furtună într-un pahar de apă, nici nu ştiam cât de gingaşi sunt unii bloggeri şi bloggeriţe, ce-i drept, acest fapt nu le-a încurcat unora să mă decline în limbaj suburban, aceasta doar confirmând nivelul scăzut de cultură şi inteligenţă în spaţiul internetului nostru neaoş.
November 23, 2010
Dreptul la revoltă
De cele mai multe ori presa internaţională nu ne acordă prea multă atenţie, probabil, pe bună dreptate – nu este vorba doar de faptul că reprezentăm o ţară mică, cred că nici nu ştim să generăm noutăţi, pozitive în mod special. Între timp, clişeele s-au proliferat: cea mai săracă ţară din Europa, trafic de fiinţe umane, etc. Însă ultimul articol apărut acum două zile în Newsweek („Discolored Revolution”, de William Schreiber, 22 noiembrie 2010, http://www.newsweek.com/2010/11/22/william-schreiber-on-moldova-s-upcomi... pune capac la articolele superficiale, inducând cititorii în eroare şi promovând două teze absolut inacceptabile pentru dezvoltarea democratică.
Prima se referă la tineretul nostru.
November 19, 2010
Ei ne urăsc. Noi ce facem?
Recunosc, ura comuniștilor față de noi este clinică, patologica – nu are raționamente bazate pe fapte din lumea reală, ci este un artefact construit în totalitate de niște minți bolnave și concomitent diabolice. Deconectez sunetul când îi văd la televizor, îmi suspendez facultățile auditive când sunt nevoit să-i întâlnesc în virtutea competiției electorale, mă uit la gurile ăstea căscate și îmi imaginez că dacă le-ași băga în acel moment caviar pe gât, tot la-r scuipa și m-ar pune la perete. Realizez că există un rău irațional în lume la care trebuie să ne raportăm într-un mod oarecare.
Deci, ei ne urăsc. Noi ce facem?
November 14, 2010
SMARTASSES YES LA VOT?
Există un grup de tineri, nu foarte mare, dar influent sub aspectul ponderii în spaţiul virtual, activitatea cărora reprezintă o tendinţă socială nu tocmai benefică pentru democraţia noastră aflată într-o tranziţie interminabilă.
Dacă ar fi adolescenţi, aş crede că trec printr-o fază hormonală mai specială, însă fiind unii în jur de 30 de ani, mă întreb şi vă întreb dacă nu cumva asistăm la naşterea unui fenomen social, pe care l-aş numi succint şi fără a-l menaja prea mult: smartasses – băieţi deştepţi cu facultăţi de tot felul, dar cu o rânza mare, cuplată cu un gen de anarhism extrem de nociv pentru situaţia noastră când balanţa electorală mai poate înclina în favoarea comuniştilor şi a sateliţilor acestora.
