Sergiu Someşan's Blog, page 57

Critica rațiunii pure – în trenul de Oradea

Acum vreo zece ani am publicat la editura Vremea, un roman SF de la care mi s-au tras o mulțime de necazuri. Romanul se numește „Apocalipsa după Ceaușescu” și imediat după ce a apărut în librării am început să primesc emailuri furibunde de la o doamnă serioasă parcă pe nume Cerasela, în care eram făcut … Continuă lectura →

O cină romantică cu domn profesor: ”Aștept să-mi dictați domn profesor!”

Cred că v-am mai povestit de Daria, o tânără studentă din Moldova care într-o vreme mi-a fost și muză. Una dintre obsesiile ei persistente, pentru că avea mai multe, era cea cu reputația ei. Din acest motiv trebuia să inventez de fiecare dată câte o poveste credibilă, ca să pot ieși undeva cu ea. Ultima … Continuă lectura →

Penny știe ce ne place – mai ales când este vorba de sâni

Tot timpul am crezut că sloganul folosit de Penny este o simplă inovație publicitară până când am văzut că nu este chiar așa. Adică citeam mereu pe uniformele fetelor de la magazine că „Penny ști ce ne place”! ba uneori mai glumeam cu ele și le rugam să îmi spună dacă tot se lăudau că … Continuă lectura →

Cea mai frumoasă povestire de dragoste

Cu ceva timp în urmă, i-am promis muzei de atunci că pentru ea am să scriu cea mai frumoasă povestire de dragoste din literatura română. Era o fată atât de frumoasă cum nu mai întâlnisem alta până atunci. Avea un corb superb și de parcă asta nu ar fi fost de ajuns mai avea și … Continuă lectura →

Două cucoane în control

În anul 1990 am dat concurs pentru postul de șef al administrației publice din Codlea. Șef SAL se numea postul și cum bibliografia pentru concurs era formată doar din două legi, se pare că am fost cel mai bun dintre toți cei șapte candidați. Reușita la examen a fost cel mai ușor lucru dintre toate … Continuă lectura →

O ceață densă și o minte perversă o poveste cu pisica și pusy.

Pentru cine stă prin preajma Brașovului știe că aseară a fost o ceață densă. Asta nu m-a împiedecat să ies ca de obicei la plimbare cu gândul la personajele mele și la ce păcate lumești le mai pot pune în cârcă. Voiam să termin un roman erotic început ceva mai demult așa că eram mai … Continuă lectura →

Cum era să fiu deocheat

Nu am crezut niciodată în deochi și în alte parascovenii paranormale, până când nu am dat cu capul de ele și am crezut că nu mai scap viu. Pentru că certificatul meu de naștere arăta de parcă făcuse cele două războaie mondiale plus ceva revoluții adiacente, în cele din urmă mi-am luat inima în dinți … Continuă lectura →

Îmi plac câinii… uneori mai mult decât oamenii

Prin niște împrejurări destul de încâlcite, pe care nici acum nu mi le explic pe deplin, în anul 1985 am ajuns director la Clubul Colorm din Codlea. Denumirea completă era Casa de cultură a sindicatelor a uzinei Colorom. Avea o activitate bogată care în mod normal mi-ar fi ocupat tot timpul, dar aveam un administrator … Continuă lectura →

Negrilă și broscoiul uriaș

Vacanțele de vară mi le petreceam în Ocnița, satul bunicilor. Adică în Rai, dar pe atunci nu știam asta. Cât era ziua de vară de lungă bântuiam prin sat fără nicio opreliște iar când mă săturam de civilizație o luam spre pădurea din apropiere. Nicio frică, nicio grijă fiindcă eram peste tot însoțit de Negrilă, … Continuă lectura →

Cea din urmă cititoare

În anul 2050 numărul de scriitori a ajuns în România la un procent de 99,99% din populația țării. În mod corespunzător, numărul de cititori în cadrul populației de peste 18 ani a ajuns la un număr de numai 17 cititori la un milion de locuitori. Precizăm că datele de mai sus se referă strict la … Continuă lectura →