Sergiu Someşan's Blog, page 39

Răzbunare, dulce răzbunare

Atunci când, după o relație de doi ani, prietenul tău te părăsește, e clar că te simți ca o frunză în vântul rece al toamnei. Cu atât mai mult dacă, la plecare, în loc să găsească câteva cuvinte de regret sau de rămas bun, îți aruncă sec din ușă: „Te las fiindcă nu mai rezist la … Continuă lectura →

Cea mai frumoasă noapte de dragoste

— Andrada, mi-a spus hotărâtă Corina acum câteva zile, sâmbătă îmi țin ziua la terasa aia drăguță din Parcul cu soare. Să nu îndrăznești iar să lipsești ca anul trecut! În loc de răspuns am scos telefonul și i-am arătat programările: — Aș veni cu plăcere Corina dar iar sunt de gardă! — Fir-ar să … Continuă lectura →

Maria, darul lui Dumnezeu

Drumul spre mânăstirea Sâmbăta de Sus a fost obositor. Nu atât din cauza drumului în sine, cât din cauza coloanelor de mașini care se formau de câte ori ajungeau în spatele unui tir sau a unei mașini grele. Norocul nostru a fost că Maria simțea mașina ca pe o prelungire a ființei ei și se … Continuă lectura →

Iubitul meu din vârf de munte

După ce banii de la unchiul John au ajuns la mine, am cerut un extras de cont și te-am chemat urgent să vii, fără să îți spun și de ce. Nu am mai răspuns la telefoanele tale îngrijorate, așa că ai venit mai repede ca de obicei, crezând că cine știe ce mi s-a întâmplat. … Continuă lectura →

Sunt viu, dar e ca și cum aș fi mort

Dacă o întâmplare neplăcută se petrece o singură dată, este posibil să fie un eveniment unic în existența Universului. Dar dacă se petrece de două ori, este clar că se va produce și a treia oară. Important este să fii cât mai departe de ea.” (Warren Weaver – Doamna șansă) George Bostan avea un nume … Continuă lectura →

Răzbunarea walkiriei

Helmut Wagner nu avea nicio legătură de rudenie cu marele compozitor, deși la un moment dat cochetase cu ideea asta și chiar își căutase genealogia în muzeul localității unde s-a născut, cu speranța că va descoperi totuși ceva. Din nefericire, nu găsise nimic, deși era entuziasmat de creația celebrului compozitor și era convins că rezonează … Continuă lectura →

Uimitoarele aventuri ale unui inseminator

Nava pentru terraformare se numea Speranța și eu cred că un nume mai potrivit nici că se putea găsi. Asta fiindcă toată lumea aștepta cu speranță ca noua metodă de terraformare să dea rezultate mai rapide decât alte metode. Nava era imensă și în ea trăiau peste 4.300 de oameni. Specialiști care mai de care … Continuă lectura →

O sărutare care i-a salvat viața

John Trevor era un asasin. Un asasin plătit mai precis. Unul dintre cei mai buni din câte se zvonea. Taxele percepute de el erau pe măsură dar și serviciile oferite erau la cele mai înalte standarde. Se specializase într-un segment extrem de dificil și anume în crimele care păreau să fie simple accidente. Chiar dacă … Continuă lectura →

Numele meu e Lorelai. Legenda spune că am ucis.

Nu enerva niciodată un scriitor, fiindcă te-ar putea transforma într-un personaj din romanele lui și te-ar putea ucide. Numele meu e Lorelai și încă nu mi-e foarte clar de ce m-au numit părinții mei așa. Poate din cauza faptului că exact în anul în care s-au căsătorit au făcut prima excursie pe Rin și au … Continuă lectura →

Un pic de cafea care a schimbat lumea

Un pic de cafea Pe planeta pe care locuitorii ei aveau să o numească mai târziu Terra, hoardele de hominizi se fugăreau nepăsătoare la îngrijorarea celor doi observatori de pe orbită. Mâncau, făceau sex, se jucau apoi după ce dormeau pe săturate o luau de la capăt. — Ceva nu a mers bine, a spus … Continuă lectura →