Silvia Chindea's Blog, page 3
January 20, 2016
Romanul polițist nu este un gen literar frivol
Nu, nu am spus-o eu, ci marea doamnă a literaturii polițiste, Agatha Christie. Am citit astăzi un articol pe site-ul Ceașca de cultură, care mi-a reconfirmat iubirea necondiționată pentru Agatha Christie și pentru romanul polițist scris de ea.
O scriitură polițistă bună nu îți lasă în urmă întrebări la care nu ai găsit răspuns, nu scoate în evidență detaliile ce conduc către aflarea criminalului și nici nu pune accent pe informații macabre, acțiuni sadice sau personaje violente.
Eu am citit articole și lucrări de specialitate despre autopsii, am vizionat filme reale cu medici legiști, am discutat cu doctori și le-am trimis pasaje din carte pentru a verifica autenticitatea explicațiilor, daaaar… în Șase păpuși Matrioșka nu am povestit despre oameni al căror unic scop este violența fizică, nu am oferit detalii morbide și nici nu am insistat pe descrieri inutile din sala de autopsie.
Am preferat să mă concentrez pe logica poveștii și pe coerența acesteia. Am preferat ca toate întâmplările să fie ancorate în realitatea noastră și să nu fie incredibile, ci din contră, autentice.
Descrierile clădirilor din roman au fost bazate pe clădirile reale. De exemplu, sediile Inspectoratelor de Poliție din Sibiu și București, sau holul hotelului Continental din Sibiu.
Foarte mult timp mi-au luat și cercetările privind efectele anumitor substanțe, atât la nivel psihic, cât și fizic, studierea rânduielilor monahale sau consultarea meniurilor și vizualizarea interioarelor restaurantelor raw-vegan din diferite țări.
Interesul de a scrie cărți despre crime a fost, pentru Agatha Christie, motivația ce a determinat-o să se preocupe de studiul amănunțit al criminalisticii, din dorința de a se apropia în profunzime de mecanismul psihic și emoțional al celor, în viziunea cărora, „răul este bine”. În acest caz, cum ar putea fi romanul polițist un gen frivol?
Eu am realizat o cercetare extinsă în legătură cu autopsiile, cum spuneam mai sus, doar pentru a scrie câteva pagini de carte. 
Similar cu multe alte „evenimente” din carte.
Nu aș fi eu dacă aș îndrăzni să mă compar cu Agatha Christie, dar scriu romane polițiste clasice datorită ei. Ea m-a atras în mrejele acestui stil de roman și m-a ținut captivă ani la rândul. În operele ei m-am regăsit în totalitate ca scriitor și sper să scriu ca ea atunci când voi atinge maturitatea scriitoricească.
La fel ca în anii ’20 sau ’30, astăzi peisajul literar al genului larg „crime & mystery” este dominat, de fapt, de thrillere pline de acte de o cruzime rar întâlnită, de povești care scot în evidență sadismul unor criminali și ingeniozitatea în a găsi modalități originale de a omorî un personaj. Dar realitatea este că cele mai multe omoruri se produc tot în mod clasic, fără metode ieșite din comun, iar motivațiile din spatele acestora sunt aceleași de sute de ani: gelozia, invidia, banii, răutatea. Iar romanul polițist va avea întotdeauna farmecul său.
Post-ul Romanul polițist nu este un gen literar frivol apare prima dată în Silvia Chindea.
January 9, 2016
Trei mii de cărți gratuite
La mulți ani tuturor, să aveți un 2016 așa cum v-am urat la finalul lui 2015!
Încep anul cu un post legat de o super realizare pentru pasionații de literatură. Începând din 2016, puteți accesa gratuit peste trei mii de cărți, mai precis 3.451. Și nu orice fel de cărți, ci unele dintre comorile ascunse ale Vaticanului!
Verba volant, scripta manent, digita sunt
Biblioteca Vaticanului a angajat o firmă specializată pentru a se ocupa de scanarea volumelor, aranjarea acestora și realizarea tehnicii de vizualizare a paginilor de pe orice dispozitiv electronic, la rezoluție mare. Iar această firmă nu a avut nevoie decât de patru ani să realizeze aceste lucruri! Adică o medie de 2,33 cărți scanate pe zi. În fiecare zi.
3.451 cărți digitalizate din 80.000
Chiar dacă este o realizare excepțională, este – totuși – doar un fir de nisip. Biblioteca Vaticanului deține 1.100.000 cărți, manuscrise și lucrări de o mare valoare culturală inestimabilă. Fără să luăm în calcul cele peste 150.000 de cărți secrete din Biblioteca Secretă a Vaticanului, care a devenit entitate separată în secolul 17.
+15 ani, +50 milioane Euro, +150 experți
Cele trei mii cinci sute de cărți pot fi găsite pe Digita Vaticana, adică aici sau plecând de pe site-ul Bibliotecii Vaticanului. Site-ul este atât în italiană, cât și în engleză. Iar pentru informarea voastră, puteți chiar să dați follow pe Twitter. Pentru că da, din pagina principală există link către contul de Twitter al Bibliotecii. 
December 30, 2015
Retrospectiva anului 2015
Ah, ce mi-a plăcut acest 2015! Un an cum rar întâlnești. Este anul în care am avut foarte multe realizări profesionale. Mi-aș fi dorit să fie și anul în care public Șase păpuși Matrioșka, dar din motive independente de mine nu a fost (tragedia din Colectiv și apoi aglomerația de final de an la tipografie și legătorie). Nu-i nimic! La cât am așteptat, chiar nu mai contează o lună în plus sau în minus.
Pentru mine oricum a fost un an de cotitură, pentru că am avut curajul de a îmi urma pasiunea de a scrie povești polițiste, pasiune veche de mai bine de 20 ani. Am avut curajul de a învăța lucruri noi, de a face cercetare în mai multe domenii (medical, juridic, monahal, procedural etc.) și de a surprinde în cuvinte imaginile pe care le-am văzut cu ochii minții.
2015 este anul în care am pus bazele comunității mele din social media și anume:
– am 377 like-uri pe pagina de facebook în română și 52 pe cea în engleză
– am 167 de prieteni care îmi urmăresc contul de instagram (comentarii exclusiv în engleză) și puțin peste 200 de prieteni care s-au înscris la newsletter. Mai jos puteți vedea fotografiile care au strâns cele mai multe like-uri din partea lor anul acesta.
– am 54 de prieteni care îmi urmăresc contul de twitter (exclusiv în engleză)
– pe site am avut în ultimele 3 luni (de când am setat Google Analytics) mii de vizualizări și mii de vizitatori unici
– ultimul punct, poate și cel mai important: am avut sute de pre-comenzi ale romanului Șase păpuși Matrioșka, în condițiile în care este primul roman pe care îl public, într-un domeniu destul de dificil, care necesită multă pregătire, atenție la detalii, cercetare și un stil propriu de a pune lucrurile în scenă. Și este publicat în regim independent, tocmai pentru a îl vedea publicat la sfârșitul lui 2015 – începutul lui 2016 și nu după ce îl voi fi terminat deja pe al doilea, sau poate chiar al treilea.
În 2016 îmi doresc:
– să scriu mai multe povestiri scurte, unele pe care să vi le dăruiesc aici, pe blog, altele pe care să le includ în newsletter-ele către voi
– să trimit la tradus și apoi să public versiunea în engleză a romanului Șase păpuși Matrioșka
– să termin de scris cea de-a doua carte (nu are încă titlu) și poate să o public
– să depășesc pragul de 500 de like-uri pe facebook-ul în română și de prieteni care vor să primească newsletter-ele mele
– să fim sănătoși cu toții
La mulți ani, vă trimit gânduri bune!
Post-ul Retrospectiva anului 2015 apare prima dată în Silvia Chindea.
November 20, 2015
Lansare carte la Gaudeamus
Ieri am avut deosebită onoare să particip la o lansare-eveniment, despre care am vorbit și pe pagina mea de Facebook, lansarea cărții „Premisele naturale ale religiilor timpurii”, autorul fiind domnul Florea Oprea.
Domnul Oprea este un renumit profesor universitar și cercetător științific în domeniile biologiei, conservării și restaurării cărților și a documentelor vechi aflate în patrimoniul cultural român. Acum aproape 6 ani a publicat volumul „Manual de restaurare a cărţii vechi şi a documentelor grafice„, o carte de căpătâi pentru specialiştii din domeniul protecţiei patrimoniului cultural naţional.
Cartea lansată ieri la standul Editurii Muzeul Literaturii Române este rodul unei pasiuni ce a început cu multă vreme în urmă, pasiune care transcede mai multe domenii, fără să se oprească doar la unul dintre ele. Un adevărat tratat de imagologie, semiotică și etimologie, ce cuprinde informații autentice, legende, dar și concluzii personale, volumul este realizat, după cum spune chiar autorul, „pe baza unei îndelungate și stăruitoare documentări științifice”.
Plecând de la geneza religiilor, tipurile esențiale de religii (astrale, totemice, eroice), trecând prin cosmosul primordial și ajungând la semnele și mesajele cerului, Soarelui, Lunii, stelelor, cometelor și planetelor, volumul poartă cititorul prin sute de pagini pline cu bucăți de informații faptice. Aceste informații, similare unui joc de puzzle, au fost clasificate, ordonate și interpretate într-o manieră originală de către autor.
Volumul „Premisele naturale ale religiilor timpurii” poate fi achiziționat de la standul Editurii Muzeul Literaturii Române – nivel 1-3.20, stand 103, din cadrul Târgului Internațional GAUDEAMUS, desfășurat în Pavilionul Central Romexpo din București în perioada 18-22 noiembrie. Dacă nu reușiți să ajungeți mâine sau duminică la Romexpo, cartea va fi disponibilă în curând și în magazinul online al editurii.
Post-ul Lansare carte la Gaudeamus apare prima dată în Silvia Chindea.
November 8, 2015
Omul care a cântat în spațiu
Astăzi am citit un interviu cu Chris Hadfield, astronautul care a cântat la chitară în spațiu. M-am regăsit în cuvintele sale, de parcă acest interviu mi-ar fi fost luat mie, de aceea îmi permit să le copiez aici.
Sunteţi un om împlinit, un profesionist împlinit, care şi-a împlinit toate visele?
Nimeni nu şi-a împlinit niciodată toate visele. Sau, dacă-ţi atingi toate scopurile, atunci îţi trebuie scopuri noi. Toată lumea împlineşte câte ceva. În viaţă, întrebarea e ce vrei să faci mai departe. Sir Edmund Hillary nu credea, pun pariu, că singurul lucru important pe care l-a făcut în viaţa lui a fost să urce până în vârful Everestului. Era mândru de multe alte lucruri. Neil Armstrong n-a fost mândru numai pentru că a păşit pe Lună. În optzeci de ani, a fost astronaut numai opt ani, aşa că a făcut o groază de lucruri interesante. Dacă-ţi defineşti succesul printr-o singură activitate înseamnă că eşti un om foarte superficial. Îmi place ce am făcut, dar mă bucură şi o mulţime de lucruri despre care ceilalţi habar nu au. Oamenii ştiu o mică parte din ce am făcut. Viaţa e fascinantă, provocatoare, tentantă, plină de lucruri pe care încă nu le-am învăţat. Asta mă interesează cu adevărat, nu ce am făcut în trecut.
Dacă ați citit pagina în care povestesc despre mine sau dacă nu aveți nevoie fiindcă deja mă cunoașteți, știți că sunt un om pasinat de nou, de descoperiri, de încercări. Asta nu înseamnă, așa cum cred unii, că sunt o persoană superficială, ci doar că după ce am terminat ce aveam de spus într-un anumit loc, trec la o altă etapă din viață.
Am lucrat în publicitate de când mă știu, iar de când am început pe cont propriu cu producția de cosmetice, am făcut același lucru – publicitate. Și ceva în plus.
October 31, 2015
Tragedie națională și 11 minute pentru intervenție!
Astăzi este doliu în sufletul meu și dacă se va anunța doliu național, voi merge la comemorarea victimelor. Dumnezeu să îi odihnească și să îi ierte!
Imagine preluată de pe Hotnews
De mai bine de două ore, stau și citesc și plâng. Am aflat buimacă de pe facebook despre tragedia de azi-noapte. Aseară la ora 23.50 eram la Arena Națională, lăsând-o pe mătușa mea în fața scării. Noi am avut o seară foarte frumoasă, am văzut un film drăguț la AFI și apoi am dus-o acasă. 10-15 minute mai târziu eram prima la semafor la Unirea, lângă Zara. Am plecat pe verde, dar a trebuit să pun frână brusc, pentru că două ambulanțe alergau dinspre Tineretului.
De când mă știu, urlu la toți oamenii care nu cedează trecerea ambulanțelor în trafic. După ce anul trecut, în martie, ambulanța a ajuns după 58 de minute la cod roșu pentru tatăl meu, doar pentru că eu am țipat la telefon, mi-am dat seama că tot sistemul sanitar este bolnav până în măduva oaselor. Poate nu știați, dar la telefon ești întrebat ce vârstă are persoana pentru care ceri ajutor. Acesta este un prim triaj pe care persoana de la 112 îl face.
Și acum, vă rog să-mi spuneți voi, pentru că eu chiar nu mai înțeleg nimic! Dacă la un bărbat de 64 de ani nu te agiți, când afli că este vorba despre un club plini de adolescenți, de ce a fost nevoie de 11 – unsprezece – minute ca primele ambulanțe să ajungă, vineri noapte, într-o zonă relativ centrală, aproape de Unirii, iar răniții au trebuit să fie transportați cu mașini personale oprite ca-n filme??
De când am deschis Hotnews plâng în liniște, să nu alertez copiii. Este o tragedie, una îngrozitoare, care a ajuns deja și în presa internațională, una dintre cele mai mari din ultimii ani din România, dar și din lume. Ultima tragedie dintr-un club a avut loc acum doi ani, în Brazilia.
Lasând la o parte responsabilitatea pe care organizatorii concertului o au (show nemaivăzut de artificii fără să obțină aprobare de la pompieri), pe care patronii clubului o au (o singură ușă pentru 400 de oameni și materiale neignifugate), noi ceilalți trebuie să ne întrebăm ce putem face pentru a schimba acest sistem putred până la oase. NU este normal ca în situații de urgență din București, autoritățile să fie nevoite să apeleze la ambulanțe din Ilfov și alte orașe, de medici din provincie și de voluntari! Acum au fost 400 de persoane în club. Dacă ar fi fost o mie, ce făceam, îi sunam pe bulgari?!
Post-ul Tragedie națională și 11 minute pentru intervenție! apare prima dată în Silvia Chindea.
October 17, 2015
Misterul timpului
Like seeing a photograph of yourself as a child, encountering handwriting that you know was once yours but that now seems only dimly familiar can inspire a confrontation with the mystery of time. ― Francine Prose, Reading Like a Writer: A Guide for People Who Love Books and for Those Who Want to Write Them
Francine Prose a spus că întâlnirea cu propriul scris de mână, acum doar vag familiar, poate inspira o confruntare cu misterul timpului. Exact ca atunci când vezi o fotografie cu un copil și afli că tu ești acel copil.
Timpul nu stă în loc. Secundele aleargă, zilele merg în pas alert, anii se târăsc, dar asta doar până când te uiți în urmă și vezi unde ești astăzi. Doar atunci te întrebi „unde a zburat oare timpul?”
De când m-am reapucat serios de scris, tot descopăr caiete studențești pline de povestiri scurte, de romane începute și neterminate sau de poezii. Am (re)citit până acum pagini întregi scrise de mână și la fiecare dintre ele m-am minunat de ideile pe care le aveam pe vremuri, de poveștile născocite și de portretizările pe alocuri copilărești.
Din 2006, de când am început să scriu povestiri scurte, am scris mii și mii de rânduri, toate pe calculator sau laptop. Acest post nu este o ridicare în slăvi a scrisului de mână pentru că, pur și simplu, mie nu îmi lipsește. Tastele mi se par o prelungire firească a degetelor mele și „țăcănitul” lor face parte din mine.
Ideea acestui post mi-a venit miercuri seară, când am fost la Simona, fosta mea colegă de liceu. Făcuse brioșe și miroasea extraordinar în casă, așa că am rugat-o să îmi dea și mie rețeta. Ce-i drept, m-a întrebat dacă mi-o scrie sau mi-o trimite pe e-mail. Nu i-am răspuns, așa că a scos o agendă scrisă de mână, plină de rețete și mi-a copiat-o pe cea pentru brioșe. Mi s-a părut fantastic de autentic și m-a proiectat direct în trecut, în ’94-’95, când jucam ping-pong pe catedră cu cartea de istorie (fiindcă era singura cartonată).
Și mi-am dat seama care este misterul timpului: un simplu gest din prezent te poate trimite direct în momente ascunse undeva în suflet, pagini din viața ta pe care nu le-ai uitat, dar pe care s-a așternut praful și nu mai poți distinge ce este scris dedesubt.
Post-ul Misterul timpului apare prima dată în Silvia Chindea.
