Constantin Bărbulescu

“Mamele românce cred că laptele matern e o mâncare neîndestulătoare, de aceea îl îndoapă cu tot ce pot: ciorbă de fasole, mazăre, cartofi, prune fierte, varză acră, terci de mămăligă, covrigi, de toate. Mama sau tata țin copilul în brațe, când e mai mic îi mestecă ei și-i dau în gură, dacă e mai mărișor de opt sau nouă luni mănâncă singur tot ce vrea. Și cât de fericite nu se simt bietele mame ori de câte ori pot spune că odrasla lor mănâncă «ca un om bătrân». Cine să le convingă că ceea ce fac e o crimă și că imensa majoritate a copiilor își pierd viața din cauza acestor obiceiuri barbare. (Iacobovici, 1902)”
― Constantin Bărbulescu, România medicilor: medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910

“Una din operațiile care au făcut multă senzație la spitalul de la Mihai-Vodă a fost o transfuzie de sânge în 1857. Un soldat bolnav pierduse mult sânge și Davila a găsit cu cale să introducă sânge de la ală persoană, a cerut celor prezenți cine vrea să dea sânge. Un felcer a spus că dă el, s-a făcut o venesecție, Davila a umplut o seringă de cositor și a introdus sângele în vâna de la antebrațul bolnavului. Cel care a primit sângele a murit pest câteva ore, iar cel de la care s-a luat sângele a murit după puține zile din cauză că s-a infectat de erizipel.”
― Constantin Bărbulescu, România medicilor: medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910