Sign in with Facebook
Vasile Tudor’s Followers
None yet.
Vasile Tudor
“Sonetul către vânt
Curgi, vântule: nebun nisip
Căci lumea e o lumânare
Cel care vine fără chip
Ucide umbrele-n suflare.
Acesta este trupul meu
Ospăţ bolnav de alterare
Hrăneşte-te şi bea mereu
Căci sângele-i cu minutare
O, schimbă-mă în ce nu sunt
În altă naştere mai mare
Din pântece eram pământ
Și mama mă crezuse soare.
Curgi, vântule: trezit mormânt,
Pe flacăra întâmplătoare.”
―
Curgi, vântule: nebun nisip
Căci lumea e o lumânare
Cel care vine fără chip
Ucide umbrele-n suflare.
Acesta este trupul meu
Ospăţ bolnav de alterare
Hrăneşte-te şi bea mereu
Căci sângele-i cu minutare
O, schimbă-mă în ce nu sunt
În altă naştere mai mare
Din pântece eram pământ
Și mama mă crezuse soare.
Curgi, vântule: trezit mormânt,
Pe flacăra întâmplătoare.”
―
“Sonetul către Wer
Preatrista mea numită Wer
Numai vederea te mai strânge.
Ți-ai pus cuvântul meu cercel
Dar toţi îţi mai vorbesc prin sânge!
Ai tras prin tine un alt cer
Să fiu un plâns fără ureche
Prinţ invizibil şi stingher
Vagabondând o lume veche.
Preatrista mea numită Wer
Un vagabond singur e-un rege!
(Prin reverii se arată R
simţind în cifra π o lege!)
Însingurat de-a nu fi cer
Nu poate viaţa-mi să te nege.”
―
Preatrista mea numită Wer
Numai vederea te mai strânge.
Ți-ai pus cuvântul meu cercel
Dar toţi îţi mai vorbesc prin sânge!
Ai tras prin tine un alt cer
Să fiu un plâns fără ureche
Prinţ invizibil şi stingher
Vagabondând o lume veche.
Preatrista mea numită Wer
Un vagabond singur e-un rege!
(Prin reverii se arată R
simţind în cifra π o lege!)
Însingurat de-a nu fi cer
Nu poate viaţa-mi să te nege.”
―
“Cel ce seamănă
trec pluguri negre
aproape de inimă
cel ce seamănă știe
că niciodată nu voi mai semăna
în aceeași oglindă
atom cu atom
aruncă-n brazdă
mizeria de a trăi
acum îmi ajunge indiferența
pentru a fi fericit
îmi ajunge blîndețea
pentru a umili tirania
încăpățînatul timp
de a fi fix
în alte chipuri”
―
trec pluguri negre
aproape de inimă
cel ce seamănă știe
că niciodată nu voi mai semăna
în aceeași oglindă
atom cu atom
aruncă-n brazdă
mizeria de a trăi
acum îmi ajunge indiferența
pentru a fi fericit
îmi ajunge blîndețea
pentru a umili tirania
încăpățînatul timp
de a fi fix
în alte chipuri”
―
Is this you? Let us know. If not, help out and invite Vasile to Goodreads.
