Nu am mai citit de mult, nici pentru mine, nici pentru copii, o carte care să mă obosească atât de tare, o carte care să nu aibă nimic de-a face cu titlul ei sau cu ce se anunță a fi.
Domnișoara Goth nu este nici pe departe goth, răscrucea groazei...o cauți, dar nu apare decât poate așa...pierdută pe final, mai mult în ceea ce îți imaginezi, decât în ceea ce scrie Chris Riddell despre ce poate fi groază. Acum na...fiind o carte pentru copii, nu mă așteptam să mă tem să sting lumina, dar nici la înșiruiri de descrieri ale unor decoruri din nenumărate saloane din reședința domnișoarei Goth, nici la atâtea aluzii care mai de care mai subtile sau nu la diverși autori, precum surorile Bronte, Andersen, la diverse scrieri pe care nici copiii englezi mulți nu le cunosc, darămite cei români, așa încât nu știu la ce a mai fost tradusă această carte...în fine...peste asta puteam sări, dar cartea nu este despre goth, nu este despre răscrucea groazei. Cartea prezintă...ce poate fi mai...pfff....în fine...prezintă un...concurs literar-canin...și cu asta...am spus tot. Și...credeți-mă...cum am spus-o eu, sună interesant. Dacă vreți să vă plictis...pardon...enerva...pardon, convingeți, citiți - o! Dar mai bine, beți un pahar cu vin, culcați copiii cu o poezie și sunteți mai câștigați. Sau...even better : puneți ochii pe altă carte!!!
Ps: ca să nu mai spun că apar o tonă de personaje care nu fac mai nimic prin carte, doar fac mai greu de urmărit de se petrece pe acolo. Nume, nume, nume...alte nume...
Îi dau o stea pentru minunatele ilustrații.