What do you think?
Rate this book
Devolution: A Firsthand Account of the Rainier Sasquatch Massacre
Goodreads Choice Award
Nominee for Readers' Favorite Horror (2020)As the ash and chaos from Mount Rainier’s eruption swirled and finally settled, the story of the Greenloop massacre has passed unnoticed, unexamined . . . until now.
But the journals of resident Kate Holland, recovered from the town’s bloody wreckage, capture a tale too harrowing—and too earth-shattering in its implications—to be forgotten.
In these pages, Max Brooks brings Kate’s extraordinary account to light for the first time, faithfully reproducing her words alongside his own extensive investigations into the massacre and the legendary beasts behind it.
Kate’s is a tale of unexpected strength and resilience, of humanity’s defiance in the face of a terrible predator’s gaze, and inevitably, of savagery and death.
Yet it is also far more than that.
Because if what Kate Holland saw in those days is real, then we must accept the impossible. We must accept that the creature known as Bigfoot walks among us—and that it is a beast of terrible strength and ferocity.
Part survival narrative, part bloody horror tale, part scientific journey into the boundaries between truth and fiction, this is a Bigfoot story as only Max Brooks could chronicle it—and like none you’ve ever read before.
But the journals of resident Kate Holland, recovered from the town’s bloody wreckage, capture a tale too harrowing—and too earth-shattering in its implications—to be forgotten.
In these pages, Max Brooks brings Kate’s extraordinary account to light for the first time, faithfully reproducing her words alongside his own extensive investigations into the massacre and the legendary beasts behind it.
Kate’s is a tale of unexpected strength and resilience, of humanity’s defiance in the face of a terrible predator’s gaze, and inevitably, of savagery and death.
Yet it is also far more than that.
Because if what Kate Holland saw in those days is real, then we must accept the impossible. We must accept that the creature known as Bigfoot walks among us—and that it is a beast of terrible strength and ferocity.
Part survival narrative, part bloody horror tale, part scientific journey into the boundaries between truth and fiction, this is a Bigfoot story as only Max Brooks could chronicle it—and like none you’ve ever read before.
286 pages, Hardcover
First published June 16, 2020
About the author
Max Brooks
106 books7,923 followersMax Brooks is The New York Times bestselling author of The Zombie Survival Guide and World War Z. He has been called ”the Studs Terkel of zombie journalism.“
Brooks is the son of director Mel Brooks and the late actress Anne Bancroft. He is a 1994 graduate of Pitzer College. His wife, Michelle, is a screenwriter, and the couple have a son, Henry.
Brooks is the son of director Mel Brooks and the late actress Anne Bancroft. He is a 1994 graduate of Pitzer College. His wife, Michelle, is a screenwriter, and the couple have a son, Henry.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
October 11, 2022
Nu a fost o lectură care să mă impresioneze sau pe care să o consider memorabilă, dar nici nu m-am așteptat la asta, având în vedere relația mea cu genul fantasy, indiferent de complexitatea de care e înconjurată povestea. Însă a fost o surpriză să descopăr latura psihologică a poveștii și cum poate fi aplicată și în realitate. Lăsându-l la o parte pe Bigfoot, care nu făcea decât să mă amuze pentru că e atât de penibilă ideea, am apreciat ce a vrut să transmită autorul: când suntem în pericol, imaginația noastră o poate lua razna. Poate să ne fie prietenă și să ajute să găsim soluții sau ne poate îndemna să credem în orice, oricât de implauzibil ar fi, și să vedem o amenințare în orice. Iar farmecul principal al poveștii constă în cum ne arată că tot ce știam că este valabil despre și pentru noi poate fi înlocuit de instinctul de supraviețuire și că este atât de ușor să semănăm cu dușmanul nostru, când miza contează cu adevărat. A fost una dintre surprizele de anul ăsta, dar nu mai mare decât În ghearele câinilor. Recenzia aici: https://bit.ly/3Tcd4kH.
,,Cred că minții omenești nu-i plac misterele. Căutam mereu răspunsuri la chestii inexplicabile. Iar dacă dovezile nu pot oferi un răspuns, încercăm să înjghebăm unul din povești vechi.''
,,Cred că minții omenești nu-i plac misterele. Căutam mereu răspunsuri la chestii inexplicabile. Iar dacă dovezile nu pot oferi un răspuns, încercăm să înjghebăm unul din povești vechi.''
January 14, 2022
Ne spunem oameni. Suntem singurele ființe din această lume care pot gândi și lua decizii raționale. Avem două picioare pe care umblăm, două mâini de care ne folosim pentru a crea și muta diverse obiecte, un organ sexual care ne asigură perpetuarea speciei, un trup mai mult sau mai puțin rezistent și un cap în care încercăm să stocăm și să înțelegem secretele universului. Dintre toate viețuitoarele, noi am evoluat cel mai mult – am ajuns să ne clădim locuințe conforme cu nevoile noastre, orașe în care să locuim și să conviețuim cu ceilalți și suntem capabili să creăm roboți, să observăm structura unor alte planete și să punem bazele unor tehnologii ce ne permit să proiectăm realități alternative. Cu alte cuvinte, am evoluat atât de mult, încât am ajuns să efectuăm schimbări majore asupra mediului înconjurător.
Recenzia:
http://www.cartilemele.ro/2022/01/rec...
Recenzia:
http://www.cartilemele.ro/2022/01/rec...
January 6, 2022
Recunosc ca inceputul acestei carti nu m-a prea captivat, ba din contra, m-a facut sa casc.
Ulterior povestea s-a dat pe brazda si a devenit ceva mai interesanta desi nu cu mult.
In cele din urma am decis sa-i acord 4 stele de incurajare, mai ales ca n-am citit vreo carte cu Bigfoot in trecut si n-am un termen de comparatie.
Ulterior povestea s-a dat pe brazda si a devenit ceva mai interesanta desi nu cu mult.
In cele din urma am decis sa-i acord 4 stele de incurajare, mai ales ca n-am citit vreo carte cu Bigfoot in trecut si n-am un termen de comparatie.
February 25, 2023
O carte cu un subiect diferit fata de ce am citit pana acum. O asezare ecologica ,unde totul este perfect,o lume nou construita cu multe planuri pentru un viitor diferit,departe de civilizatie si poluare.
O singura greseala. Una singura este de ajuns!
Asezarea este construita la baza unui vulcan care se credea a fi inactiv. Noii locuitori încă se adaptează noii lor vieți atunci când vulcanul erupe și începe involuția pentru supraviețuire... nu doar datorita faptului ca sunt izolati de restul lumii dar mai ales pentru ca nu sunt singuri. Ce fapturi gigant traiesc in padurile care ii inconjoara?sa fie chiar bogfoot?! După primele zeci de pagini acțiunea devine din ce în ce mai alerta, plina de detalii șocante și dezgustătoare.
O carte pe care nu o voi uita curând....si o întrebare care ma macină....unde sunt Kate și Palomino?
O singura greseala. Una singura este de ajuns!
Asezarea este construita la baza unui vulcan care se credea a fi inactiv. Noii locuitori încă se adaptează noii lor vieți atunci când vulcanul erupe și începe involuția pentru supraviețuire... nu doar datorita faptului ca sunt izolati de restul lumii dar mai ales pentru ca nu sunt singuri. Ce fapturi gigant traiesc in padurile care ii inconjoara?sa fie chiar bogfoot?! După primele zeci de pagini acțiunea devine din ce în ce mai alerta, plina de detalii șocante și dezgustătoare.
O carte pe care nu o voi uita curând....si o întrebare care ma macină....unde sunt Kate și Palomino?
November 28, 2022
“Potrivit Originii speciilor a lui Darwin, nu supraviețuiește nici specia cea mai inteligentă, nici specia
cea mai puternică, ci specia cea mai capabilă să se adapteze la mediul în schimbare în care se află.”
O carte extraordinar de captivantă. Subiectul abordat a fost pur și simplu wow. Este un roman de suspans cu accente horror- chiar am avut câteva momente când mi s-a făcut pielea de găină. Totul este povestit în capitole care încep mereu cu mărturiile unor oameni sau cercetări științifice și continuă cu prezentarea acțiunii principale, relatată sub forma unui jurnal.
Greenloop pare inovația modernă perfectă: un “cartier” format din câteva case ecologice moderne, în mijlocul naturii, departe de șoseaua principală, departe de civilizație. Dar totul este modern și conectat, au panouri solare pentru electricitate, alimentele sunt aduse cu ajutorul dronelor… totul pare eco și minunat. Singurul defect: aceast “sătuc” a fost construit pe versantul muntelui Rainer, un vulcan ce se credea a fi inactiv.
Oamenii abia mutați aici încearcă să se adapteze la noul stil de viață, departe de poluarea și aglomerația marilor orașe, când, într-o noapte, în mod neașteptat, vulcanul erupe. Chiar dacă lava ocolește Greenloop, drumurile devin impracticabile, astfel încât rămân cu toții izolați în așteptarea ajutoarelor. Pe când protagoniștii încearcă să facă un plan alimentar de supraviețuire, ei realizează că nu sunt singuri în pădure. Creaturi bipede, fără gât, cu mâinile lungi și capul mare, cu blană pe corp și cu degetele lungi, apar în sătucul lor. Ce să fie acele apariții primitive? Oare poveștile despre Bigfoot sunt reale?
Lupta pentru supraviețuire va fi dusă la un alt nivel: oare va câștiga inteligența sau instinctul? Cartea îl prezintă pe Bigfoot dar cred că mai degrabă este despre ce înseamnă a vâna și a fi vânat. Când știi că ești pe post de pradă, ce vei fi capabil să faci ca să rămâi în viață? Când ești lipsit de armele moderne și de tehnologie, ce vei face pentru a te apăra?
5⭐️
“Nu le poti cere oamenilor sà renunte la confortul personal, tangibil, pentru
un ideal eteric. De aceea a esuat comunismul. De aceea au esuat toate
comunitàtile primitive, hippy, „inapoi la agriculturà". Suferinta altruistà este
excelentà pentru cruciade scurte, dar nu poate fi adoptatà ca mod de viatã.”
“Poate cà un instinct le-a spus
cà e timpul sà schimbe evolutia cu involutia, sà redevinà cine fuseserà ca sã
revendice ceea ce le apartinea.”
cea mai puternică, ci specia cea mai capabilă să se adapteze la mediul în schimbare în care se află.”
O carte extraordinar de captivantă. Subiectul abordat a fost pur și simplu wow. Este un roman de suspans cu accente horror- chiar am avut câteva momente când mi s-a făcut pielea de găină. Totul este povestit în capitole care încep mereu cu mărturiile unor oameni sau cercetări științifice și continuă cu prezentarea acțiunii principale, relatată sub forma unui jurnal.
Greenloop pare inovația modernă perfectă: un “cartier” format din câteva case ecologice moderne, în mijlocul naturii, departe de șoseaua principală, departe de civilizație. Dar totul este modern și conectat, au panouri solare pentru electricitate, alimentele sunt aduse cu ajutorul dronelor… totul pare eco și minunat. Singurul defect: aceast “sătuc” a fost construit pe versantul muntelui Rainer, un vulcan ce se credea a fi inactiv.
Oamenii abia mutați aici încearcă să se adapteze la noul stil de viață, departe de poluarea și aglomerația marilor orașe, când, într-o noapte, în mod neașteptat, vulcanul erupe. Chiar dacă lava ocolește Greenloop, drumurile devin impracticabile, astfel încât rămân cu toții izolați în așteptarea ajutoarelor. Pe când protagoniștii încearcă să facă un plan alimentar de supraviețuire, ei realizează că nu sunt singuri în pădure. Creaturi bipede, fără gât, cu mâinile lungi și capul mare, cu blană pe corp și cu degetele lungi, apar în sătucul lor. Ce să fie acele apariții primitive? Oare poveștile despre Bigfoot sunt reale?
Lupta pentru supraviețuire va fi dusă la un alt nivel: oare va câștiga inteligența sau instinctul? Cartea îl prezintă pe Bigfoot dar cred că mai degrabă este despre ce înseamnă a vâna și a fi vânat. Când știi că ești pe post de pradă, ce vei fi capabil să faci ca să rămâi în viață? Când ești lipsit de armele moderne și de tehnologie, ce vei face pentru a te apăra?
5⭐️
“Nu le poti cere oamenilor sà renunte la confortul personal, tangibil, pentru
un ideal eteric. De aceea a esuat comunismul. De aceea au esuat toate
comunitàtile primitive, hippy, „inapoi la agriculturà". Suferinta altruistà este
excelentà pentru cruciade scurte, dar nu poate fi adoptatà ca mod de viatã.”
“Poate cà un instinct le-a spus
cà e timpul sà schimbe evolutia cu involutia, sà redevinà cine fuseserà ca sã
revendice ceea ce le apartinea.”
May 5, 2023
Pentru World War Z i-am dat 5 stele autorului, dar aici a comis-o. A avut ideea tâmpită de a ne prezenta povestea prin intermediul unei MC care este cretină, incultă și enervantă, iar restul galeriei de personaje variază între penibile și enervante, fără ca măcar vreunul să se simtă credibil, o posibilă ființă umană reală. Evident, în aceste condiții nu are cum funcționa un horror, fiindcă nu am emoții pentru soarta personajelor ci, dimpotrivă, sper ca și autorul să pățească același lucru...
Mi se confirmă încă o dată că între mine, nautilistul, și Armada există o nepotrivire uriașă de caracter.
Mi se confirmă încă o dată că între mine, nautilistul, și Armada există o nepotrivire uriașă de caracter.
April 4, 2022
O comunitate mică din pădurile din statul Washington trebuie să se descurce singuri, fiind izolați de civilizație de erupția unui vulcan din zonă. Problema principală în afară de apropierea iernii și lipsa hranei este faptul că vulcanul a dislocat un trib, sau o familie de sasquatchi (sau Yeti, după cum li se zice în Asia) care și ei sunt dornici de hrană și adăpost.
După cum îi zice și subtitlul original, rămas netradus la ediția autohtonă, romanul este o "relatare a masacrului produs de sasquatchii din Rainier". Fapt care se pretează foarte bine pe stilul autorului, acesta lansând cu ceva timp în urmă romanul fenomen World War Z cu care Involuție împarte multe asemănări. Ambele sunt scrise sub formă de jurnale la persoana I, amestecate cu interviuri cvasi-profesionale și citate din opere reale. Evident, totul este făcut pentru a conferi acel +1 la realism. Lucru care îi iese deosebit de bine scriitorului american (care este și actor ocazional). În afara de franciza WWZ pe care a exploatat-o cât de bine a putut și două romane plasate în lumea jocului Minecraft (nu, pe bune!) romanul de față este extrem de bine scris și antrenant, chiar dacă așa cum am mai spus, folosește șablonul din primul său roman cu zombie. Apărut în mijlocul pandemiei globale din 2020, cartea a surprins foarte bine sentimentul de izolare, neajutorare, neputință, așteptare enervantă și plictis pe care l-a generat inițial lock-down-ul general. Pe lângă aceasta, acțiunea este foarte bine descrisă, majoritatea paginilor zburând în lectură ca suflate de vânt. Trebuie menționat și faptul că autorul face prin prisma naratoarei sa principale (Kate, cea care ține jurnalul) și o serie de judecăți foarte practice despre tehnologie versus adaptare, despre traiul idilic perceput din natură și despre cât de mult ne bazăm pe "civilizație" ca să ne țină civilizați, stratul de primitivism pe care l-am acoperit ca specie doar de câteva mii de ani fiind foarte ușor de descoperit în situații de criză.
Deci, o carte-jurnal, cu multe descrieri, introspecții, acțiune palpitantă care te face să o parcurgi în goană în ciuda anxietății pe care ți-o generează. Max Brooks a jucat această "carte" la sigur, dar i-a reușit ceva aproape la fel de bun ca WWZ.
După cum îi zice și subtitlul original, rămas netradus la ediția autohtonă, romanul este o "relatare a masacrului produs de sasquatchii din Rainier". Fapt care se pretează foarte bine pe stilul autorului, acesta lansând cu ceva timp în urmă romanul fenomen World War Z cu care Involuție împarte multe asemănări. Ambele sunt scrise sub formă de jurnale la persoana I, amestecate cu interviuri cvasi-profesionale și citate din opere reale. Evident, totul este făcut pentru a conferi acel +1 la realism. Lucru care îi iese deosebit de bine scriitorului american (care este și actor ocazional). În afara de franciza WWZ pe care a exploatat-o cât de bine a putut și două romane plasate în lumea jocului Minecraft (nu, pe bune!) romanul de față este extrem de bine scris și antrenant, chiar dacă așa cum am mai spus, folosește șablonul din primul său roman cu zombie. Apărut în mijlocul pandemiei globale din 2020, cartea a surprins foarte bine sentimentul de izolare, neajutorare, neputință, așteptare enervantă și plictis pe care l-a generat inițial lock-down-ul general. Pe lângă aceasta, acțiunea este foarte bine descrisă, majoritatea paginilor zburând în lectură ca suflate de vânt. Trebuie menționat și faptul că autorul face prin prisma naratoarei sa principale (Kate, cea care ține jurnalul) și o serie de judecăți foarte practice despre tehnologie versus adaptare, despre traiul idilic perceput din natură și despre cât de mult ne bazăm pe "civilizație" ca să ne țină civilizați, stratul de primitivism pe care l-am acoperit ca specie doar de câteva mii de ani fiind foarte ușor de descoperit în situații de criză.
Deci, o carte-jurnal, cu multe descrieri, introspecții, acțiune palpitantă care te face să o parcurgi în goană în ciuda anxietății pe care ți-o generează. Max Brooks a jucat această "carte" la sigur, dar i-a reușit ceva aproape la fel de bun ca WWZ.
October 17, 2022
Involutie - prima mea intalnire cu Max Brooks dar nu si ultima.
La inceput informatia a venit din prea multe parti si a fost usor bulversanta. Autorul a fost destul de curajos sa-l foloseasca pe Yeti/Bigfoot/Sasquatch care te duce inital cu gandul la un monstrulet blanos din desenele animate dar argumentele cartii mi s-au parut destul de convingatoare si spre final n-am mai putut s-o las din mana.
Cartea este scrisa sub forma unui jurnal tinut de Kate Holland, o femeie care locuieste impreuna cu sotul ei la Greenloop, o asezare ecologica bine tehnologizata care are ca scop aducerea omul in armonie cu natura. Greenloop este formata din 6 case si o Casa Comuna, avand in total 11 locuitori. Muntele Rainer erupe iar Greenloop devine o asezare izolata de restul lumii. Dintr-o data, natura nu mai este atat de prietenoasa si foarte curand intreaga comunitate se simte pusa in pericol. Incepe o lupta pentru supravietuire, inital din cauza izolarii si a resurselor tot mai putine iar apoi din cauza invadatorilor.
In afara de povestea infricosatoare, substraturile cred ca sunt mult mai profunde. Cartea ne face sa constientizam faptul ca atunci cand suntem sub amenintare, intervine automat instinctul de conservare si oricat ne-ar placea sa credem ca suntem niste firi empatice, atunci cand noi ca indivizi suntem in pericol, turma ne este pusa in pericol, nu devenim altceva decat niste animale.
"Sa stii ca ai vazut ceva nu-i totuna cu sa stii ce ai vazut"
"E minunat sa traiesti liber si departe de celelalte oi, pana cand auzi lupii urland"
"Mintea umana este o binecuvantare si un blestem. Suntem singurele creaturi de pe Pamant care ne putem imagina propria moarte. Dar ne putem, de asemenea, imagina si modalitati de a o preveni."
La inceput informatia a venit din prea multe parti si a fost usor bulversanta. Autorul a fost destul de curajos sa-l foloseasca pe Yeti/Bigfoot/Sasquatch care te duce inital cu gandul la un monstrulet blanos din desenele animate dar argumentele cartii mi s-au parut destul de convingatoare si spre final n-am mai putut s-o las din mana.
Cartea este scrisa sub forma unui jurnal tinut de Kate Holland, o femeie care locuieste impreuna cu sotul ei la Greenloop, o asezare ecologica bine tehnologizata care are ca scop aducerea omul in armonie cu natura. Greenloop este formata din 6 case si o Casa Comuna, avand in total 11 locuitori. Muntele Rainer erupe iar Greenloop devine o asezare izolata de restul lumii. Dintr-o data, natura nu mai este atat de prietenoasa si foarte curand intreaga comunitate se simte pusa in pericol. Incepe o lupta pentru supravietuire, inital din cauza izolarii si a resurselor tot mai putine iar apoi din cauza invadatorilor.
In afara de povestea infricosatoare, substraturile cred ca sunt mult mai profunde. Cartea ne face sa constientizam faptul ca atunci cand suntem sub amenintare, intervine automat instinctul de conservare si oricat ne-ar placea sa credem ca suntem niste firi empatice, atunci cand noi ca indivizi suntem in pericol, turma ne este pusa in pericol, nu devenim altceva decat niste animale.
"Sa stii ca ai vazut ceva nu-i totuna cu sa stii ce ai vazut"
"E minunat sa traiesti liber si departe de celelalte oi, pana cand auzi lupii urland"
"Mintea umana este o binecuvantare si un blestem. Suntem singurele creaturi de pe Pamant care ne putem imagina propria moarte. Dar ne putem, de asemenea, imagina si modalitati de a o preveni."
Displaying 1 - 8 of 8 reviews