What do you think?
Rate this book
博尔赫斯谈话录
豪尔赫·路易斯·博尔赫斯（Jorge Luis Borges, 1899—1986），享誉世界的阿根廷诗人、作家、翻译家。西语美洲文学之父，创作风格深邃、博学，独树一帜，尤以融现实于虚构而臻于神秘的迷宫式构思著称，对世界当代文学创作及文艺批评均有重大影响。
1976年， 博尔赫斯在印第安纳大学参加了一系列有关他的生平与创作的对话活动。1980年春，他作为帕登教授重返印第安纳，度过了一个月的时光。他还访问了芝加哥、纽约和波士顿，一路上边走边谈。本书为这两次美国之行中接受访谈的记录结集，共十一篇对话，涉及博尔赫斯对时代、宗教、哲学、文学和写作的诸多观点。
博尔赫斯的性格与谈吐，至少同他的作品一样意味深长，富于机智。在生命的最后几十年，他游走四方，口授诗歌、寓言和故事。在旅行和闲谈中，他发展出一种特殊的口头文学。博尔赫斯作品中无处不在的主题，耄耋之年炉火纯青的思想，交织闪耀在这十一篇谈话中，使人得以一窥这位文学巨擘的心灵堂奥。
本书为博尔赫斯、巴恩斯通、西川三位诗人一次跨越时空和语言的诗艺合作。西川自1980年代开始译介博尔赫斯，二十年后重校精译，修订新版。编者巴恩斯通三十年后新作“后记”，重新评价博尔赫斯的文学遗产。
1976年， 博尔赫斯在印第安纳大学参加了一系列有关他的生平与创作的对话活动。1980年春，他作为帕登教授重返印第安纳，度过了一个月的时光。他还访问了芝加哥、纽约和波士顿，一路上边走边谈。本书为这两次美国之行中接受访谈的记录结集，共十一篇对话，涉及博尔赫斯对时代、宗教、哲学、文学和写作的诸多观点。
博尔赫斯的性格与谈吐，至少同他的作品一样意味深长，富于机智。在生命的最后几十年，他游走四方，口授诗歌、寓言和故事。在旅行和闲谈中，他发展出一种特殊的口头文学。博尔赫斯作品中无处不在的主题，耄耋之年炉火纯青的思想，交织闪耀在这十一篇谈话中，使人得以一窥这位文学巨擘的心灵堂奥。
本书为博尔赫斯、巴恩斯通、西川三位诗人一次跨越时空和语言的诗艺合作。西川自1980年代开始译介博尔赫斯，二十年后重校精译，修订新版。编者巴恩斯通三十年后新作“后记”，重新评价博尔赫斯的文学遗产。
385 pages, Kindle Edition
First published January 1, 1953
41 people are currently reading
568 people want to read
About the author
Jorge Luis Borges
1,589 books14.3k followersJorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo was an Argentine short-story writer, essayist, poet and translator regarded as a key figure in Spanish-language and international literature. His best-known works, Ficciones (transl. Fictions) and El Aleph (transl. The Aleph), published in the 1940s, are collections of short stories exploring motifs such as dreams, labyrinths, chance, infinity, archives, mirrors, fictional writers and mythology. Borges's works have contributed to philosophical literature and the fantasy genre, and have had a major influence on the magic realist movement in 20th century Latin American literature.
Born in Buenos Aires, Borges later moved with his family to Switzerland in 1914, where he studied at the Collège de Genève. The family travelled widely in Europe, including Spain. On his return to Argentina in 1921, Borges began publishing his poems and essays in surrealist literary journals. He also worked as a librarian and public lecturer. In 1955, he was appointed director of the National Public Library and professor of English Literature at the University of Buenos Aires. He became completely blind by the age of 55. Scholars have suggested that his progressive blindness helped him to create innovative literary symbols through imagination. By the 1960s, his work was translated and published widely in the United States and Europe. Borges himself was fluent in several languages.
In 1961, he came to international attention when he received the first Formentor Prize, which he shared with Samuel Beckett. In 1971, he won the Jerusalem Prize. His international reputation was consolidated in the 1960s, aided by the growing number of English translations, the Latin American Boom, and by the success of Gabriel García Márquez's One Hundred Years of Solitude. He dedicated his final work, The Conspirators, to the city of Geneva, Switzerland. Writer and essayist J.M. Coetzee said of him: "He, more than anyone, renovated the language of fiction and thus opened the way to a remarkable generation of Spanish-American novelists."
Born in Buenos Aires, Borges later moved with his family to Switzerland in 1914, where he studied at the Collège de Genève. The family travelled widely in Europe, including Spain. On his return to Argentina in 1921, Borges began publishing his poems and essays in surrealist literary journals. He also worked as a librarian and public lecturer. In 1955, he was appointed director of the National Public Library and professor of English Literature at the University of Buenos Aires. He became completely blind by the age of 55. Scholars have suggested that his progressive blindness helped him to create innovative literary symbols through imagination. By the 1960s, his work was translated and published widely in the United States and Europe. Borges himself was fluent in several languages.
In 1961, he came to international attention when he received the first Formentor Prize, which he shared with Samuel Beckett. In 1971, he won the Jerusalem Prize. His international reputation was consolidated in the 1960s, aided by the growing number of English translations, the Latin American Boom, and by the success of Gabriel García Márquez's One Hundred Years of Solitude. He dedicated his final work, The Conspirators, to the city of Geneva, Switzerland. Writer and essayist J.M. Coetzee said of him: "He, more than anyone, renovated the language of fiction and thus opened the way to a remarkable generation of Spanish-American novelists."
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 52 reviews
August 28, 2025
În prima parte, volumul conține 11 conversații și în a doua 7 conferințe. Și conversațiile, și conferințele au fost traduse și editate separat, cu mult înaintea acestui volum. De exemplu, conferințele au apărut prima dată în românește în octombrie 1988, la Editura Junimea, sub titlul Cărțile și noaptea.
Din pricina orbirii, Borges a preferat - îndeosebi după 1955 - să recitească. Îi ruga pe prieteni (unul dintre ei a fost Alberto Manguel) să-l ajute, citindu-i cu voce tare. Avea povestiri preferate, pasaje preferate, poezii preferate. Îi plăcea să recite din memorie. Autorii la care revenea cel mai des au trăit la răscrucea dintre secolul al XIX-lea și secolul XX. Un exemplu cunoscut e Marcel Schwob. Dar asta nu l-a oprit să inoveze masiv și să schimbe radical ideile exegeților despre literatură: el a comentat cel dintîi „plagiatul prin anticipare” (vezi P. S.-ul!). Pretindea, de pildă, că, într-un sofism cunoscut („Ahile și broasca țestoasă”), Zenon din Elea l-a plagiat pe Franz Kafka.
Borges a devenit, neîndoielnic, unul dintre cei mai influenți scriitori al secolului trecut. Mulți dintre prozatori au învățat de la el. I-aș aminti numai pe Gabriel García Márquez, pe Roberto Bolaño și, desigur, pe Juan Gabriel Vásquez.
Jorge Luis Borges a vorbit întotdeauna cu maximă umilință despre cărțile lui: spunea că sînt niște „gunoaie”. Unii l-au bănuit de ipocrizie, eu înclin (ca mulți alții) să-l cred pe cuvînt. Fauna literară e plină de megalomani și deliranți. Iată un scriitor care nu s-a crezut un geniu... Specia celor umili e pe cale de dispariție. N-ar fi rău să citim cu luare aminte astfel de afirmații cumpănite:
„Poate că tot ce am scris e o simplă metaforă, o simplă variațiune pe tema principală a uimirii față de lucruri”.
Sau: „Cred că pentru un autor cel mai bine e să facă parte dintr-o tradiție, să facă parte dintr-o limbă, pentru că limba continuă să existe cînd cărțile poate au fost uitate, sau poate că fiecare epocă rescrie aceleași cărți la nesfîrșit, schimbînd sau adăugînd cîteva întîmplări. Cărțile nemuritoare sînt poate mereu aceleași cărți. Rescriem mereu ce au scris anticii și asta ar trebui să constituie o dovadă suficientă. Cît despre mine, eu, unul, nu am nici o ambiție. Cread că sînt o greșeală. Că lumea m-a învestit cu prea multe valențe. Sînt un scriitor mult supraevaluat. În același timp, vă sînt recunoscător tuturor pentru că mă luați în serios. Eu nu mă iau”.
Sau: „Nu mă consider un scriitor modern. Sînt un scriitor de secol XIX. Noutățile pe care le aduc eu sînt noutățile secolului al XIX-lea. Nu mă consider contemporan cu suprarealismul, cu dadaismul, cu imagismul sau cu alte bazaconii respectate ale literaturii“.
Sau: „Mi-aș dori ca numele meu să fie uitat, așa cum se va și întîmpla la un moment dat”.
P. S. Pierre Bayard a scris o carte întreagă despre plagiatul prin anticipare (Le Plagiat par anticipation, Paris, Les Éditions de Minuit, 2009, 154p.). Senzația de a fi fost plagiat de un autor deja defunct l-a bîntuit și pe gramaticul latin Donatus: „Să piară - ţipa el -, să piară toţi cei care, înaintea noastră, ne-au imitat...".
Din pricina orbirii, Borges a preferat - îndeosebi după 1955 - să recitească. Îi ruga pe prieteni (unul dintre ei a fost Alberto Manguel) să-l ajute, citindu-i cu voce tare. Avea povestiri preferate, pasaje preferate, poezii preferate. Îi plăcea să recite din memorie. Autorii la care revenea cel mai des au trăit la răscrucea dintre secolul al XIX-lea și secolul XX. Un exemplu cunoscut e Marcel Schwob. Dar asta nu l-a oprit să inoveze masiv și să schimbe radical ideile exegeților despre literatură: el a comentat cel dintîi „plagiatul prin anticipare” (vezi P. S.-ul!). Pretindea, de pildă, că, într-un sofism cunoscut („Ahile și broasca țestoasă”), Zenon din Elea l-a plagiat pe Franz Kafka.
Borges a devenit, neîndoielnic, unul dintre cei mai influenți scriitori al secolului trecut. Mulți dintre prozatori au învățat de la el. I-aș aminti numai pe Gabriel García Márquez, pe Roberto Bolaño și, desigur, pe Juan Gabriel Vásquez.
Jorge Luis Borges a vorbit întotdeauna cu maximă umilință despre cărțile lui: spunea că sînt niște „gunoaie”. Unii l-au bănuit de ipocrizie, eu înclin (ca mulți alții) să-l cred pe cuvînt. Fauna literară e plină de megalomani și deliranți. Iată un scriitor care nu s-a crezut un geniu... Specia celor umili e pe cale de dispariție. N-ar fi rău să citim cu luare aminte astfel de afirmații cumpănite:
„Poate că tot ce am scris e o simplă metaforă, o simplă variațiune pe tema principală a uimirii față de lucruri”.
Sau: „Cred că pentru un autor cel mai bine e să facă parte dintr-o tradiție, să facă parte dintr-o limbă, pentru că limba continuă să existe cînd cărțile poate au fost uitate, sau poate că fiecare epocă rescrie aceleași cărți la nesfîrșit, schimbînd sau adăugînd cîteva întîmplări. Cărțile nemuritoare sînt poate mereu aceleași cărți. Rescriem mereu ce au scris anticii și asta ar trebui să constituie o dovadă suficientă. Cît despre mine, eu, unul, nu am nici o ambiție. Cread că sînt o greșeală. Că lumea m-a învestit cu prea multe valențe. Sînt un scriitor mult supraevaluat. În același timp, vă sînt recunoscător tuturor pentru că mă luați în serios. Eu nu mă iau”.
Sau: „Nu mă consider un scriitor modern. Sînt un scriitor de secol XIX. Noutățile pe care le aduc eu sînt noutățile secolului al XIX-lea. Nu mă consider contemporan cu suprarealismul, cu dadaismul, cu imagismul sau cu alte bazaconii respectate ale literaturii“.
Sau: „Mi-aș dori ca numele meu să fie uitat, așa cum se va și întîmpla la un moment dat”.
P. S. Pierre Bayard a scris o carte întreagă despre plagiatul prin anticipare (Le Plagiat par anticipation, Paris, Les Éditions de Minuit, 2009, 154p.). Senzația de a fi fost plagiat de un autor deja defunct l-a bîntuit și pe gramaticul latin Donatus: „Să piară - ţipa el -, să piară toţi cei care, înaintea noastră, ne-au imitat...".
April 28, 2023
#biblioteca afectivă
O carte de înțelepciune pe care o recomand nu doar celor pasionați de literatura lui Borges.
În martie-aprilie 1980, Borges a vizitat cîteva universități americane (Indiana, MIT, Chicago etc.). Întîlnirile cu publicul au urmat cam același tipar. Mai întîi, prietenii și Borges însuși recitau din poeziile lui și, apoi, urma o conversație la care erau rugați să participe toți cei prezenți. Prozatorul răspundea la întrebări. Era mereu imprevizibil.
Borges avea aproape 81 de ani, o memorie prodigioasă și o prezență de spirit ieșită din comun. Despre cărțile lui vorbea cu ironie și fără plăcere. Cu acest prilej, a povestit despre primele lui lecturi: O mie și una de nopți, Don Quijote, basmele fraților Grimm, povestirle lui Edgar Allan Poe, povestirle lui Rudyard Kipling, Aventurile lui Huckleberry Finn, romanele lui H. G. Wells etc. (pp.106-107), despre teama de oglinzi, despre experiența onirică, despre timp, despre faptul de a orbi (care nu e cea mai mare dintre nenorociri) și, tot atunci, a afirmat că-și imaginează paradisul sub forma unei biblioteci (p.115).
Celor care doreau să afle mai multe detalii biografice Borges le spunea că memoria lui se compune îndeosebi din citate: „Amintirile mele din copilărie sînt amintirile cărților pe care le-am citit. Acestea sînt mult mai reale decît locul în sine. Așa că amintirile mele sînt amintirile lui Stevenson, ale lui Kipling și ale lui Don Quijote... Eu am prea puține amintiri personale (pp.10-11).
Aș transcrie, în fine, ce credea Borges despre moarte: „Mă gîndesc la moarte ca la ceva plin de speranță. Speranța de a fi anihilat. Speranța de a fi uitat. Uneori mă simt nefericit. N-am ce să fac. Apoi îmi spun: la urma urmei, de ce aș fi nefericit, din moment ce pot muri în orice clipă? Și asta-mi aduce mîngîiere. Pentru că îmi imaginez moartea ca pe ceva total. Nu vreau să continui. Am trăit mult prea mult. De ce să continui după moarte? Asta este o exagerare. Aștept cu speranța morții, nu cu frica morții” (p.127).
Notez, în treacăt, credința fanatică a lui Borges în Poezie.
P. S. Traducerea volumului de la Dacia a fost realizată de Mihaela Simion Constantinescu. În 2014, Polirom a scos o traducere nouă: Borges la 80 de ani: Conversații.
O carte de înțelepciune pe care o recomand nu doar celor pasionați de literatura lui Borges.
În martie-aprilie 1980, Borges a vizitat cîteva universități americane (Indiana, MIT, Chicago etc.). Întîlnirile cu publicul au urmat cam același tipar. Mai întîi, prietenii și Borges însuși recitau din poeziile lui și, apoi, urma o conversație la care erau rugați să participe toți cei prezenți. Prozatorul răspundea la întrebări. Era mereu imprevizibil.
Borges avea aproape 81 de ani, o memorie prodigioasă și o prezență de spirit ieșită din comun. Despre cărțile lui vorbea cu ironie și fără plăcere. Cu acest prilej, a povestit despre primele lui lecturi: O mie și una de nopți, Don Quijote, basmele fraților Grimm, povestirle lui Edgar Allan Poe, povestirle lui Rudyard Kipling, Aventurile lui Huckleberry Finn, romanele lui H. G. Wells etc. (pp.106-107), despre teama de oglinzi, despre experiența onirică, despre timp, despre faptul de a orbi (care nu e cea mai mare dintre nenorociri) și, tot atunci, a afirmat că-și imaginează paradisul sub forma unei biblioteci (p.115).
Celor care doreau să afle mai multe detalii biografice Borges le spunea că memoria lui se compune îndeosebi din citate: „Amintirile mele din copilărie sînt amintirile cărților pe care le-am citit. Acestea sînt mult mai reale decît locul în sine. Așa că amintirile mele sînt amintirile lui Stevenson, ale lui Kipling și ale lui Don Quijote... Eu am prea puține amintiri personale (pp.10-11).
Aș transcrie, în fine, ce credea Borges despre moarte: „Mă gîndesc la moarte ca la ceva plin de speranță. Speranța de a fi anihilat. Speranța de a fi uitat. Uneori mă simt nefericit. N-am ce să fac. Apoi îmi spun: la urma urmei, de ce aș fi nefericit, din moment ce pot muri în orice clipă? Și asta-mi aduce mîngîiere. Pentru că îmi imaginez moartea ca pe ceva total. Nu vreau să continui. Am trăit mult prea mult. De ce să continui după moarte? Asta este o exagerare. Aștept cu speranța morții, nu cu frica morții” (p.127).
Notez, în treacăt, credința fanatică a lui Borges în Poezie.
P. S. Traducerea volumului de la Dacia a fost realizată de Mihaela Simion Constantinescu. În 2014, Polirom a scos o traducere nouă: Borges la 80 de ani: Conversații.
December 8, 2019
I only read a couple of Borges’ short stories so far, but when someone showed me some fragments from “Seven Nights” (translated in Romanian as “The Books and the Night”) I was enticed by them and bought the book that evening.
This edition is structured in two parts: Borges at Eighty: Conversations, which contains discussions between JLB and other literates on various themes, and The Books and the Night in which we find a series of seven lectures delivered by the author in 1977 in Buenos Aires.
Regarding Borges at Eighty: Conversations: I learned a lot about his works and how to see them. He has three recurrent themes in all his works, and these are: nightmares, mirrors and time. Every character he imagined is himself. Therefore, I recommend this to be read by everyone who read or wants to his works; it will save you a lot of questions.
It was quite interesting, albeit repetitive; these conversations had taken place in different years and it’s sort of natural to touch the same topics, but read one after another didn’t go that well.
One thing I kind of disliked: he seems very modest and has a very poor opinion about his books; he said that just two are good, the rest are not, which is somewhat disrespectful toward his millions of fans. But when asked about whether he would like the Nobel prize, he said he expected it for a long time. How come if you think your books are not worthy? Modesty is modesty, not hypocrisy. I could be mistaken though and did not get the right meaning. But it left a bitter taste.
Anyway, despite this minor pet peeve, the conversations are well worth to be read.
The seven lectures from The Books and the Night could be regarded as essays. They are: The Divine Comedy, Nightmares, Thousand and One Dreams, Buddhism, Poetry, The Kabbalah, and Blindness.
Borges takes each and comments on their meaning, history, makes parallels with other works and opens our eyes about them.
Thousand and One Dreams is about the Arabian Nights (or Book of the Thousand Nights and A Night) and it is what drew me to this volume. I learned a great deal of interesting facts about the book, which is one of my favorites of all times.
There are a lot of other interesting things about each of the seven topics and I enjoyed them more than the conversations.
All in all, if you like Borges, you won’t be disappointed by this book.
This edition is structured in two parts: Borges at Eighty: Conversations, which contains discussions between JLB and other literates on various themes, and The Books and the Night in which we find a series of seven lectures delivered by the author in 1977 in Buenos Aires.
Regarding Borges at Eighty: Conversations: I learned a lot about his works and how to see them. He has three recurrent themes in all his works, and these are: nightmares, mirrors and time. Every character he imagined is himself. Therefore, I recommend this to be read by everyone who read or wants to his works; it will save you a lot of questions.
It was quite interesting, albeit repetitive; these conversations had taken place in different years and it’s sort of natural to touch the same topics, but read one after another didn’t go that well.
One thing I kind of disliked: he seems very modest and has a very poor opinion about his books; he said that just two are good, the rest are not, which is somewhat disrespectful toward his millions of fans. But when asked about whether he would like the Nobel prize, he said he expected it for a long time. How come if you think your books are not worthy? Modesty is modesty, not hypocrisy. I could be mistaken though and did not get the right meaning. But it left a bitter taste.
Anyway, despite this minor pet peeve, the conversations are well worth to be read.
The seven lectures from The Books and the Night could be regarded as essays. They are: The Divine Comedy, Nightmares, Thousand and One Dreams, Buddhism, Poetry, The Kabbalah, and Blindness.
Borges takes each and comments on their meaning, history, makes parallels with other works and opens our eyes about them.
Thousand and One Dreams is about the Arabian Nights (or Book of the Thousand Nights and A Night) and it is what drew me to this volume. I learned a great deal of interesting facts about the book, which is one of my favorites of all times.
There are a lot of other interesting things about each of the seven topics and I enjoyed them more than the conversations.
All in all, if you like Borges, you won’t be disappointed by this book.
November 11, 2019
“El Martín Fierro es un libro clásico y ese calificativo se oye como sinónimo de tedio”, reza el prólogo del opúsculo que Borges escribió con la ayuda de Margarita Guerrero. “Promover la lectura de Martín Fierro es el objeto principal de este breve trabajo”.
De hecho, esta introducción a la lectura del poema de José Hernández empieza recordándonos quienes fueron los precursores del Martín Fierro: entre otros, Estanislao del Campo y Lussich, que tal vez habrían caído en el completo olvido sin su ilustre descendiente literario.
Siguiente paso, Borges repasa los diversos episodios de la obra, tanto El gaucho Martín Fierro como La vuelta de Martín Fierro, resumiendo la narración y proporcionando sendos ejemplos de su expresión poética.
Finalmente, acabamos con un breve panorama de los críticos del poema, entre otros, Leopoldo Lugones y Miguel de Unamuno. Son de particular interés las reflexiones de Borges sobré el origen de la opinión según la cual Martín Fierro es el libro fundador y canónico de las letras argentinas. El mismo Borges no es inmune a esta idea, ya que su comentario compara el poema de Hernández al Quijote (libro canónico de la literatura española) o a Leaves of Grass (tal vez el poema nacional de los Estados Unidos).
En suma, un librito que aclara y pone en perspectiva la lectura de un poema que, sin su ayuda, puede resultar oscuro o tedioso (véase mi anterior reseña).
De hecho, esta introducción a la lectura del poema de José Hernández empieza recordándonos quienes fueron los precursores del Martín Fierro: entre otros, Estanislao del Campo y Lussich, que tal vez habrían caído en el completo olvido sin su ilustre descendiente literario.
Siguiente paso, Borges repasa los diversos episodios de la obra, tanto El gaucho Martín Fierro como La vuelta de Martín Fierro, resumiendo la narración y proporcionando sendos ejemplos de su expresión poética.
Finalmente, acabamos con un breve panorama de los críticos del poema, entre otros, Leopoldo Lugones y Miguel de Unamuno. Son de particular interés las reflexiones de Borges sobré el origen de la opinión según la cual Martín Fierro es el libro fundador y canónico de las letras argentinas. El mismo Borges no es inmune a esta idea, ya que su comentario compara el poema de Hernández al Quijote (libro canónico de la literatura española) o a Leaves of Grass (tal vez el poema nacional de los Estados Unidos).
En suma, un librito que aclara y pone en perspectiva la lectura de un poema que, sin su ayuda, puede resultar oscuro o tedioso (véase mi anterior reseña).
September 10, 2014
To write a review for Borges is usually useless.
Borges cannot be captured in precise terms or his writings be summarized in concise words. Easy way to know him is to read him. That would be easy. For, his short stories are really short.
But this book is an interesting collection of his conversations (in Spanish charlas) that he indulged in some of the American Universities in 1980. By then, he was already 80 years old and was almost blind.
These conversations though organized in the Universities, yet have the flavor of informal chats (charlas) and that does not mean that they are simple foolish talks. When Borges talks even the simple things attain importance. He is charming and can enchant you with his knowledge of World Literature. He quotes many of the pages from the book or poems from many of the collections just like that. You love him because he comes in these conversations as a lover of literature.
Some Excerpts:
1. "My life has been an encyclopedia of mistakes. A museum."
2. "I am a disciple of the past, of the whole past."
3. "Literature is a necessity of the human mind."
When asked about his blindness, this is what he replied:
"As I found out that I was blind very gradually, there was no special affected moment. It came like a slow summer twilight. I was head librarian of the National Library and I began to find that I was ringed in by letterless books. Then my friends lost their faces. Then I found out there was nobody in the looking glass."
He discusses many more interesting subjects. And most of them are very interesting. For instance, his take on poetry, prose, novel, literature in general, American literature in particular, love, friendship, philosophy, the pleasure of reading/rereading, nightmares, past, present, future, etc....
My final advise would be: "READ BORGES. READ AT LEAST A COLLECTION OF HIS SHORT STORIES."
Borges cannot be captured in precise terms or his writings be summarized in concise words. Easy way to know him is to read him. That would be easy. For, his short stories are really short.
But this book is an interesting collection of his conversations (in Spanish charlas) that he indulged in some of the American Universities in 1980. By then, he was already 80 years old and was almost blind.
These conversations though organized in the Universities, yet have the flavor of informal chats (charlas) and that does not mean that they are simple foolish talks. When Borges talks even the simple things attain importance. He is charming and can enchant you with his knowledge of World Literature. He quotes many of the pages from the book or poems from many of the collections just like that. You love him because he comes in these conversations as a lover of literature.
Some Excerpts:
1. "My life has been an encyclopedia of mistakes. A museum."
2. "I am a disciple of the past, of the whole past."
3. "Literature is a necessity of the human mind."
When asked about his blindness, this is what he replied:
"As I found out that I was blind very gradually, there was no special affected moment. It came like a slow summer twilight. I was head librarian of the National Library and I began to find that I was ringed in by letterless books. Then my friends lost their faces. Then I found out there was nobody in the looking glass."
He discusses many more interesting subjects. And most of them are very interesting. For instance, his take on poetry, prose, novel, literature in general, American literature in particular, love, friendship, philosophy, the pleasure of reading/rereading, nightmares, past, present, future, etc....
My final advise would be: "READ BORGES. READ AT LEAST A COLLECTION OF HIS SHORT STORIES."
November 9, 2024
"Ben kurmaca yazmıyorum. Gerçekler icat ediyorum."
Borges'den öğreneceğim şeylerin asla ama asla bitmiyor olması karşısında şaşkınlık, tatmin, heyecan ve endişeden müteşekkil karmaşık bir duygu hissediyorum. Yirmiden fazla kitabını okudum ve hala her cümlesinde yeni bir şeyler buluyorum, beynimin bir sürü yerine sızmayı, orada kendine kalıcı yerler edinmeyi beceriyor, nasıl iştir bu ya? Borges sadece eşsiz değil, bitimsiz de, anladım artık.
Bu kitap, seksenlerinin başlarındayken Amerika'ya yaptığı bir yolculuk sırasında gerçekleştirdiği sohbetlerin, söyleşilerin, radyo programlarının dökümlerini içeriyor. Şöyle diyor kendisi: "Seksen yaşında olduğumun kuşkusuz farkındayım. Her an ölebileceğimi umuyorum ama yaşamayı sürdürmekten, hayal kurmak benim işim olduğuna göre hayal kurmayı sürdürmekten başka ne gelir elimden? Durmadan hayal kurmalıyım, sonra da o hayaller sözcüklere dönüşmeli, ben de o sözcüklerle boğuşmalı, onlarla elimden gelenin en iyisini ya da en kötüsünü ortaya koymalıyım."
Sohbetler boyunca her kelimesinden taşan tevazusundan ayrı, zihninin berraklığından ayrı etkilendim. Labirentler, aynalar, karabasanlar gibi takıntılı olduğu temalara dair uzun uzun konuşuyor, yazdıktan sonra asla okumadığı kendi kitaplarına dair konuşmaktansa sevdiği yazarları, onların onda açtığı kapıları, soktuğu yolları anlatıyor. Dille, kelimelerle, onların kökeniyle kurduğu ilişki hiç kimseninkine benzemeyen bu olağanüstü adamı okuyabildiğimiz için çok şanslıyız sahiden. Bu arada her bölümün başına konmuş, o yolculukta çekilmiş fotoğrafların da ayrıca nefis olduğunu ekleyeyim.
O kadar çok yerin altını çizdim ki okurken, kitabı haşat ettim resmen. Bir tanesini ekleyip bitireyim:
"Her şeyi hatırlamanız gerekmez, çünkü sözgelimi benim Funes adlı karakterim sonsuz bir belleğe sahip olduğu için sonunda aklını kaçırır. Hiç kuşkusuz, her şeyi unutursanız artık var olamazsınız. Çünkü insan geçmişinde var olur. Yoksa kim olduğunuzu, adınızın ne olduğunu bile bilemezsiniz. O iki öğenin karışımını aramalısınız. Bellek ve unutuş, buna hayal gücü adını veriyoruz. Cafcaflı bir ad."
Okuyunuz bu kitabı, Borges'le hiç tanışmadıysanız da okuyunuz.
Borges'den öğreneceğim şeylerin asla ama asla bitmiyor olması karşısında şaşkınlık, tatmin, heyecan ve endişeden müteşekkil karmaşık bir duygu hissediyorum. Yirmiden fazla kitabını okudum ve hala her cümlesinde yeni bir şeyler buluyorum, beynimin bir sürü yerine sızmayı, orada kendine kalıcı yerler edinmeyi beceriyor, nasıl iştir bu ya? Borges sadece eşsiz değil, bitimsiz de, anladım artık.
Bu kitap, seksenlerinin başlarındayken Amerika'ya yaptığı bir yolculuk sırasında gerçekleştirdiği sohbetlerin, söyleşilerin, radyo programlarının dökümlerini içeriyor. Şöyle diyor kendisi: "Seksen yaşında olduğumun kuşkusuz farkındayım. Her an ölebileceğimi umuyorum ama yaşamayı sürdürmekten, hayal kurmak benim işim olduğuna göre hayal kurmayı sürdürmekten başka ne gelir elimden? Durmadan hayal kurmalıyım, sonra da o hayaller sözcüklere dönüşmeli, ben de o sözcüklerle boğuşmalı, onlarla elimden gelenin en iyisini ya da en kötüsünü ortaya koymalıyım."
Sohbetler boyunca her kelimesinden taşan tevazusundan ayrı, zihninin berraklığından ayrı etkilendim. Labirentler, aynalar, karabasanlar gibi takıntılı olduğu temalara dair uzun uzun konuşuyor, yazdıktan sonra asla okumadığı kendi kitaplarına dair konuşmaktansa sevdiği yazarları, onların onda açtığı kapıları, soktuğu yolları anlatıyor. Dille, kelimelerle, onların kökeniyle kurduğu ilişki hiç kimseninkine benzemeyen bu olağanüstü adamı okuyabildiğimiz için çok şanslıyız sahiden. Bu arada her bölümün başına konmuş, o yolculukta çekilmiş fotoğrafların da ayrıca nefis olduğunu ekleyeyim.
O kadar çok yerin altını çizdim ki okurken, kitabı haşat ettim resmen. Bir tanesini ekleyip bitireyim:
"Her şeyi hatırlamanız gerekmez, çünkü sözgelimi benim Funes adlı karakterim sonsuz bir belleğe sahip olduğu için sonunda aklını kaçırır. Hiç kuşkusuz, her şeyi unutursanız artık var olamazsınız. Çünkü insan geçmişinde var olur. Yoksa kim olduğunuzu, adınızın ne olduğunu bile bilemezsiniz. O iki öğenin karışımını aramalısınız. Bellek ve unutuş, buna hayal gücü adını veriyoruz. Cafcaflı bir ad."
Okuyunuz bu kitabı, Borges'le hiç tanışmadıysanız da okuyunuz.
June 29, 2016
Jorge Luis Borges is probably the single major literary influence in my life over the last fifty years. It is from reading his poetry, essays, and stories that my imagination has been set free to travel across the years and around the world.
Once blindness set in around the mid 1950s, it became increasingly difficult for Borges to write:
During this same period, Borges traveled around the world, to the United States, Japan, Iceland, Europe, and other locales. And where he traveled, he consented to be interviewed. Consequently, there are around a dozen books of interviews with Borges. Borges at Eighty: Conversations, edited by Willis Barnstone, is by no means of best of them. I even detect a bit of resistance on Borges's part to many of the questions he is asked, but it is still eminently worth reading.
What was in the author's head during his last years constituted a rich treasury. Just to give you an example, I have just begun reading Robert Louis Stevenson's The Ebb-Tide on Borges's recommendation in two of the conversations. Although he has been dead for thirty years, Borges is still influencing me!
Once blindness set in around the mid 1950s, it became increasingly difficult for Borges to write:
I suppose life, I suppose the world is a nightmare, but I can't escape from it and am still dreaming it, And I cannot reach salvation. It's shielded from us. Yet I do my best and I find my salvation to be the act of writing, of going in for writing in a rather hopeless way, What can I do? I'm over 80. I am blind. I am very often lonely.Although Borges had in his late years cut back on writing prose, those were the golden years of his poetic career. It is apparently much easier to write a poem of limited size in one's head than a longer piece of prose. So one door shuts and another opens.
During this same period, Borges traveled around the world, to the United States, Japan, Iceland, Europe, and other locales. And where he traveled, he consented to be interviewed. Consequently, there are around a dozen books of interviews with Borges. Borges at Eighty: Conversations, edited by Willis Barnstone, is by no means of best of them. I even detect a bit of resistance on Borges's part to many of the questions he is asked, but it is still eminently worth reading.
What was in the author's head during his last years constituted a rich treasury. Just to give you an example, I have just begun reading Robert Louis Stevenson's The Ebb-Tide on Borges's recommendation in two of the conversations. Although he has been dead for thirty years, Borges is still influencing me!
May 28, 2021
It was 1992 or 1993, I think, when a cool neighbour of mine lent me an anthology called in Romanian Cartea de nisip (The Book of Sand) which I simply devoured. I knew nothing about Borges at that time, although, despite the lack of books and information during the communist regime, I had discovered some South-American treasures like A Hundred Years of Solitude and Aunt Julia and the Scriptwriter.
Since then, Borges has always been on my must-read-all-they-wrote list of writers. So, I was naturally curious about Borges at eighty the moment I read one of my friends review of the book. And I was not disappointed. Borges of fiction is of course different from Borges of reality so to speak (and he stressed himself many times the difference between persona and self, if you remember only Borges and I) but still strangely not so much, since themes of his writings often escape from fiction to irrupt into the real world and vice versa. He is tired of living the ugly and unhappy life, but embraces memories because “memory turns all things into beauty”, he does not believe in afterlife and even less in afterlife punishment, because it does not make sense to “go in for more and more hell, for larger and larger doses” when life is already hell, but if paradise exists, it had better be a library and not a garden, he feels unworthy to be put near the greatest names of literature (“My library is compounded of good books. And who am I to be a neighbor to Virgil or Stevenson?” ) but is happy like a child when he is asked about a well turned-up sentence he totally forgot he had written; overall, he thinks dreaming is the task of writers and nightmares, “the tigers of dreams” are especially useful for literature, and he believes the future of literature is quite safe since it is “a necessity of the human mind”.
Borges at eighty, who has been living for a long time “in the center of a luminous mist” as he describes his blindness, waits impatiently for his death in a discreet, modest, humble but such a majestic way:
Some quotes on the same theme:
And, to finish, a little poem so musical in Spanish it is a pity to be translated:
Since then, Borges has always been on my must-read-all-they-wrote list of writers. So, I was naturally curious about Borges at eighty the moment I read one of my friends review of the book. And I was not disappointed. Borges of fiction is of course different from Borges of reality so to speak (and he stressed himself many times the difference between persona and self, if you remember only Borges and I) but still strangely not so much, since themes of his writings often escape from fiction to irrupt into the real world and vice versa. He is tired of living the ugly and unhappy life, but embraces memories because “memory turns all things into beauty”, he does not believe in afterlife and even less in afterlife punishment, because it does not make sense to “go in for more and more hell, for larger and larger doses” when life is already hell, but if paradise exists, it had better be a library and not a garden, he feels unworthy to be put near the greatest names of literature (“My library is compounded of good books. And who am I to be a neighbor to Virgil or Stevenson?” ) but is happy like a child when he is asked about a well turned-up sentence he totally forgot he had written; overall, he thinks dreaming is the task of writers and nightmares, “the tigers of dreams” are especially useful for literature, and he believes the future of literature is quite safe since it is “a necessity of the human mind”.
Borges at eighty, who has been living for a long time “in the center of a luminous mist” as he describes his blindness, waits impatiently for his death in a discreet, modest, humble but such a majestic way:
Of course I know that I am eighty. I hope I may die at any moment, but what can I do about it but to go on living and dreaming, since dreaming is my task?
Some quotes on the same theme:
…if a soul is damned it is forever in hell, there is no use in finding its way to heaven. And the great Swedish mystic Swedenborg thought much the same way. The damned are unhappy in hell but would be far unhappier in heaven.
*
I think of death as being full of hope. Hope of annihilation. Hope of being forgotten. Sometimes I feel unhappy. I can’t help it. Then I say: But after all why should I be unhappy, since at any moment I may die? And that comes to me as a comfort. Because I think of death as being total. I don’t want to go on. I’ve lived far too long. Why go on after death? That’s an exaggeration. I stand in hope of death, not in fear of death.
*
It is very common to be unhappy, but when we are unhappy, we do not get the nightmare touch, the uncanny touch, the eerie touch. That is given us by the nightmare itself. The nightmare has a peculiar horror to it. The nightmare, that tiger of the dream. It has a peculiar horror that has nothing to do with things that happen to us in waking life. And that horror might be a foretaste of hell. I don’t believe in hell, of course, but there is something very strange about the nightmare, and nobody seems to have noticed that.
And, to finish, a little poem so musical in Spanish it is a pity to be translated:
Hay tanta soledad en ese oro.
La luna de las noches no es la luna
Que vio el primer Adán. Los largos siglos
De la vigilia humana la han colmado
De antiguo llanto. Mírala. Es tu espejo. (La luna)
Read
August 4, 2019Kitapta Borges’le yapılmış 11 tane söyleşi yer alıyor. Daha önce birkaç kitabını okumuş olsam da bu söyleşiler Borges’i daha iyi tanımak için bir fırsat oldu. Unutulup gitme isteğini sık sık söylüyor. Belki de kendini önce yine kendisi unutmaya başlamıştır. Kendi kitaplarını kütüphanesinde tutmuyor; öyküleri ve şiirleri ile ilgili sorulara çoğu zaman “Öyle mi yazmışım? Pek de güzel bir şiir değilmiş.” gibi unuttuğunu belirten cevaplar veriyor.
Okuduklarıyla ilgili öyle büyük bir hafızası var ki; pek çok şiiri ezberden okuyup, okuduğu yazarlardan alıntılar yapabiliyor. Yine pek çok kitabı farklı dillerden defalarca okumuş. Sanki belleğinden kendisini çıkarmış ve yerine kocaman bir ‘edebi hafıza’ yerleştirmiş. O edebi hafızadan çıkanlarla da biz okuyucuya sayısız yeni okuma çıkıyor.
Kitabın şöyle bir handikapı var. Söyleşilerde bazen aynı bazen de çok benzer sorular geliyor ve Borges de olağan bir şekilde benzer şeyleri anlatıyor. Bu yüzden bazı şeyleri tekrar tekrar okuma durumu oluyor.
Sevdiğim bir yazarı, kurmaca olmayan söyledikleriyle okumak, bazen dinliyormuş gibi olmak, güzeldi.
Okuduklarıyla ilgili öyle büyük bir hafızası var ki; pek çok şiiri ezberden okuyup, okuduğu yazarlardan alıntılar yapabiliyor. Yine pek çok kitabı farklı dillerden defalarca okumuş. Sanki belleğinden kendisini çıkarmış ve yerine kocaman bir ‘edebi hafıza’ yerleştirmiş. O edebi hafızadan çıkanlarla da biz okuyucuya sayısız yeni okuma çıkıyor.
Kitabın şöyle bir handikapı var. Söyleşilerde bazen aynı bazen de çok benzer sorular geliyor ve Borges de olağan bir şekilde benzer şeyleri anlatıyor. Bu yüzden bazı şeyleri tekrar tekrar okuma durumu oluyor.
Sevdiğim bir yazarı, kurmaca olmayan söyledikleriyle okumak, bazen dinliyormuş gibi olmak, güzeldi.
October 5, 2017
Jorge Luis BORGES'den sözler:
-Mutluyken bir şey üretmeyi bekleyemezsiniz.
-Cehennemi bir ruh hali olarak, cenneti ise bir kütüphane şeklinde düşünüyorum.
-Geçmiş hazinemizdir, elimizde olan tek şeydir, bizi oluşturur; insan geçmişinde var olur, yoksa adınızı bile bilemezsiniz, kişiliğimiz dahil her şeyi ve şimdiyi geçmiş belirler.
-İçimizde yalnızlığımızı yok etmek isteyen çok güçlü bir dürtü var, dışımıza ulaşabilmeye zorlayan o yaşam gücü. Sappho'nun anlattığı gibi: "Keşke iki elimle dokunabilsem gökyüzüne."
-Bir güzellik sonsuz bir mutluluktur (Keats'den).
-Her neden bir başka nedenin sonucudur.
-Bir mutluluk anı varsa, daha önceleri olmuş birçok korkunç ve birçok güzel şey sayesinde vardır.
-Madem Batı uygarlığına bağlıyız, o zaman hepimiz pek çok kan bağı macerasına karşın Yunan ve Yahudiyiz.
-Kanımca hümanizmi kurtarmak için elimizden geleni yapmalıyız. Sahip olduğumuz tek şey.
-Yaşantıların en mutluluk vericisi okumak. Daha iyi olan ise yeniden ve derinliğine okuyarak onu zenginleştirmek.
-Bir şiir gerçek bir şiirse yüksek sesle okunarak sınanmalı.
-Tüm edebiyatın tepesinde Dante'nin İlahi Komedya'sı vardır.
-Arkadaşlık hayatın temel olgusu belki de; aşka üstünlüğü ise hiçbir kanıtlama gerektirmemesinde.
-İstediğimiz sonucu hiçbir zaman tam elde edemeyiz, hep elde ettik edeceğiz durumundayızdır.
-Mutluyken bir şey üretmeyi bekleyemezsiniz.
-Cehennemi bir ruh hali olarak, cenneti ise bir kütüphane şeklinde düşünüyorum.
-Geçmiş hazinemizdir, elimizde olan tek şeydir, bizi oluşturur; insan geçmişinde var olur, yoksa adınızı bile bilemezsiniz, kişiliğimiz dahil her şeyi ve şimdiyi geçmiş belirler.
-İçimizde yalnızlığımızı yok etmek isteyen çok güçlü bir dürtü var, dışımıza ulaşabilmeye zorlayan o yaşam gücü. Sappho'nun anlattığı gibi: "Keşke iki elimle dokunabilsem gökyüzüne."
-Bir güzellik sonsuz bir mutluluktur (Keats'den).
-Her neden bir başka nedenin sonucudur.
-Bir mutluluk anı varsa, daha önceleri olmuş birçok korkunç ve birçok güzel şey sayesinde vardır.
-Madem Batı uygarlığına bağlıyız, o zaman hepimiz pek çok kan bağı macerasına karşın Yunan ve Yahudiyiz.
-Kanımca hümanizmi kurtarmak için elimizden geleni yapmalıyız. Sahip olduğumuz tek şey.
-Yaşantıların en mutluluk vericisi okumak. Daha iyi olan ise yeniden ve derinliğine okuyarak onu zenginleştirmek.
-Bir şiir gerçek bir şiirse yüksek sesle okunarak sınanmalı.
-Tüm edebiyatın tepesinde Dante'nin İlahi Komedya'sı vardır.
-Arkadaşlık hayatın temel olgusu belki de; aşka üstünlüğü ise hiçbir kanıtlama gerektirmemesinde.
-İstediğimiz sonucu hiçbir zaman tam elde edemeyiz, hep elde ettik edeceğiz durumundayızdır.
January 28, 2022
O bijuterie de carte 💖
Aș sugera celor care încă nu sunt familiarizați cu cărțile lui Borges, să înceapă cu aceasta, ar fi cea mai sigură călăuză într-o fascinantă călătorie 😇
Aș sugera celor care încă nu sunt familiarizați cu cărțile lui Borges, să înceapă cu aceasta, ar fi cea mai sigură călăuză într-o fascinantă călătorie 😇
November 24, 2021
Martín Fierro (y su ya inseparable continuación La vuelta de Martín Fierro es un indiscutible clásico de la literatura argentina y probablemente la cumbre de la literatura gauchesca. Jorge Luis Borges fue uno de los grandes literatos del siglo XX y éste libro, más que un estudio exhaustivo o la crítica académica definitiva del libro del poema de Hernández, es una especie de carta de amor de un gran lector a un gran libro. Por supuesto, se trata de un lector erudito, capaz de entrelazar la obra de Hernández con el resto de la literatura gauchesa y con el ambiente social y político de la Argentina del siglo XIX. En ese sentido, se trata de una lectura deliciosa que puede servir tanto de preludio a una lectura del poema de Hernández, como de un recordatorio de sus múltiples conexiones con otras obras y su tiempo.
April 13, 2024
cu sinceritate declar ca am inceput cartea asta strict pentru a-mi completa sursele de licenta si m-a cucerit. Nu prea am reusit sa ma aproprii de scriitura lui Borges si eram sigura ca desi ideile sunt excelente, realizarea nu e tocmai optima.
Dar nu credeam ca o sa ma îndrăgostesc asa tare de omul Borges, singurul scriitor pe langa Tolstoi cu care cred ca o cafea sau o discutie ti-ar schimba viata, cu blandete si bucurie. Borges e un copil uimit de lume care iubeste literatura si de la care fiecare avem ceva de invatat
Dar nu credeam ca o sa ma îndrăgostesc asa tare de omul Borges, singurul scriitor pe langa Tolstoi cu care cred ca o cafea sau o discutie ti-ar schimba viata, cu blandete si bucurie. Borges e un copil uimit de lume care iubeste literatura si de la care fiecare avem ceva de invatat
October 11, 2013
A book of interviews isn't likely to be classic (i.e. 5-star) but if you're interested in Borges, and maybe even if you're not, these late-in-life interviews are quite enjoyable. His heterodox views on English literature, also on display in Professor Borges, are themselves worth the reading.
February 8, 2023
Nu l-am citit încă pe Borges dar am ales să cunosc puțin din el descoperind ce zicea el pe la 80 de ani? Am pornit invers și nu pot să zic că am făcut bine sau că m-a pregătit temeinic pentru operele lui. Însă a fost o lectură plăcută (pe cât pot spune că am înțeles acum, și la vârsta de acum).
A menționat el despre cum atunci cand vrem sa descoperim un poet de exemplu mergem direct la ultimele volume publicate, că doar alea ar fi rezultatul evoluției lui scriitoricești și ce rost ar avea să mai răsfoiești parcursul când poți trece direct la concluzii? Din punctul lui de vedere abordarea asta e greșită, mai ales că el credea că scrierile lui mai vechi erau de fapt mai bune, deși greu de zis având în vedere că nu își recitea operele, dar de fiecare dată când cineva în vreun interviu sau conferință îi reamintea de un pasaj de-al său era plăcut surprins.
Ce m-a marcat însă cel mai mult a fost ce a zis el legat de prima sa operă, anume că aceea ar conține de fapt toate operele sale ulterioare, însă, bineînțeles, doar el ar fi în stare să descifreze în ce fel sunt acestea prezente acolo. Ca și cum toate căutările pe care le putem avea într-o viață, le avem deja la începutul ei, iar pe parcurs oricât ne învârtim tot la ele ajungem.
A menționat el despre cum atunci cand vrem sa descoperim un poet de exemplu mergem direct la ultimele volume publicate, că doar alea ar fi rezultatul evoluției lui scriitoricești și ce rost ar avea să mai răsfoiești parcursul când poți trece direct la concluzii? Din punctul lui de vedere abordarea asta e greșită, mai ales că el credea că scrierile lui mai vechi erau de fapt mai bune, deși greu de zis având în vedere că nu își recitea operele, dar de fiecare dată când cineva în vreun interviu sau conferință îi reamintea de un pasaj de-al său era plăcut surprins.
Ce m-a marcat însă cel mai mult a fost ce a zis el legat de prima sa operă, anume că aceea ar conține de fapt toate operele sale ulterioare, însă, bineînțeles, doar el ar fi în stare să descifreze în ce fel sunt acestea prezente acolo. Ca și cum toate căutările pe care le putem avea într-o viață, le avem deja la începutul ei, iar pe parcurs oricât ne învârtim tot la ele ajungem.
May 16, 2021
Start reading it for no reason then find myself stuck inside Borges head and worldview.
February 27, 2022
Ensayo escrito por Borges sobre el Martín Fierro, se divide en varios capítulos:
- La poesía gauchesca
- José Hernández
- El gaucho Martín Fierro
- La vuelta del Martín Fierro
- Martín Fierro y los críticos
- Juicio general
- La poesía gauchesca
- José Hernández
- El gaucho Martín Fierro
- La vuelta del Martín Fierro
- Martín Fierro y los críticos
- Juicio general
January 6, 2016
A profound insight into one of the most important writers of the 20th Century. He reveals the depth of the ideas that he used to develop both his fiction and non-fiction books.
December 26, 2021
Para Borges la entrevista era un género literario y tenía claro que a partir de las que concedía, estaba haciendo literatura, estaba continuando su obra. Por esa razón nunca se daba el lujo de responder si no era con una genialidad. Este libro da un fiel testimonio de ello. El misterio esencial, como dice Borges en varias oportunidades, es el tiempo. Como una paradoja del mismo, el escritor aguarda a su propia obra. Todo escritor, para Borges, está siendo continuamente modificado por lo que escribe. El problema del tiempo está relacionado con otro problema, el de la identidad. ¿Qué es, en definitiva, el yo? Borges afirma que “ el yo es el pasado, el presente, y también la expectativa de futuro, del tiempo por venir. De manera que esos dos enigmas, esos dos misterios –la identidad y el tiempo –, representan la preocupación esencial de la filosofía, y afortunadamente para nosotros, jamás serán resueltos”.
March 16, 2019
My ratings of books on Goodreads are solely a crude ranking of their utility to me, and not an evaluation of literary merit, entertainment value, social importance, humor, insightfulness, scientific accuracy, creative vigor, suspensefulness of plot, depth of characters, vitality of theme, excitement of climax, satisfaction of ending, or any other combination of dimensions of value which we are expected to boil down through some fabulous alchemy into a single digit.
December 7, 2024
"Fundar ciudades que han comenzado siendo fortines; expandir su acción sobre el desierto en radio progresivo; luchar con la tierra virgen y con el auca batallador; padecer las injusticias de la organización social rudimentaria; sobrellevar heroicamente entre esas fuerzas fatales la fe en sí mismos, en la humanidad, en la justicia; he ahí la vida del gaucho Martín Fierro; he ahí la vida de todo el pueblo argentino."
January 26, 2019
Borges has a delightful simplicity in the collected talks, and his elegantly blunt perspectives make me jealous of his conversational skill. He's honest, humble, clear, and refreshing. Unfortunately, you can get all this book has to offer from maybe 2 or 3 of the conversations; the total 11 or 12 are repetitious to a fault.
April 25, 2025
bastante escueto pero tiene humor y aportes interesantes, re sirve medio como guía de resumen (como sigue el poema)
una estrella más por encontrar un espacio para pegarle al santos vega de ascasubí dsjsjs resentido
una estrella más por encontrar un espacio para pegarle al santos vega de ascasubí dsjsjs resentido
August 12, 2025
Encontré este librito en la feria del libro de Lima. Justo tenía que hacer un trabajo de lectura crítica sobre Martín Fierro para la universidad. Me parece un análisis muy completo y disfruté mucho todas las referencia, en especial el apartado sobre poesía gauchesca.
November 11, 2017
A delight, as ever.
October 23, 2018
Nothing short of stunning. Each reread gets better.
February 8, 2020
Interviews with me.
May 13, 2020
Borges was great.
You have to keep reminding yourself that this is an elderly blind man speaking - his mind was sharper at 80 than that of someone half his age.
You have to keep reminding yourself that this is an elderly blind man speaking - his mind was sharper at 80 than that of someone half his age.
April 30, 2022
博尔赫斯出我意料的有趣。没想到这本书读的这么愉快，并且时常让我笑出声来。
October 4, 2022
看过一些博尔赫斯的短篇，不太好理解，但却令人着迷。这本谈话录则提到了不少那些迷的来源。尽管博尔赫斯声称自己看的书不多，但大多数我还是没读过，而他重复读好书的习惯值得学习。但对于诗歌类，也许是出于译作之故，书中的诗我都难以进入。读完这本谈话录，又扩充了不少待读书目。
Displaying 1 - 30 of 52 reviews