What do you think?
Operation Otherworld #1
Operation Chaos
The prequel to the popular Operation Luna.
In a war waged against black magic, a werewolf and his witch wife are called upon to neutralize an enemy's ultimate weapon--the world's most powerful demon.
Set in a fantasy alternate history United States where magic and technology combine. Werewolfery is not only hereditary, but a recessive gene, and the polarized component of moonlight has been isolated, so that the hero can use a Were-flash to transform without the full moon.
In a war waged against black magic, a werewolf and his witch wife are called upon to neutralize an enemy's ultimate weapon--the world's most powerful demon.
Set in a fantasy alternate history United States where magic and technology combine. Werewolfery is not only hereditary, but a recessive gene, and the polarized component of moonlight has been isolated, so that the hero can use a Were-flash to transform without the full moon.
256 pages, Paperback
First published April 1, 1971
About the author
Poul Anderson
1,664 books1,142 followersPseudonym A. A. Craig, Michael Karageorge, Winston P. Sanders, P. A. Kingsley.
Poul William Anderson was an American science fiction author who began his career during one of the Golden Ages of the genre and continued to write and remain popular into the 21st century. Anderson also authored several works of fantasy, historical novels, and a prodigious number of short stories. He received numerous awards for his writing, including seven Hugo Awards and three Nebula Awards.
Anderson received a degree in physics from the University of Minnesota in 1948. He married Karen Kruse in 1953. They had one daughter, Astrid, who is married to science fiction author Greg Bear. Anderson was the sixth President of Science Fiction and Fantasy Writers of America, taking office in 1972. He was a member of the Swordsmen and Sorcerers' Guild of America, a loose-knit group of Heroic Fantasy authors founded in the 1960s, some of whose works were anthologized in Lin Carter's Flashing Swords! anthologies. He was a founding member of the Society for Creative Anachronism. Robert A. Heinlein dedicated his 1985 novel The Cat Who Walks Through Walls to Anderson and eight of the other members of the Citizens' Advisory Council on National Space Policy.[2][3]
Poul Anderson died of cancer on July 31, 2001, after a month in the hospital. Several of his novels were published posthumously.
Series:
* Time Patrol
* Psychotechnic League
* Trygve Yamamura
* Harvest of Stars
* King of Ys
* Last Viking
* Hoka
* Future history of the Polesotechnic League
* Flandry
Poul William Anderson was an American science fiction author who began his career during one of the Golden Ages of the genre and continued to write and remain popular into the 21st century. Anderson also authored several works of fantasy, historical novels, and a prodigious number of short stories. He received numerous awards for his writing, including seven Hugo Awards and three Nebula Awards.
Anderson received a degree in physics from the University of Minnesota in 1948. He married Karen Kruse in 1953. They had one daughter, Astrid, who is married to science fiction author Greg Bear. Anderson was the sixth President of Science Fiction and Fantasy Writers of America, taking office in 1972. He was a member of the Swordsmen and Sorcerers' Guild of America, a loose-knit group of Heroic Fantasy authors founded in the 1960s, some of whose works were anthologized in Lin Carter's Flashing Swords! anthologies. He was a founding member of the Society for Creative Anachronism. Robert A. Heinlein dedicated his 1985 novel The Cat Who Walks Through Walls to Anderson and eight of the other members of the Citizens' Advisory Council on National Space Policy.[2][3]
Poul Anderson died of cancer on July 31, 2001, after a month in the hospital. Several of his novels were published posthumously.
Series:
* Time Patrol
* Psychotechnic League
* Trygve Yamamura
* Harvest of Stars
* King of Ys
* Last Viking
* Hoka
* Future history of the Polesotechnic League
* Flandry
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 1 of 1 review
June 14, 2021
Hei, voi de acolo!
Dacă existaţi, vă salut!
S‑ar putea să nu aflăm asta niciodată. Facem doar un experiment nebunesc, verificând o ipoteză şi mai nebunească. Dar suntem datori să încercăm.
Zac în transă, numai pe jumătate conştient de lumea mea. Sunt folosit de ei ca să stabilesc canale de comunicaţie peste şuvoaiele timpului, fiindcă tot ce mi s‑a întâmplat în urmă cu mulţi ani a lăsat urme în firea mea omenească; şi ei cred că un mesaj gândit de mine are mai multe şanse să găsească rezonanţe în voi, decât dacă ar veni de la oricine altcineva.
Deşi şansele nu sunt prea mari. Mediocritatea mea aproape că înăbuşă puţinele puteri magice care plutesc încă în mine ca un abur. Şi, de altfel, s‑ar putea foarte bine – dacă nu cumva chiar aşa se întâmplă – să radiez în neant.
Ipoteza că timpul are mai mult decât o singură dimensiune, că pot să coexiste nenumărate universuri de sine stătătoare, unele total diferite, altele ale căror diferenţieri faţă de al nostru sunt prea subtile spre a fi detectabile, este doar o idee filosofică… Oare de ce folosesc în vis asemenea limbaj? De obicei nu mă exprim astfel. Pregătirile m‑au aruncat într‑o stare ciudată. La naiba, voi redeveni eu însumi, şi asta nu doar mâine, când mă voi trezi, ci chiar acum şi în tot timpul nopţii… Pământuri unde generalul Lee a câştigat la Gettysburg sau Napoleon la Waterloo; Pământuri unde cultul lui Mitras a învins, în Imperiul Roman, creştinismul; Pământuri unde Roma nu a existat niciodată; Pământuri unde un alt animal, iar nu omul, a evoluat, devenind o fiinţă raţională, sau unde aşa ceva nici nu s‑a întâmplat; Pământuri, întregi universuri, unde legile naturii sunt altele, unde este posibil să faci ceea ce noi nu vom putea realiza niciodată, dar ai căror locuitori nu vor realiza niciodată ceea ce noi facem cu uşurinţă.
Ei bine, mi s‑a spus că ipoteza este susţinută nu doar de filosofie. In teoria fizicii moderne există anumite indicii prea greu de înţeles pentru mine. Unele atestări – cazuri de apariţii, dispariţii sau amândouă la un loc – sugerează că însuşi corpul omenesc se poate transfera printre asemenea curenţi ai timpului – Benjamin Bathurst, Kaspar Hauser… Cam aşa s‑a întâmplat şi cu mine, cu trupul meu, deşi nu chiar acelaşi lucru. Oricum, de aici a luat naştere ocupaţia noastră.
Vedeţi voi, dacă lumile paralele există, ele trebuie să fie legate într‑un mod absolut fundamental; altfel, ipoteza nu s‑ar putea verifica din principiu şi ar fi, în consecinţă, lipsită de sens. Având aceeaşi origine, fiind întipărite în aceeaşi matrice, ele trebuie, într‑un fel, să împărtăşească acelaşi destin. Oricât de diferite ar fi ca formă, cu siguranţă că în toate se desfăşoară acelaşi război dintre Ordine şi Haos.
Noi am învăţat anumite lucruri. Ar trebui să transmitem în eter lecţia şi avertismentul.
Pentru voi, cei de dincolo, totul poate să pară doar un vis. La fel mi se întâmplă şi mie, deşi îmi amintesc lucruri petrecute cu adevărat. Ne îndoim că voi – oricare dintre aceia la care am putea să ajungem – veţi fi în stare să ne răspundeţi, chiar dacă aţi dori s‑o faceţi. De n‑ar fi aşa, am fi primit deja mesaje din alte părţi. Dar gândiţi‑vă la ceea ce recepţionaţi! Întrebaţi‑vă dacă un simplu vis ar putea semăna cu acestea toate.
Deşi nu avem o idee concretă despre cum arătaţi, putem încerca să ne închipuim, presupunând că reprezentaţi mai mult decât un vid. Probabil că nu trăiţi în lumi radical diferite de a noastră, deoarece altfel comunicarea ar fi imposibilă. Ar putea, oare, eul meu lipsit de complicaţii să intre în rezonanţă cu un adevărat extraterestru? Ba nu, sunt sigur că şi voi sunteţi oameni şi aveţi o cultură tehnologică. Cu siguranţă, vă amintiţi şi voi de Galileo, Newton, Lavoisier, Watt; nu‑i deloc exclus să fiţi chiar americani. Dar, de la un anumit moment, am pornit pe drumuri divergente. Aţi avut şi voi un Einstein? Iar dacă da, cum i‑a evoluat gândirea după ce a publicat primele lucrări despre mişcarea browniană şi teoria relativităţii? Întrebările ar putea continua la nesfârşit.
Bineînţeles că şi voi vă veţi fi punând asemenea întrebări despre noi. Aşa că am de gând să hoinăresc prin propria mea poveste. (Oricum, un lucru greu de evitat, în acest amurg somnolent în care ei m‑au cufundat.) Fără îndoială că de multe ori voi relata lucruri evidente, dând amănunte excesive. Dacă ştiţi deja cum funcţionează generatoarele electrice, cum s‑a terminat primul război mondial – sau orice altceva – fiţi îngăduitori cu mine. Mai bine prea multe informaţii decât prea puţine. Este mai mult decât vital pentru voi.
Dacă existaţi.
De unde să încep? Cred că, în ceea ce mă priveşte, totul s‑a declanşat în timpul celui de‑al doilea război mondial, deşi, bineînţeles, rădăcinile merg mult mai adânc şi mai departe în timp; conflictul este mai bătrân decât însăşi creaţiunea…
Dacă existaţi, vă salut!
S‑ar putea să nu aflăm asta niciodată. Facem doar un experiment nebunesc, verificând o ipoteză şi mai nebunească. Dar suntem datori să încercăm.
Zac în transă, numai pe jumătate conştient de lumea mea. Sunt folosit de ei ca să stabilesc canale de comunicaţie peste şuvoaiele timpului, fiindcă tot ce mi s‑a întâmplat în urmă cu mulţi ani a lăsat urme în firea mea omenească; şi ei cred că un mesaj gândit de mine are mai multe şanse să găsească rezonanţe în voi, decât dacă ar veni de la oricine altcineva.
Deşi şansele nu sunt prea mari. Mediocritatea mea aproape că înăbuşă puţinele puteri magice care plutesc încă în mine ca un abur. Şi, de altfel, s‑ar putea foarte bine – dacă nu cumva chiar aşa se întâmplă – să radiez în neant.
Ipoteza că timpul are mai mult decât o singură dimensiune, că pot să coexiste nenumărate universuri de sine stătătoare, unele total diferite, altele ale căror diferenţieri faţă de al nostru sunt prea subtile spre a fi detectabile, este doar o idee filosofică… Oare de ce folosesc în vis asemenea limbaj? De obicei nu mă exprim astfel. Pregătirile m‑au aruncat într‑o stare ciudată. La naiba, voi redeveni eu însumi, şi asta nu doar mâine, când mă voi trezi, ci chiar acum şi în tot timpul nopţii… Pământuri unde generalul Lee a câştigat la Gettysburg sau Napoleon la Waterloo; Pământuri unde cultul lui Mitras a învins, în Imperiul Roman, creştinismul; Pământuri unde Roma nu a existat niciodată; Pământuri unde un alt animal, iar nu omul, a evoluat, devenind o fiinţă raţională, sau unde aşa ceva nici nu s‑a întâmplat; Pământuri, întregi universuri, unde legile naturii sunt altele, unde este posibil să faci ceea ce noi nu vom putea realiza niciodată, dar ai căror locuitori nu vor realiza niciodată ceea ce noi facem cu uşurinţă.
Ei bine, mi s‑a spus că ipoteza este susţinută nu doar de filosofie. In teoria fizicii moderne există anumite indicii prea greu de înţeles pentru mine. Unele atestări – cazuri de apariţii, dispariţii sau amândouă la un loc – sugerează că însuşi corpul omenesc se poate transfera printre asemenea curenţi ai timpului – Benjamin Bathurst, Kaspar Hauser… Cam aşa s‑a întâmplat şi cu mine, cu trupul meu, deşi nu chiar acelaşi lucru. Oricum, de aici a luat naştere ocupaţia noastră.
Vedeţi voi, dacă lumile paralele există, ele trebuie să fie legate într‑un mod absolut fundamental; altfel, ipoteza nu s‑ar putea verifica din principiu şi ar fi, în consecinţă, lipsită de sens. Având aceeaşi origine, fiind întipărite în aceeaşi matrice, ele trebuie, într‑un fel, să împărtăşească acelaşi destin. Oricât de diferite ar fi ca formă, cu siguranţă că în toate se desfăşoară acelaşi război dintre Ordine şi Haos.
Noi am învăţat anumite lucruri. Ar trebui să transmitem în eter lecţia şi avertismentul.
Pentru voi, cei de dincolo, totul poate să pară doar un vis. La fel mi se întâmplă şi mie, deşi îmi amintesc lucruri petrecute cu adevărat. Ne îndoim că voi – oricare dintre aceia la care am putea să ajungem – veţi fi în stare să ne răspundeţi, chiar dacă aţi dori s‑o faceţi. De n‑ar fi aşa, am fi primit deja mesaje din alte părţi. Dar gândiţi‑vă la ceea ce recepţionaţi! Întrebaţi‑vă dacă un simplu vis ar putea semăna cu acestea toate.
Deşi nu avem o idee concretă despre cum arătaţi, putem încerca să ne închipuim, presupunând că reprezentaţi mai mult decât un vid. Probabil că nu trăiţi în lumi radical diferite de a noastră, deoarece altfel comunicarea ar fi imposibilă. Ar putea, oare, eul meu lipsit de complicaţii să intre în rezonanţă cu un adevărat extraterestru? Ba nu, sunt sigur că şi voi sunteţi oameni şi aveţi o cultură tehnologică. Cu siguranţă, vă amintiţi şi voi de Galileo, Newton, Lavoisier, Watt; nu‑i deloc exclus să fiţi chiar americani. Dar, de la un anumit moment, am pornit pe drumuri divergente. Aţi avut şi voi un Einstein? Iar dacă da, cum i‑a evoluat gândirea după ce a publicat primele lucrări despre mişcarea browniană şi teoria relativităţii? Întrebările ar putea continua la nesfârşit.
Bineînţeles că şi voi vă veţi fi punând asemenea întrebări despre noi. Aşa că am de gând să hoinăresc prin propria mea poveste. (Oricum, un lucru greu de evitat, în acest amurg somnolent în care ei m‑au cufundat.) Fără îndoială că de multe ori voi relata lucruri evidente, dând amănunte excesive. Dacă ştiţi deja cum funcţionează generatoarele electrice, cum s‑a terminat primul război mondial – sau orice altceva – fiţi îngăduitori cu mine. Mai bine prea multe informaţii decât prea puţine. Este mai mult decât vital pentru voi.
Dacă existaţi.
De unde să încep? Cred că, în ceea ce mă priveşte, totul s‑a declanşat în timpul celui de‑al doilea război mondial, deşi, bineînţeles, rădăcinile merg mult mai adânc şi mai departe în timp; conflictul este mai bătrân decât însăşi creaţiunea…
Displaying 1 - 1 of 1 review