Există două tipuri de popularitate: atractivitatea și statutul. Atractivitatea ne arată cât de mult este apreciată o persoană. Pe de altă parte, statutul ne arată care este nivelul de dominație, vizibilitate, putere și influență a unei persoane.
În adâncul creierului nostru, într-o parte a sistemului limbic, se află striatumul ventral. Acesta este un punct nodal al centrului recompensei din creierul nostru. Începând din adolescență, striatumul ventral se activează în mod deosebit atunci când suntem puși în fața unor recompense sociale. Una dintre funcțiile sale principale este să ne faca să ne pese de statutul nostru. La pubertate, hormonii sexuali stimulează neuronii din striatumul ventral să-și dezvolte receptori suplimentari pentru două substanțe din creier în mod deosebit: oxitocina (amplifică dorința de a ne conecta și de a crea legături cu semenii noștri) și dopamina (produce reacția de plăcere). Împreună, aceste substanțe neurochimice îi determină pe adolescenți să simtă, dintr-o dată, nevoia imperioasă de a obține "recompense sociale" - care îi face să se simtă observați, aprobați și admirați printre colegii lor.
În jurul vârstei de 25 de ani, restul creierului reușește să ajungă din urmă dezvoltarea mai timpurie a striatumului ventral. Astfel, gândirea ne ajută să ne abținem de la a deveni prea obsedați de dorințele noastre, cum ar fi popularitatea.
Nu suntem singurii. Jane Goodall a descoperit că și cimpanzeii vor să fie populari. Ei nu se laudă cu câți urmăritori au pe Instagram, dar se folosesc de statut pentru a stabili individul care primește primul acces la resurse. Cimpanzeii populari au dreptul să-și aleagă primii hrana și partenerii de împerechere. Așadar, statutul le asigură cimpanzeilor un avantaj de supraviețuire.
În general, ne uităm cu dispreț la oamenii care tânjesc deschis după un statut înalt (bani, faimă, frumusețe, putere). Adevărul este că toți ne dorim să avem un anumit statut. Este o consecință naturală a neurochimiei și a dezvoltării noastre.
Recomand