What do you think?
Medieval Machine: The Industrial Revolution of the Middle Ages
A close examination of the industrial life and institutions of the Middle Ages and of that inventiveness that laid the foundations for our present technologically oriented society
192 pages, Paperback
First published January 1, 1975
About the author
Jean Gimpel
16 books14 followersJean Gimpel was a man of great physical and intellectual energy, with a big heart and strong sense of justice. A profound and very practical interest in technology, and especially that of the Middle Ages, was the thread that ran through his working life. It yielded two classic studies, The Cathedral Builders (1958) and The Medieval Machine: the Industrial Revolution of the Middle Ages (1976), underpinned two further books, The Cult of Art: against art and artists (1968) and The End of the Future (1995), and helped make him an effective saboteur in the French Resistance. For his services during the Second World War he was awarded the Croix de Guerre, the Medaille de Resistance and the Legion d'Honneur.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 1 of 1 review
May 26, 2014
”Jean Gimpel, Revoluția industrială în Evul Mediu, Editura Meridiane, București, 1983, 246 p.
Ne-am putea imagina că Evul Mediu a avut o cultură tehnică mai dezvoltată decât se crede de obicei? De obicei, vorbim despre o societate definită ca o lume săracă și ignorantă, dominate de agricultură și religie. Jean Gimpel și-a propus să ne convingă că lucrurile nu au stat așa, ci că a existat o revoluție a tehnologiei între secolele XI-XIII, bazată pe morărit, cariere de piatră, construcția castelelor și catedralelor și metalurgia fierului, pe care o putem observa și în celebrul serial The Pillars of the Earth[1].
Argumentația este interesantă, deși stilul devine confuz mai ales în a doua parte a cărții, unde autorul oscilează între narațiune și o filozofie ciclică a istoriei și nu este clar dacă vorbim despre o transformare sau despre un proces oprit înainte de a-și realiza deplinul potențial. Pentru Gimpel, demografia, agricultura și uneltele a angrenat un flux al dezvoltării în societatea medievală, cu punctul culminant în secolul XIII. În acel moment, declinul a rezultat dintr-o creștere a interesului față de misticism, scăderea demografică, recolte proaste și războaie, care au modificat interesele grupurilor sociale al cărui sprijin era necesar pentru continuitatea procesului respectiv[2].
Revoluția industrială în Evul Mediu conține studii dedicate energiei, mineritului, construcțiilor, agriculturii, dar și a unor actori sociali importanți în epocă. Este interesant de observat că lucrarea este preocupată de poluare și de relațiile de muncă. Scopul lui Jean Gimpel este de a evidenția impactul tehnologiei, subestimat pentru el din cauza prestigiului disciplinelor umaniste în spațiul academic occidental[3].
”În Europa, Evul Mediu a dezvoltat folosirea mașinilor în toate domeniile… Este unul dintre factorii hotărâtori ai preponderenței emisferei occidentale”, considera autorul[4]. Dintre domeniile studiate, cele mai convingătoare argumente se regăsesc în capitolele dedicate energiei, morilor, carierelor și catedralelor, dar lipsește o privire de ansamblu asupra dimensiunilor, intensității și impactului tehnologiilor tratate. Ca metodă, Jean Gimpel îmbină argumentația generală cu exemple bine alese, dar cade deseori victimă propriilor excese retorice.
”În Evul Mediu, energia hidraulică avea importanța pe care o are petrolul în secolul al XX-lea”[5], afirmă autorul, într-o lucrarea ilustrată de numeroase astfel de comparații, bine alese, dar care implică riscul anacronismului, cum vorbim despre două societăți diferite ca valori, structuri sau instituții. Eroii săi sunt îndeosebi abațiile cisterciene, care au contribuit la răspândirea a numeroase tehnologii, la definirea unui cult al muncii și la forme de organizare a acesteia, abații privite aproape ca niște companii multinaționale moderne. Întâlnim chiar adevărate monopoluri private locale ce-și disputau controlul râurilor și al barajelor, cum a fost cazul societății din Bazacle[6].
Morilor li se asociază minele, carierele și prelucrarea fierului în grupa sectoarelor avansate ale epocii. ”În timpul celor trei secole de expansiune economică, din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, Franța a transportat mai multă piatră decât Egiptul în oricare perioadă a istoriei sale”[7], precizeză Gimpel, piatră destinată catedralelor și castelelor. Din nou îi întâlnim pe cistercieni, acum în calitatea de ”căpitani” ai ”siderurgiei”[8].
Cum se îmbină această imagine cu reprezentarea unei societăți religioase, nobiliare și dominate covârșitor de agricultură? Atitudinea autorului față de religie este ambiguă, când stimula procesul dezvoltării tehnologice, când îl frâna. Argumentul material decisiv este cel legat de agricultură, activitatea definitorie pentru modul de viață al acestei lumi.
Gimpel a argumentat că agricultura a beneficiat de un avânt, domeniu unde din nou îi întâlnim pe călugării săi favoriți. Plugul cu roată, noi metode de înhămare, asolamentul trienal au condus la creșterea productivității, urmată de un aflux demografic[9]. Schimbările nu s-au limitat doar la culturi, ci s-au extins și la sectoare apropiate, modificând unele relații sociale; pentru autor, industria lânii fiind deja o activitatea ”capitalistă”[10].
Publicată în anii `70, Revoluția industrială în Evul Mediu este influențată și de preocupările timpului său, poluarea, epuizarea resurselor, rolul energiei, conflictele sociale și de schimbarea climatică, menționată și de Fernand Braudel[11]. O combinație de factori a condus la declinul ritmului schimbărilor tehnologice: modificarea mentalităților, a relațiile sociale și de putere, o serie de crize, epidemii și războaie. Lucrarea a fost gândită de autor și ca un avertisment pentru modernitate, dar conține și un mesaj optimist, cum că putem evita repetarea ciclului prin inteligență și perseverență.
Revoluția industrială în Evul Mediu oferă o lectură interesantă, mai ales acum când tehnologia se află peste tot, iar preocuparea față de mediu influențează dezbaterea publică și deciziile. Uneltele sunt, pentru autor, dependente de contextul social, structurile puterii și mentalitățile epocii, evitând un determinism simplist. În ciuda unor scăderi ca tentația anacronică, exagerarea impactului transformărilor tehnologice și subestimarea trăsăturilor specifice lumii medievale, lucrarea a reprezentat o provocare intelectuală, care poate completa demersurile intelectuale dedicate impactului politicului, feudalismului sau conștiinței religioase.
________________________________________
[1] Serial bazat pe romanul lui Ken Follet, Stâlpii pământului, vezi Ken Follet, Stâlpii pământului, RAO, București, 2009.
[2] Jean Gimpel, Revoluția industrială în Evul Mediu, Editura Meridiane, București, 1983, pp. 183, 211.
[3] Idem, p. 133-134.
[4] Idem, p. 9.
[5] Idem, p. 10.
[6] Idem, pp. 23-27.
[7] Idem, p. 33.
[8] Idem, p. 42-43.
[9] Idem, p. 59.
[10] Idem, p. 63.
[11] Fernand Braudel, Structurile cotidianului, vol. 1, Editura Meridiane, pp. 42-44.”
http://semnalesirecenzii.tumblr.com/p...
Ne-am putea imagina că Evul Mediu a avut o cultură tehnică mai dezvoltată decât se crede de obicei? De obicei, vorbim despre o societate definită ca o lume săracă și ignorantă, dominate de agricultură și religie. Jean Gimpel și-a propus să ne convingă că lucrurile nu au stat așa, ci că a existat o revoluție a tehnologiei între secolele XI-XIII, bazată pe morărit, cariere de piatră, construcția castelelor și catedralelor și metalurgia fierului, pe care o putem observa și în celebrul serial The Pillars of the Earth[1].
Argumentația este interesantă, deși stilul devine confuz mai ales în a doua parte a cărții, unde autorul oscilează între narațiune și o filozofie ciclică a istoriei și nu este clar dacă vorbim despre o transformare sau despre un proces oprit înainte de a-și realiza deplinul potențial. Pentru Gimpel, demografia, agricultura și uneltele a angrenat un flux al dezvoltării în societatea medievală, cu punctul culminant în secolul XIII. În acel moment, declinul a rezultat dintr-o creștere a interesului față de misticism, scăderea demografică, recolte proaste și războaie, care au modificat interesele grupurilor sociale al cărui sprijin era necesar pentru continuitatea procesului respectiv[2].
Revoluția industrială în Evul Mediu conține studii dedicate energiei, mineritului, construcțiilor, agriculturii, dar și a unor actori sociali importanți în epocă. Este interesant de observat că lucrarea este preocupată de poluare și de relațiile de muncă. Scopul lui Jean Gimpel este de a evidenția impactul tehnologiei, subestimat pentru el din cauza prestigiului disciplinelor umaniste în spațiul academic occidental[3].
”În Europa, Evul Mediu a dezvoltat folosirea mașinilor în toate domeniile… Este unul dintre factorii hotărâtori ai preponderenței emisferei occidentale”, considera autorul[4]. Dintre domeniile studiate, cele mai convingătoare argumente se regăsesc în capitolele dedicate energiei, morilor, carierelor și catedralelor, dar lipsește o privire de ansamblu asupra dimensiunilor, intensității și impactului tehnologiilor tratate. Ca metodă, Jean Gimpel îmbină argumentația generală cu exemple bine alese, dar cade deseori victimă propriilor excese retorice.
”În Evul Mediu, energia hidraulică avea importanța pe care o are petrolul în secolul al XX-lea”[5], afirmă autorul, într-o lucrarea ilustrată de numeroase astfel de comparații, bine alese, dar care implică riscul anacronismului, cum vorbim despre două societăți diferite ca valori, structuri sau instituții. Eroii săi sunt îndeosebi abațiile cisterciene, care au contribuit la răspândirea a numeroase tehnologii, la definirea unui cult al muncii și la forme de organizare a acesteia, abații privite aproape ca niște companii multinaționale moderne. Întâlnim chiar adevărate monopoluri private locale ce-și disputau controlul râurilor și al barajelor, cum a fost cazul societății din Bazacle[6].
Morilor li se asociază minele, carierele și prelucrarea fierului în grupa sectoarelor avansate ale epocii. ”În timpul celor trei secole de expansiune economică, din secolul al XI-lea până în secolul al XIII-lea, Franța a transportat mai multă piatră decât Egiptul în oricare perioadă a istoriei sale”[7], precizeză Gimpel, piatră destinată catedralelor și castelelor. Din nou îi întâlnim pe cistercieni, acum în calitatea de ”căpitani” ai ”siderurgiei”[8].
Cum se îmbină această imagine cu reprezentarea unei societăți religioase, nobiliare și dominate covârșitor de agricultură? Atitudinea autorului față de religie este ambiguă, când stimula procesul dezvoltării tehnologice, când îl frâna. Argumentul material decisiv este cel legat de agricultură, activitatea definitorie pentru modul de viață al acestei lumi.
Gimpel a argumentat că agricultura a beneficiat de un avânt, domeniu unde din nou îi întâlnim pe călugării săi favoriți. Plugul cu roată, noi metode de înhămare, asolamentul trienal au condus la creșterea productivității, urmată de un aflux demografic[9]. Schimbările nu s-au limitat doar la culturi, ci s-au extins și la sectoare apropiate, modificând unele relații sociale; pentru autor, industria lânii fiind deja o activitatea ”capitalistă”[10].
Publicată în anii `70, Revoluția industrială în Evul Mediu este influențată și de preocupările timpului său, poluarea, epuizarea resurselor, rolul energiei, conflictele sociale și de schimbarea climatică, menționată și de Fernand Braudel[11]. O combinație de factori a condus la declinul ritmului schimbărilor tehnologice: modificarea mentalităților, a relațiile sociale și de putere, o serie de crize, epidemii și războaie. Lucrarea a fost gândită de autor și ca un avertisment pentru modernitate, dar conține și un mesaj optimist, cum că putem evita repetarea ciclului prin inteligență și perseverență.
Revoluția industrială în Evul Mediu oferă o lectură interesantă, mai ales acum când tehnologia se află peste tot, iar preocuparea față de mediu influențează dezbaterea publică și deciziile. Uneltele sunt, pentru autor, dependente de contextul social, structurile puterii și mentalitățile epocii, evitând un determinism simplist. În ciuda unor scăderi ca tentația anacronică, exagerarea impactului transformărilor tehnologice și subestimarea trăsăturilor specifice lumii medievale, lucrarea a reprezentat o provocare intelectuală, care poate completa demersurile intelectuale dedicate impactului politicului, feudalismului sau conștiinței religioase.
________________________________________
[1] Serial bazat pe romanul lui Ken Follet, Stâlpii pământului, vezi Ken Follet, Stâlpii pământului, RAO, București, 2009.
[2] Jean Gimpel, Revoluția industrială în Evul Mediu, Editura Meridiane, București, 1983, pp. 183, 211.
[3] Idem, p. 133-134.
[4] Idem, p. 9.
[5] Idem, p. 10.
[6] Idem, pp. 23-27.
[7] Idem, p. 33.
[8] Idem, p. 42-43.
[9] Idem, p. 59.
[10] Idem, p. 63.
[11] Fernand Braudel, Structurile cotidianului, vol. 1, Editura Meridiane, pp. 42-44.”
http://semnalesirecenzii.tumblr.com/p...
Displaying 1 - 1 of 1 review