What do you think?
Rate this book
Martin Chuzzlewit
While writing Martin Chuzzlewit - his sixth novel - Dickens declared it 'immeasurably the best of my stories.' He was already famous as the author of The Pickwick Papers and Oliver Twist.
Set partly in America, which Dickens had visited in 1842, the novel includes a searing satire on the United States. Martin Chuzzlewit is the story of two Chuzzlewits, Martin and Jonas, who have inherited the characteristic Chuzzlewit selfishness. It contrasts their diverse fates of moral redemption and worldly success for one, with increasingly desperate crime for the other. This powerful black comedy involves hypocrisy, greed and blackmail, as well as the most famous of Dickens's grotesques, Mrs Gamp.
Set partly in America, which Dickens had visited in 1842, the novel includes a searing satire on the United States. Martin Chuzzlewit is the story of two Chuzzlewits, Martin and Jonas, who have inherited the characteristic Chuzzlewit selfishness. It contrasts their diverse fates of moral redemption and worldly success for one, with increasingly desperate crime for the other. This powerful black comedy involves hypocrisy, greed and blackmail, as well as the most famous of Dickens's grotesques, Mrs Gamp.
829 pages, Paperback
First published January 1, 1844
About the author
Charles Dickens
13k books32.1k followersCharles John Huffam Dickens (1812-1870) was a writer and social critic who created some of the world's best-known fictional characters and is regarded as the greatest novelist of the Victorian era. His works enjoyed unprecedented popularity during his lifetime, and by the twentieth century critics and scholars had recognised him as a literary genius. His novels and short stories enjoy lasting popularity.
Dickens left school to work in a factory when his father was incarcerated in a debtors' prison. Despite his lack of formal education, he edited a weekly journal for 20 years, wrote 15 novels, five novellas, hundreds of short stories and non-fiction articles, lectured and performed extensively, was an indefatigable letter writer, and campaigned vigorously for children's rights, education, and other social reforms.
Dickens was regarded as the literary colossus of his age. His 1843 novella, A Christmas Carol, remains popular and continues to inspire adaptations in every artistic genre. Oliver Twist and Great Expectations are also frequently adapted, and, like many of his novels, evoke images of early Victorian London. His 1859 novel, A Tale of Two Cities, set in London and Paris, is his best-known work of historical fiction. Dickens's creative genius has been praised by fellow writers—from Leo Tolstoy to George Orwell and G. K. Chesterton—for its realism, comedy, prose style, unique characterisations, and social criticism. On the other hand, Oscar Wilde, Henry James, and Virginia Woolf complained of a lack of psychological depth, loose writing, and a vein of saccharine sentimentalism. The term Dickensian is used to describe something that is reminiscent of Dickens and his writings, such as poor social conditions or comically repulsive characters.
On 8 June 1870, Dickens suffered another stroke at his home after a full day's work on Edwin Drood. He never regained consciousness, and the next day he died at Gad's Hill Place. Contrary to his wish to be buried at Rochester Cathedral "in an inexpensive, unostentatious, and strictly private manner," he was laid to rest in the Poets' Corner of Westminster Abbey. A printed epitaph circulated at the time of the funeral reads: "To the Memory of Charles Dickens (England's most popular author) who died at his residence, Higham, near Rochester, Kent, 9 June 1870, aged 58 years. He was a sympathiser with the poor, the suffering, and the oppressed; and by his death, one of England's greatest writers is lost to the world." His last words were: "On the ground", in response to his sister-in-law Georgina's request that he lie down.
(from Wikipedia)
Dickens left school to work in a factory when his father was incarcerated in a debtors' prison. Despite his lack of formal education, he edited a weekly journal for 20 years, wrote 15 novels, five novellas, hundreds of short stories and non-fiction articles, lectured and performed extensively, was an indefatigable letter writer, and campaigned vigorously for children's rights, education, and other social reforms.
Dickens was regarded as the literary colossus of his age. His 1843 novella, A Christmas Carol, remains popular and continues to inspire adaptations in every artistic genre. Oliver Twist and Great Expectations are also frequently adapted, and, like many of his novels, evoke images of early Victorian London. His 1859 novel, A Tale of Two Cities, set in London and Paris, is his best-known work of historical fiction. Dickens's creative genius has been praised by fellow writers—from Leo Tolstoy to George Orwell and G. K. Chesterton—for its realism, comedy, prose style, unique characterisations, and social criticism. On the other hand, Oscar Wilde, Henry James, and Virginia Woolf complained of a lack of psychological depth, loose writing, and a vein of saccharine sentimentalism. The term Dickensian is used to describe something that is reminiscent of Dickens and his writings, such as poor social conditions or comically repulsive characters.
On 8 June 1870, Dickens suffered another stroke at his home after a full day's work on Edwin Drood. He never regained consciousness, and the next day he died at Gad's Hill Place. Contrary to his wish to be buried at Rochester Cathedral "in an inexpensive, unostentatious, and strictly private manner," he was laid to rest in the Poets' Corner of Westminster Abbey. A printed epitaph circulated at the time of the funeral reads: "To the Memory of Charles Dickens (England's most popular author) who died at his residence, Higham, near Rochester, Kent, 9 June 1870, aged 58 years. He was a sympathiser with the poor, the suffering, and the oppressed; and by his death, one of England's greatest writers is lost to the world." His last words were: "On the ground", in response to his sister-in-law Georgina's request that he lie down.
(from Wikipedia)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
March 24, 2024
3,5 stele.
Romanul "american" al lui Dickens, publicat în foileton între ianuarie 1843 și iulie 1844, nu face parte dintre operele sale populare și există motive destul de puternice în acest sens. Mai întâi, scriitura este de multe ori lipsită de prospețime, iar intriga înaintează greoi, personajele principale să le spunem pozitive (de exemplu, Tom Pinch sau Mark Tapley) sunt atât de naive uneori încât frizează prostia și, cel puțin din punctul meu de vedere, nu au multe șanse să devină captivante pentru cititorii din ziua de astăzi. De aici nu rezultă însă că cel de-al șaselea roman al lui Dickens nu are și puncte tari, asupra cărora voi insista imediat.
Paradoxal, eroii eponimi (bătrânul și tânărul Martin Chuzzlewit, nepotul acestuia) sunt caractere destul de șterse, cel puțin dacă îi comparăm cu unul dintre cei doi eroi malefici, Seth Pecksniff, ce, dintr-un anumit punct de vedere, este personajul cel mai plin de viață din carte (spre exemplu, este cu adevărat memorabilă scena în care maleficul domn Pecksniff se îmbată la petrecerea din pensiunea doamnei Todgers). Nu neapărat și cel mai interesant, titlul acesta revenindu-i misteriosului și taciturnului agent Nadgett, ce este interesat doar de aflarea secretelor vieților celor pe care-i urmărește, despre care unii critici literari susțin că este primul detectiv particular care apare într-o operă de ficțiune și care ne arată încă o dată cât de inovator a fost Dickens pentru vremurile în care a trăit și a scris. Mai mult decât atât, schema de înșelătorie practicată în cadrul Societății Anglo-Bengali de Asigurare pe Viață și Credit Dezinteresat, condusă de Tigg Montague și de David Crimp(le), seamănă foarte mult cu escrocherii de tipul sistemului piramidal Ponzi sau Caritas, ce aveau să fie puse în practică mulți ani mai târziu. Iată un citat relevant: "În afaceri, spuse Jonas; regula pe care trebuie s-o urmezi este: ,,Inșală-i pe ceilalți, altfel ceilalți te înșală pe tine". Ăsta e preceptul de bază al evangheliei comerciale. Celelalte-s mofturi".
Este interesant de observat că în Martin Chuzzlewit lipsește una dintre temele favorite ale lui Dickens și anume abuzul asupra copiilor orfani sau nu. Este o temă în care scriitorul britanic a excelat, însă aici este înlocuită cu o altă temă la fel de emoționantă și anume abuzul la adresa femeii săvârșit de către soțul acesteia. Violența domestică a fost cu siguranță o temă de pionierat în epoca în care a fost scris romanul și din nou Dickens nu are nicio ezitare să o abordeze frontal prin intermediul nefericitului cuplu Jonas Chuzzlewit-Mercy Pecksniff.
Pe de altă parte, romanul are și o consistentă dimensiune psihologică, modul în care autorul analizează mintea criminalului Jonas Chuzzlewit fiind fără doar și poate impresionant.
Fără îndoială, tema cărții este egoismul, autorul însuși ne mărturisește acest lucru de mai multe ori pe parcursul romanului. Însă, în același timp, Martin Chuzzlewit este și romanul marii convertiri a majorității personajelor, ce, cu precădere prin intermediul suferinței, ajung să se cunoască pe sine sau pe ceilalți, având loc în felul acesta o ruptură brutală față de propriul trecut și mai ales față de eul lor din trecut.
În final, mai trebuie adăugat faptul că modul în care Dickens descrie America este unul satiric, însă și aici scriitorul introduce unele observații pline de miez și de savoare: "Martin nu cunoștea de loc America, pentru că, dacă ar fi cunoscut-o, ar fi știut că - după spusele cetățenilor americani, luaţi individual - afacerile sînt totdeauna în depresiune, totdeauna în stagnare, totdeauna într-o stare de criză alarmantă; în vreme ce, în masă, sunt oricînd gata să-ți jure pe evanghelie, la orice oră din zi si din noapte, că America este cea mai înfloritoare și mai prosperă dintre ţinuturile locuibile de pe glob...La drept vorbind nu se alese cu mare lucru din discuția lor, căci mai toate schimburile de vederi se puteau reduce la un singur cuvînt: dolari. Toate preocupările, speranțele, bucuriile, simţămintele, virtuţile și prieteniile acestor oameni păreau să se rezume la dolari. Asta era baza oricărei discuții, chiar dacă, întîmplător, se mai strecura și alt subiect. Oamenii erau cântăriți în dolari, iar faptele tot în dolari erau evaluate; viața era scoasă la mezat, evaluată, pusă în vânzare și adjudecată în raport cu dolarii pe care îi putea produce".
Concluzia este destul de simplă: fără să fie unul dintre cele mai bune romane ale lui Charles Dickens, Martin Chuzzlewit este o lectură obligatorie pentru admiratorii săi. Este însă și mai uimitor faptul că, în paralel cu lucrul la acest roman complex, Dickens a avut timp să conceapă poate cea mai celebră scriere a sa: Poveste de Crăciun, publicată în 1843. Lectură plăcută!
Romanul "american" al lui Dickens, publicat în foileton între ianuarie 1843 și iulie 1844, nu face parte dintre operele sale populare și există motive destul de puternice în acest sens. Mai întâi, scriitura este de multe ori lipsită de prospețime, iar intriga înaintează greoi, personajele principale să le spunem pozitive (de exemplu, Tom Pinch sau Mark Tapley) sunt atât de naive uneori încât frizează prostia și, cel puțin din punctul meu de vedere, nu au multe șanse să devină captivante pentru cititorii din ziua de astăzi. De aici nu rezultă însă că cel de-al șaselea roman al lui Dickens nu are și puncte tari, asupra cărora voi insista imediat.
Paradoxal, eroii eponimi (bătrânul și tânărul Martin Chuzzlewit, nepotul acestuia) sunt caractere destul de șterse, cel puțin dacă îi comparăm cu unul dintre cei doi eroi malefici, Seth Pecksniff, ce, dintr-un anumit punct de vedere, este personajul cel mai plin de viață din carte (spre exemplu, este cu adevărat memorabilă scena în care maleficul domn Pecksniff se îmbată la petrecerea din pensiunea doamnei Todgers). Nu neapărat și cel mai interesant, titlul acesta revenindu-i misteriosului și taciturnului agent Nadgett, ce este interesat doar de aflarea secretelor vieților celor pe care-i urmărește, despre care unii critici literari susțin că este primul detectiv particular care apare într-o operă de ficțiune și care ne arată încă o dată cât de inovator a fost Dickens pentru vremurile în care a trăit și a scris. Mai mult decât atât, schema de înșelătorie practicată în cadrul Societății Anglo-Bengali de Asigurare pe Viață și Credit Dezinteresat, condusă de Tigg Montague și de David Crimp(le), seamănă foarte mult cu escrocherii de tipul sistemului piramidal Ponzi sau Caritas, ce aveau să fie puse în practică mulți ani mai târziu. Iată un citat relevant: "În afaceri, spuse Jonas; regula pe care trebuie s-o urmezi este: ,,Inșală-i pe ceilalți, altfel ceilalți te înșală pe tine". Ăsta e preceptul de bază al evangheliei comerciale. Celelalte-s mofturi".
Este interesant de observat că în Martin Chuzzlewit lipsește una dintre temele favorite ale lui Dickens și anume abuzul asupra copiilor orfani sau nu. Este o temă în care scriitorul britanic a excelat, însă aici este înlocuită cu o altă temă la fel de emoționantă și anume abuzul la adresa femeii săvârșit de către soțul acesteia. Violența domestică a fost cu siguranță o temă de pionierat în epoca în care a fost scris romanul și din nou Dickens nu are nicio ezitare să o abordeze frontal prin intermediul nefericitului cuplu Jonas Chuzzlewit-Mercy Pecksniff.
Pe de altă parte, romanul are și o consistentă dimensiune psihologică, modul în care autorul analizează mintea criminalului Jonas Chuzzlewit fiind fără doar și poate impresionant.
Fără îndoială, tema cărții este egoismul, autorul însuși ne mărturisește acest lucru de mai multe ori pe parcursul romanului. Însă, în același timp, Martin Chuzzlewit este și romanul marii convertiri a majorității personajelor, ce, cu precădere prin intermediul suferinței, ajung să se cunoască pe sine sau pe ceilalți, având loc în felul acesta o ruptură brutală față de propriul trecut și mai ales față de eul lor din trecut.
În final, mai trebuie adăugat faptul că modul în care Dickens descrie America este unul satiric, însă și aici scriitorul introduce unele observații pline de miez și de savoare: "Martin nu cunoștea de loc America, pentru că, dacă ar fi cunoscut-o, ar fi știut că - după spusele cetățenilor americani, luaţi individual - afacerile sînt totdeauna în depresiune, totdeauna în stagnare, totdeauna într-o stare de criză alarmantă; în vreme ce, în masă, sunt oricînd gata să-ți jure pe evanghelie, la orice oră din zi si din noapte, că America este cea mai înfloritoare și mai prosperă dintre ţinuturile locuibile de pe glob...La drept vorbind nu se alese cu mare lucru din discuția lor, căci mai toate schimburile de vederi se puteau reduce la un singur cuvînt: dolari. Toate preocupările, speranțele, bucuriile, simţămintele, virtuţile și prieteniile acestor oameni păreau să se rezume la dolari. Asta era baza oricărei discuții, chiar dacă, întîmplător, se mai strecura și alt subiect. Oamenii erau cântăriți în dolari, iar faptele tot în dolari erau evaluate; viața era scoasă la mezat, evaluată, pusă în vânzare și adjudecată în raport cu dolarii pe care îi putea produce".
Concluzia este destul de simplă: fără să fie unul dintre cele mai bune romane ale lui Charles Dickens, Martin Chuzzlewit este o lectură obligatorie pentru admiratorii săi. Este însă și mai uimitor faptul că, în paralel cu lucrul la acest roman complex, Dickens a avut timp să conceapă poate cea mai celebră scriere a sa: Poveste de Crăciun, publicată în 1843. Lectură plăcută!
Displaying 1 of 1 review