Al cincilea as este un roman cu intriga istorica, scris in cel mai autentic limbaj arhaic. Intalnim toate ingredientele unui roman politist captivant, care va va tine in suspans pana la finalul cartii.
"-Aveti dreptate! exclam. Eu am nascocit razboiul asta blestemat, eu i-am nascocit ororile, eu am condamnat milioane de oameni la moarte, la lagar si la vaduvie! Eu am umplut orfelinatele, eu am expediat spre Auschwitz trei mii de clujeni, in iunie... -Traim imprejurari in care pasivitatea ramane la fel de criminala! spune, cam dogmatic, profesorul. Rad strident: -Ce slogan formidabil! Si de aceea ati inceput sa va razboiti cu dactilografele si femeile de serviciu? Duceti-va la Berlin si impuscati-l pe Hitler, pe Jodl sau pe Borman! Atacati masina generalului Hoffmann sau a comisarului Horvath cum au facut cehii cu Heydrich!"
Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters: - Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu - Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version: Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Nu degeaba este comparată Rodica Ojog cu Agatha Christie, amândouă sunt alături și la bine și la rău. De fiecare dată așteptările sunt mari, dar nu întotdeauna împlinite, ceea ce este cazul și cu romanul de față. Clenciul din final, cu Roman Iuga SS-ist, face (aproape) toți banii, alături de alte câteva vorbe de duh, și acelea destul de stinghere. În rest, mai multe de trecut la negative: - autoarea nu-și poate reprima obsesiva-i preocupare în a-și zugrăvi pesonajele în tușe groase: mătușile sunt două virgine menopauzate (cea mai rea combinație cu putință...) mama Magdei e o aiurită, tatăl un laș care poartă izmene și vara (!!!), Dragnea e prea meschin, Bubu prea prost, copiii prea amărâți, secretara de la legație prea țoapă, iar lista poate continua cu voioșie - Chat Noir, ca de altfel și ceilalți, vorbește mult și nu de puține ori fără rost sau practică răutăți gratuite față de tânărul Traian, chestiune care-l face antipatic - jumătate din roman este un fel de Contele de Monte Cristo, dat pe repede înainte, în sensul că prizonierii din pivniță nu numai că știu EXACT cât, unde și cum să sape, dar o fac cu o viteză aiuritoare. evident, nici un cuvințel despre cum se siguranțează tunelul sau ce se întâmplă cu pământul dizlocat... Concluzia: un imens talent epic, dar puține cărți cu adevărat remarcabile. Sau poate, după ani și ani, mi-am schimbat eu gusturile, condiții în care aproape că mi-e teamă să recitesc seria cu Melania...
În orice caz, roman polițist NU este. Roman de aventuri, da, dar și de mistere. Limbajul este specific romanului istoric, dar presărat, bineînțeles, de cel colorat al lui Gri-Gri. Per total, mi-a plăcut. Urmează "Omul de la capătul firului"!
"- Războiul ne schimbă obiceiurile... - Nu înțeleg. - Căpătăm deprinderi noi. Astăzi buchisim alt abecedar care te obligă să-ți iubești dușmanul."
"- Sîntem un popor blestemat, Magda! Zămislim monștri! Sufletul mi-e plin de scîrbă și nu există nimic pe lumea asta care ar putea-o alunga."
Nu degeaba este supranumita Rodica Ojog Brasoveanu "Agata Christie de Romania". In acest roman, totul pare mana sortii, a ghinionului sau a norocului, dupa caz, pana la ultimele pagini, cand intreaga urzeala a povestii iese la iveala. Ca toate cartile Doamnei, Al cincilea as este nu numai o mostra de roman politist pe care nu-l poti lasa din mana, dar si o doza binemeritata de umor, data mai ales de replicile spumoase ale personajelor. Un must-read!
- Ai capiat? Sunt maritata, de altfel ai ghicit-o singur. - Noi doi, zambeste, am trecut peste impedimente mai mari. - Ei bine, de asta data nu sunt dispusa sa trec. Lasa fleacurile! - Pacat! Pot fi un sot fermecator daca vreau: calin, tandru, am fantezie... - Eu sunt o nevasta odioasa! N-ai decat sa-l intrebi pe barbatu-meu. - Cu mine nu te-ai plictisi niciodata. - Cand iubesc un barbat, ador sa ma plictisesc cu el.
Sunt la primul roman istoric marca Rodica Ojog-Brașoveanu și respectiv la al zecelea roman al autoarei. Pe lângă Ingredientele bine cunoscute pe care le oferă de-obicei o lectură a îndrăgitei autoare, acest roman m-a impresionat și prin plusul de informație adusă. Cum s-ar zice am îmbinat utilul cu plăcutul.
Romanul scoate în prim-plan anii deloc ușori ai celui de Al Doilea Război Mondial, când în România fiecare supraviețuia cum putea și lupta în felul lui. Magda Savu lucrează în calitate de traducătoare la statul-major, ascunzând cu o iscusință deosebită antipatia față de regimul nazist. Dar oare va putea să rămână ea în umbră pentru mult timp? O întâmplare neverosimilă o pune în contact cu un grup de oameni din rezistență, dar cel mai important îl aduce în scenă pe Chat Noir, un spărgător profesionist.
Spionaj, luptă contra cronometru, dragoste, supraviețuire și multă acțiune. Având toate acestea la îndemână, romanul Rodicăi Ojog-Brașoveanu nu are cum să nu te cucerească. Cu acesta am prins drag de romanele ei istorice, la care sper să mai ajung.
“În septembrie 1944 șase divizii germane și horthyste au lansat o puternică ofensivă în Transilvania pe Mureș. Surpriza nemților n-a fost neglijabilă întâlnind Armata a IV-a română adusă din Moldova. Încercarea de a-și reface apărarea în lanțul Carpaților a eșuat. La 25 octombrie, întreg teritoriul Transilvaniei a fost eliberat.”
O poveste de groază ca toate povestile de război.Alerta, terifiantă, tristă și la final cu un adevăr dureros atunici când constați că cel pe care-l consideri camaradul tău de suferință este de fapt dușmanul.
Un roman cu multe intorsaturi de situatie, momente disperate, victime carora ajungi sa le plangi disparitia nemeritata. Este a doua carte citita de mine a acestei autoare romance - Rodica O. Brasoveanu, si m-a impresionat pe langa imaginile epopeice induse cititorului prin prezentare in paralel, a familiei si mai ales a povestii de dragoste a protagonistei, dar si complotul complex dezvaluit abia spre final. Avand in vedere faptul ca actiunea se pretrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, este evidentiat mult patriotismul. O carte foarte buna pe care o recomand iubitorilor de romane politiste cu tenta istorica.
The edition (2008) I read is a "purified" version of the original (1971), so no communist led insurrection, no communist heroes - just generic "partisans" a 'regular" worker, a teacher and students, though the communist era anachronisms (eg the so called hate of the Romanian people for the Germans and their so called resistance to the German alliance which was just communist invention as while the Germans were not the first choice of allies, when France fell, they were the only game in town as the true hatred, fear and loathing was reserved towards Bolshevism and Russian imperialism more generally) remain and mar an otherwise superb action-adventure thriller that is impossible to put down as is narrated in a special voice by the heroine who recounts her pre-war past too; still despite the grating moments as above, the book just rolls on all all cylinders end-to-end, with a clear R> Ojog-Brasoveanu twist at the end
O carte foarte interesantă și o poveste captivantă. Te motivează s-o duci la bun sfârșit prin acțiunea alertă și faptul că abia la final se face dezvăluirea conceptului principal.
Faptul că de-alungul poveștii, vocea autorului face referiri din trecut te face să treci mai ușor peste momentele statice în care ai impresia că lucrurile se înfundă.
Altfel, întorsătura de la final e pe măsura paginilor anterioare.
Adoram cărțile de spionaj în adolescență, însă spionajul în România cumva nu mi se pare atât de credibil. Însă am citit cartea cu plăcere, mi-a plăcut interacțiunea personajelor și felul în care sunt construite. Finalul însă mi s-a părut puțin tras de păr, un pic prea multă tragedie inutilă pentru convingerea spionilor germani de reușita acțiunii lor.
Al cincilea as e a doua carte scrisa de Rodica Ojog-Brasoveanu, pe care o savurez. Suspans, rasturnari de situatii, umor... o recomand, in mod deosebit, celor pasionati de romanele politiste.
O lucrare remarcabilă din mai multe puncte de vedere. Seducătoare și nespus de intrigantă. Nu m-aș fi așteptat niciodată la un asemenea final...nici măcar la un asemenea plot. Totul s-a derulat ca la "carte", în stilul tipic de spionaj. Te face să îți pui multe întrebări, chiar dacă în sine, nu e o carte despre crime, ci mai mult doar de mister. Trebuie să găsești personajul-cheie și, chiar când îl găsești, afli ca de fapt era și el o marionetă. Plină de suspans și umor, iar Gri-Gri e pur și simplu mirobolant...nu îi poți rezista. E nebun, direct, un șarlatan ordinar care este deosebit de cult. Mai cult și mai dezinvold decât oricare alt personaj. O depășește pe Magda, o femeie interesantă din multe puncte de vedere. Fascinantă mi se pare și obsesia lui Gri-Gri de a nu își pierde mănușile... care se vor dovedi utile mai târziu. Dar, și aici reiese o întrebare: Oare Magda dacă ar fi văzut mâinile lui Gri-Gri fără mănuși, ar fi sesizat ceea ce a sesizat și la Roman Iuga?
This entire review has been hidden because of spoilers.
Actiunea alerta, cu destul de multe intorsaturi si momente de suspans te face sa lasi cartea cu greu din mana inainte de culcare ... Totusi, in ultimele pagini, la retrospectiva Magdei cu sotul ei si colonelul Radualian, cand se dau mare parte din carti pe fata, inca ramane un mister cine era rezerva mentionata de Radulian ca infiltrat in comandamentul german. Ma intreb daca identitatea sa era gandita ca punct de plecare la un soi de continuare ...
Aceasta este prima carte a autoarei pe care o citesc. Nu e roman polițist, l-aș încadra mai degrabă la roman de ficțiune istorică. La început nu m-a ținut deloc în priză. Abia pe la pagina 91- capitolul 7- mi s-a părut că ritmul e mai alert și acțiunea e mai interesantă. Personajele sunt bine alese, intriga e reușită, iar finalul satisfăcător. Cu siguranță voi mai citi cărți ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu.