"Nimeni nu poate înțelege fără să fi simțit pe propria-i piele faptul că o creatură excesiv de introspectivă cum sunt eu este cum nu se poate mai nefericită când n-are altceva de facut decât să se consume singură. Am ajuns să mă detest: firea mea pisăloagă, hipersensibilă, morbidă, faptul că gândesc, vorbesc, scriu despre mine întruna de parcă restul lumii nici n-ar exista! Sunt inele peste inele, cercuri concentrice și intersectate, un labirint, o încurcătură: mă observ când mă comport bine sau rău, mă întreb mereu ce impresie las celorlalți sau ce cred alții despre mine. (...) Egoismul mă face emotiv, și prin urmare, atât de bizar, de stângaci și de orgolios, încât nu știu să fac conversație - și vai de celălalt." (16 martie 1911)
"Într-adevăr, duc o viață dublă, tare ciudată: în ochii celor mai mulți oameni trec drept o creatură împăciuitoare, amabilă, lașă, moale, deși îngâmfată. Aici, în jurnal, mă dezvălui - un nemulțumit disprețuitor și arogant. Viața m-a înveninat "au fond", am un temperament acrit de om dezamăgit, totuși nu încă suficient de dezvoltat încât să răzbată prin natura mea înnăscută afabilă, modestă, umilă, timidă și veselă." (10 septembrie 1916)
"Mă tem să nu mă înșel pe mine însumi, detest să mă dezvălui sau să-i dezvălui pe ceilalți. Și totuși fac asta de fiecare dată. Creierul meu analizează fără preget. Disec pe oricine, chiar și pe cei pe care-i iubesc, și de multe ori descoperirile mele mă amărăsc. "Totul este curat pentru cei curați", de unde presupun că bârna se află în ochiul meu. Dar n-aș suporta să fiu înșelat nici cu privire la bârna mea, nici cu privire la paiul altora." (11 martie 1917)